Vishal Bhardwaj, ajuns la 52 de ani, e un cunoscut si apreciat regizor, scenarist, producator si compozitor de muzica de film indian, premiat si nominalizat in numeroase randuri. A fost premiat pentru scenariul lui “Talvaar” si “Haider” si are la activ o multime de filme apartinand unor genuri variate: “The Blue Umbrella”, “Kaminey”, “Ishkiya”, “Drishyam”, “Talvaar” sau “Haider” fiind doar cateva dintre ele. In acest an, ne propune o poveste despre dragoste si razboi, “Rangoon”, cu un clasic triunghi amoros compus din trei actori de top ai Bollywoodului: o ea, Kangana Ranaut (Katti Batti, Queen, Once Upon a Time in Mumbaai, Gangster) si doi barbati total diferiti ca viziune si varsta, Saif Ali Khan (ce se apropie incet de 50 de ani si de perfectiunea in materie de interpretare) si Shahid Kapoor (Haider, Udta Punjab, Kaminey), mult mai tanar si mai aratos. Personajul interpretat de Kangana Ranaut, Julia, e inspirat din viata primei actrite-cascador indiene, Mary Ann Evans, o actrita alba nascuta in Australia ce a decedat la 88 de ani in 1996. In 1935, folosind numele de scena “Neinfricata Nadia”, aceasta aparea intr-unul din primele roluri principale feminine la Bollywood, facandu-si singura cascadoriile, cu o masca “a la Zorro” pe ochi. Muzica e in totalitate compusa de regizorul Vishal Bhardwaj, ce a avut cateva idei remarcabile in materie de aranjamente muzicale ale scenelor de gen. “Rangoon” nu a fost un succes extraordinar de box-office, obtinand incasari de 6,5 milioane dolari.

In ultimii ani ai perioadei sale coloniale, in plin Razboi Mondial, India se afla la rascruce de drumuri. In timp ce Mahatma Gandhi militeaza pentru o independenta dobandita pe cale pacifista, Chandra Bose, un nationalist devenit ulterior erou al natiunii e adeptul unei pozitii radicale, sustinand ca ocupatul britanic trebuie alungat inclusiv prin compromisul alierii cu Japonia imperialista si cu Germania nazista. Tara este divizata, iar controlul britanic e strict. Pe acest fundal, departe de agitatia razboiului, o actrita, Julia (Kangana Ranaut), isi construieste celebritatea pas cu pas. Ultimul ei film sta timp de 20 de saptamani in preferintele publicului, transformand-o in cea mai populara starleta de film a vremii. In umbra succesului ei se afla un producator instarit, Rusi Billimoria (Saif Ali Khan), ce are o familie, dar care de dragul Juliei e dispus sa renunte la tot. Intreaga lui afacere din lumea filmului e conditionata de furnizarea peliculei si a materialelor necesare de catre Imperiul Britanic, astfel ca mai mult din interes decat din loialitate accepta propunerea facuta de generalul-maior Harding ca Julia sa dea o reprezentatie pe frontul din Burma, pentru a ridica moralul soldatilor. Desi initial refuza, Julia se vede urcata in tren si pusa sub paza stricta a sergentului Malik (Shahid Kapoor), ce raspunde de securitatea ei. Odata ajunsa in Burma, evenimente neprevazute vor schimba cursul vietii Juliei…

“Rangoon” e genul de film de la care ai asteptari mari, dar care in final ofera prea putin. Echipa ce s-a ocupat cu promovarea filmului a reusit sa faca un trailer atractiv pornind de la cele mai spectaculoase secvente din film, probabil pentru a crea impresia unei productii cu un buget urias, insa dupa ce vizionezi filmul realizezi ca respectivele scene sunt de fapt clisee preluate de ochiul neinspirat al regizorului dinspre alte cinematografii (scena din holul hotelului, cu un cadru superb de sus pare desprinsa din orice film chinezesc de spionaj cu actiunea plasata in perioada razboiului, in Shanghai, in timp ce scena bombardamentului japonez de pe tarmul raului e luata parca din productiile Hollywoodiene de razboi gen “Pearl Harbor”). Efectele vizuale sunt modeste, uneori atat de evidente incat ai zice ca din echipa de procesare au facut parte IT-isti amatori. In plus, titlul filmului, “Rangoon” (care in mod normal ne trimite cu gandul la capitala Birmaniei) e total neinspirat si pare mai degraba pompos, fara vreo legatura cu povestea in sine m(initial filmul trebuia sa se numeasca “Julia”). Nici macar o data pe parcursul intregului film nu se pomeneste de Rangoon, iar actiunea filmului nu are nimic de-a face cu acest oras, astfel ca cine s-ar astepta la o poveste de epoca cu spionaj, intrigi de culise si tradari in capitala Birmaniei ar fi dezamagit. Acestor minusuri li se pot adauga si unele plusuri: jocul actorilor, dar si coloana sonora pusa excelent in evidenta de momente de musical autentic, nu de simple videoclipuri intercalate in film, cum suntem obisnuiti in filmele indiene comerciale. Kangana Ranaut isi interpreteaza excelent partitura, reusind sa transmita atat farmecul unei actrite ajunse pe culmile celebritatii cat si simplitatea din culisele ascensiunii sale. Saif Ali Khan e imperial intr-un rol aparent simplu, dar care se transforma din tipul cel bun in cel rau si viceversa continuu pe parcursul avansarii povestii. Shahid Kapoor, in rolul sergentului Malik ce raspunde de paza vedetei, desi are handicapul de a intra in scena oficial dupa aproape o jumatate de ora de la debutul filmului (in primele minute apare in cateva cadre pentru a se justifica absenta lui din poveste), se impune ca un personaj ce intruchipeaza spiritul unei natiuni insetate de libertate, un soldat dedicat pe care nu ai cum sa nu-l indragesti, dar care e prea imaculat (Saif Ali Khan il depaseste in complexitatea personajului pe care si-l construieste). Scenariul e bun, insa are destule “gauri”, lucruri ce puteau fi dezvoltate si care necesitau o mai atenta exploatare, trecandu-se prea repede de la iubire la razboi si politica, fara vreun avertisment prealabil). Ca in alte filme in care exista implicatii istorice, si in “Rangoon” se poate reprosa exacerbarea patriotismului si demonizarea ocupantului britanic, teme obisnuite de propaganda nationalista in productiile indiene de gen. Interesant e ca scenaristul pune in gura generalului-maior Harding, de altfel un personaj ce intruchipeaza perfect ocupantul britanic – simpatic pe fata, cinic si arogant pe la spate – o replica ce nu se putea mai adevarata: “Daca noi, britanicii, plecam din India, aceasta tara va fi distrusa de coruptie” (ca un fapt divers, scenaristul e Matthew Robbins, un american ce a scis scenario, a regizat si a jucat cateva roluri marunte in productii cu precadere din anii ’70-’80 de la Hollywood si care in 2014, la 69 de ani, debuta la Bollywood intr-o colaborare la un alt film al regizorului Vishal Bhardwaj). Una peste alta, un film de nivel mediu, cu momentele sale placute si mai putin placute, la a carui vizionare nu te vei plictisi cu siguranta, insa parca ne-am fi asteptat la ceva mai mult de la realizatori…

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil