Regizorul japonez Yoshihiro Nakamura, autorul unor filme precum “Golden Slumber” (2010) sau “The Snow White Murder Case” (2014), vine cu experienta sa din domeniul thrillerelor pentru a ne oferi o ecranizare captivanta a unei manga, “Prophecy” (2015). Filmul sau are la baza o manga omonima scrisa si ilustrata de Tetsuya Tsutsui, publicata in 3 volume intre 2011 si 2013. Un an mai tarziu, in 2014, autorul a realizat si un spin-off, manga “Prophecy: The Copycat”, iar in anul ecranizarii pe marele ecran a povestii din manga, Tsutsui a publicat si un roman, “Prophecy: The Chaser”. Filmul concentreaza esenta celor 3 volume originale, adaptate de experimentatul scenarist Tamio Hayashi, care a colaborat cu regizorul Nakamura si la anterioarele sale filme “Golden Slumber” si “The Snow White Murder Case”, dar si la multe alte filme japoneze de succes ale ultimului deceniu. In rolurile principale au fost distribuiti apreciatul Toma Ikuta (“Grasshopper”, “Miracle: Devil Claus’ Love and Magic”, “Tale of Genji: A Thousand Year Enigma”) si cunoscuta Erika Toda (“Kaketomi”, “Blade of the Immortal”, “Goemon”, “Amalfi” etc), ce interpreteaza doua personaje contrare (el – capul unui misterios grup ce aparent are intentii criminale, ea – o locotenenta din Politia Metropolitana aflata pe urmele lui). De altfel, in paralel cu premiera filmului in cinematografele japoneze, pe micul ecran se difuza o miniserie de 5 episoade, “Prophecy: The Pain”, inspirata din aceeasi manga, Erika Toda fiind singurul personaj din film ce apare si pe micul ecran. Filmul din 2015 nu a fost un mare succes de box-office, cele 4,5 milioane dolari incasari fiind o suma modesta raportata la castigurile filmelor de top din box-office-ul japonez, insa acest lucru nu scade cu nimic din atractivitatea scenariului si realizarii.

Divizia “Infractiuni pe Internet” a Politiei Metropolitane din Tokyo gaseste un clip postat pe un site de un anume “Paperboy” (Toma Ikuta), in care un individ cu o masca facuta din ziar pe fata face cate o prezicere. Pana aici nimic iesit din comun, insa ce atrage atentia locotenentului Erika Yoshino (Erika Toda) e faptul ca a doua zi, prezicerea lui Paperboy se implineste. La fel s-a intamplat cu prezicerea legata de un incendiu ce urma sa aiba loc la o companie de catering implicata intr-un recent scandal de otravire publica. Odata implinita strania prezicere, politia incepe sa ia in serios clipurile urcate de Paperboy si incearca sa-i dea de urma. Incepe o veritabila cursa contra cronometru, deoarece cu fiecare implinire a prezicerilor, Paperboy obtine o tot mai larga sustinere publica, riscand sa devina un adevarat fenomen care sa scape de sub control. Faptele sale, desi antisociale, sunt privite de populatie ca o riposta justa la exploatarea societatii contemporane la adresa omului de rand, Paperboy devenind un erou al tuturor celor exploatati in vreun fel de patron, de politicieni, de societate in ansamblul ei. Lucrurile scapa de sub control cand unii ajung chiar sa ucida din simpatie pentru principiile lui Paperboy. Politia e depasita de amploarea fenomenului, intrand pe fir Siguranta Nationala, moment din care lucrurile se complica pentru Paperboy…

“Prophecy”, desi la o prima vedere pare un simplu thriller de mister, e un film plin de surprize, ce nu e nici un moment ceea ce pare a fi la suprafata. Marele merit al acestei situatii se datoreaza regizorului Yoshihiro Nakamura, care, ca in anterioarele sale filme, a stiut sa acorde o importanta aparte personajelor ce scriu povestea. Daca ne amintim de “Golden Slumber” si de povestea lui, ecranizare dupa un roman celebru al lui Kotaro Isaka, ne-am fi asteptat la un film in genul “The Fugitive” din 1993 cu Harrison Ford, o urmarire nationala nonstop a inamicului public numarul 1, dar lucrurile nu au stat deloc asa, regizorul nuantand povestea si introducand elemente de nostalgie, iubire pierduta, prietenie, caractere umane distincte si o atmosfera amicala, calda. La fel s-a intamplat si cu ecranizarea lui “Prophecy”, regizorul insistand pe latura umana a personajelor sale, pe trairile si frustrarile acestora. Toma Ikuta interpreteaza un fost angajat din IT radicalizat de societatea care ii inchide toate usile in fata atunci cand doreste, ca alte milioane de semeni de-ai lui, sa-si asigure traiul. Aruncat la periferia societatii, la propriu si la figurat, acesta cauta refugiu in mediul online, in anonimitate, de unde condamna societatea si da verdicte. Isi gaseste in scurt timp “adepti”, in fapt persoane periferizate exact ca el, astfel ca pune la cale un plan de razbunare pe societate, creand un grup misterios care face preziceri si mai apoi le pune in aplicare. Una din temele importante ale filmului o regasim si in anterioara productie a lui Nakamura, “The Snow White Murder Case” din 2014, anume folosirea retelelor de socializare. Retelele de socializare fac parte din viata noastra de zi cu zi, iar in Japonia, una din tarile deschizatoare de drum in materie de tehnologie asociata retelelor sociale, fenomenul este mai mult decat omniprezent in viata fiecarui utilizator de telefoane mobile sau dispozitive smart. Daca in “The Snow White Murder Case” retelele sociale au dat nastere unui tavalug de zvonuri ce au dus la o tragedie, in “Prophecy” ele sunt o unitate de masura a dreptatii sociale. Paperboy urca online diverse clipuri in care face preziceri si indica persoane sau institutii ce urmeaza a fi pedepsite, iar utilizatorii din retea isi dau cu parerea daca aceste masuri sunt corecte, justificate, sau eronate. Reteaua sociala devine un instrument de masura accesibil oricarei persoane, prin care se pot expune frustrari, nemultumiri sau, in contra, care pot cadea in plasa manipularilor (conturi false, pareri contrare majoritatii, fenomenul de trolling). In spatele acestei teme se ascunde insa o alta: cine l-a transformat pe Paperboy dintr-un cetatean docil, bun platitor de taxe, intr-un dezradacinat social, nu cumva societatea insasi si oamenii lipsiti de scrupule ce o conduc ? Asadar, societatea corupe, perverteste, sau oamenii in sine sunt prea slabi pentru a razbi de unii singuri in societate ? Societatea e plina de angajati docili ce sunt dispusi sa faca orice, periclitandu-si nu doar sanatatea ci si propria onoare pentru a-si pastra un loc de munca stabil, si de sefi si superiori lipsiti de caracter, pentru care angajatul obisnuit e doar un instrument in atingerea telurilor. Tocmai aceasta controversa sociala aduce o serioasa nota de dramatism povestii, transformand-o intr-una complexa, captivanta. Totul, de la somaj la intimidare la locul de munca, de la saracie la dorinta de sinucidere e integrat in scenariul filmului cu o subtilitate remarcabila, transformand in scurt timp spectatorul din partizanul legii si ordinii in partizanul celor periferizati si distrusi de societatea bolnava in care traim. Un film special, care cel putin in contextul recent al tulburarilor sociale de pe meleagurile mioritice capata o insemnatate aparte, un manifest antisocial cu o profunda rezonanta ideatica, ce nu trebuie ratat !

Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil