In fiecare an, cateva filme coreene reusesc sa ias ain evidenta, ajungand sa domine box-office-ul autohton, avand incasari chiar mai mari decat productii mult mai costisitoare facute peste Ocean. Anul trecut, “Roaring Currents”, drama istorica despre faptele eroice ale Amiralului Lee Sun-shin a stabilit un nou record, fiind filmul coreean cu cele mai mari incasari din istorie. In umbra lui, insa, o alta productie de exceptie, de aceasta data o drama despre viata extraordinara a unui om simplu, a impresionat audienta, devenind al doilea film coreean al anului 2014 dupa incasari. Este vorba de blockbuster-ul “Ode To My Father”, aflat timp de 5 saptamani pe prima pozitie la box-office, si cand ? Tocmai de Craciun, Anul Nou si inceputul lui 2015 ! Filmul a avut un buget de numai 13 milioane de dolari, insa a obtinut peste 105 milioane dolari incasari in intreaga lume, dintre care 99,8 milioane dolari doar in Coreea ! Doar 32 de milioane de dolari l-a despartit de filmul coreean cu cele mai mari incasari la box-office, Roaring Currents, ce nici acesta nu a avut decat 18 milioane dolari buget. Filmarile au durat mai bine de 6 luni, pe langa Coreea realizandu-se filmari si in Cehia si Thailanda. Regia e semnata de Yoo Je-kyun, care revine la 5 ani de la anteriorul sau mega-succes “Haeundae”. Scenariul, o poveste deosebita cu multe valente in special pentru publicul coreean, a fost scris de Park Soo-jin, autorul scenariilor comediilor romantice respectiv de actiune Dancing Queen si The Spy: Undercover Operation. Numele grele din distributie au dat soliditate scenariului. Hwang Jung-min, Kim Yun-jin, Oh Dal-su, Jung Jin-young sau Ra Mi-ran au fost excelent completati de actori veterani si de actori copii, povestea intainzandu-se pe mai bine de 6 decenii. Un plus mare pentru echipa de machiaj, ce a imbatranit personajele principale cu 40 de ani “la marea arta”. “Ode to My Father” a castigat premiul audientei la Udine in acest an, demonstrand ca poate impresiona publicul din intreaga lume, nu doar cel coreean, direct implicat si vizat de subiectul productiei.

Duk-soo (Hwang Jung-nmin) si Young-ja (Kim Yun-jin) sunt doi indragostiti ajunsi la apusul vietii lor. Au o familie numeroasa, copii si nepoti, si par cei mai fericiti bunici din lume. Doar ca vietile lor ascund niste experiente traumatizante, pe care au trebuit sa le depaseasca, pas cu pas, pe parcursul celor peste 7 decenii de viata. Duk-soo e un batran ursuz, ce tine cu dintii de dugheana sa din piata, cu toate ca majoritatea pravaliilor din zona au fost cumparate e investitori. Si refuza cu incapatanare sa o vanda, orice pret i s-ar oferi. Desi la o prima vedere pare ca lumea nu se poate intelege cu el, are, totusi, un prieten din copilarie, care ii e si acum alaturi, Dal-gu (Oh Dal-su), mult mai flexibil, dar care l-a insotit in toate momentele importante ale vietii. Amintirile continua sa-l chinuie si Duk-soo, si intreaga lui viata ne este dezvaluita, pornind din copilarie si ajungand pana in zilele prezente… Iar viata pe care o vom afla prin intermediul povestii e plina de fapte extraordinare, unele fericite, altele ravasitoare, care ne zugravesc portretul unui om osbisnuit si totodata atat de deosebit, ce a fost nevoit sa-si ia sorta in maini de la o varsta frageda, sa devina un barbat responsabil in ciuda marilor dificultati ale vietii, si, in ciuda tututor oprelistilor, sa imbatraneasca frumos alaturi de sotia cunoscuta in tinerete.

“Ode to My Father” e o productie grandioasa, de o rara frumusete si sensibilitate umana. Dar acest lucru nu trebuie sa ne surprinda cand vine vorba de cineastii coreeni, ce sunt maestri in a exprima sentimentele umane prin imagini si povesti extraordinare. Ceea ce mai mult ca sigur a asigurat succesul deosebit al acestei productii a fost latura sa profund umana, ideea pietatii filiale pe care povestea o transmite intr-o forma aproape sublima. Povestea vietii lui Duk-soo e cea a unui om obisnuit, ce a avut o copilarie chinuita de greutati si remuscari, ce a trebuit sa treaca prin cele mai grele incercari pe care viata i le putea scoate in fata, si care nici o clipa nu a incercat sa dezerteze de la promisiunea facuta la doar 8 ani in fata tatalui sau, aceea de a avea grija de familie toata viata lui. A trebuit sa se maturizeze de la o varsta frageda si a trebuit sa se sacrifice pe sine pentru fericirea celorlalti membri ai familiei, nefiind o clipa egoist decat cu propria sa persoana. Hwang Jung-min se ridica la inaltimea rolului pe care il are de interpretat, atat cand vine vorba de anii tineretii, cat si cand interpreteaza personajul la apusul existentei sale. Reuseste sa faca personajul atat de credibil si familiar, incat transmite spectatorului senzatia ca oricand personajul Duk-soo poate intruchipa un bunic din familia fiecaruia, si de aici si senzatia de familiaritate. Scenariul e bine conturat si cencentrat, purtandu-ne din prezent in trecut si aducandu-ne inapoi, si tot asa, pana ne impartaseste intreaga viata a personajului principal, fara a evita (din cauza unor eventuale constrangeri bugetare ce din fericire nu au existat) sa ne familiarizeze cu atmosfera anilor ’50, ’60, ’70 sau ’80, atat din Coreea de Nord sau de Sud, cat si din Germania postbelica sau Vietnamul macinat de razboi. Nu in ultimul rand, filmul are si valori simbolice. Drama personajului principal e, de fapt, drama unei natiuni separate de un razboi care nu s-a incheiat nici astazi. Filmul ne arata latura nevazuta a acestui razboi marsav sau cel putin neconstientizata de publicul non-coreean, care nu poate intelege, probabil, asa cum o face un coreean, tragedia divizarii tarii. Daca insa vizionezi acest film, vei simti din plin ce simte coreeanul de rand, si vei constata ca intelegi de deplin sufletul acestei natiuni atat de incercate. O productie deosebita, un film ce neaparat merita vazut de toti iubitorii de filme adevarate !

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil