Han-yi (Park Ji-bin) si Han-byul (Seo Da-han) sunt doi frati ce provin dintr-o familie cu resurse modeste, fapt ce ii complexeaza la scoala in fata colegilor cu parinti mai instariti. Han-yi, fratele mai mic, e si cel mai nazdravan, certandu-se cu toata lumea si facand tot felul de boacane la scoala. Intr-una din zile, Han-byul, fratele mai mare cu un an, e internat de urgenta, verdictul medicilor fiind unul dur. In scurt timp urmeaza a fi supus unei dificile operatii. Parintii celor doi sunt daramati de crunta veste, insa incearca sa-si ascunda suferinta de fiul lor bolnav, care incepe sa se bucure de o atentie tot mai mare. Micutul Han-yi nu intelege ce se intampla, nu intelege de ce dintr-odata e periferizat iar fratele lui se bucura de toata atentia. Reactia lui la brusca schimbare de atitudine a parintilor e una de razvratire, nerealizand gravitatea situatiei din familie. Spitalizarea si costurile operatiei sunt ridicate, parintii sunt cu nervii la pamant, facand cu schimbul intre serviciu si spital, in timp ce Han-yi se simte abandonat. Cunoscandu-l in spital pe Wook, un copil bolnav pe care nu il agreeaza deloc, printr-un context de evenimente ajunge sa se apropie de acesta si, treptat, sa inteleaga cu mintea lui realitatea lumii in care traieste, maturizandu-se mai devreme…

“Hello, Brother” (2005) (cunoscut si ca “Little Brother”), filmul de debut al obscurului regizor coreean Lim Tae-yong, se inscrie in putem spune clasicul – pentru cinematografia coreeana – gen al melodramei de familie. Scenariul e scris de apreciata scenarista Kim Eun-jung, ce are la activ cateva scenarii de filme coreene indragite, precum “The Contact”, “Il Mare” sau “Gabi”, aceasta realizand si dramatizarea scenariilor pentru “Madeleine” si “Hwang Jin-yi”. Povestea trista pe care filmul o descrie are la baza un caz real a doi frati coreeni, care in film sunt intruchipati de actorii copii Seo Da-han (ce 3 ani mai tarziu aparea in al doilea si ultimul rol din cariera actoriceasca in BA:BO – Miracle of a Giving Fool, in rolul personajului lui Cha Tae-hyun din copilarie) si Park Ji-bin. In 2005, Park Ji-bin era un anonim, aparand in al doilea sau rol din cariera. Va vine sa credeti ca astazi, acest mititel cu un talent extraordinar a implinit, cu doar 2 saptamani in urma, 22 de ani, si are la activ o multime de roluri de copil memorabile, in seriale precum “Yi San, “The Iron Empress”, “Queen Seon-deok” (unde l-a intruchipat chiar pe Bi-dam in copilarie), “Boys Over Flowers”, “May Queen” sau “Incarnation of Money” ? La doar 9 ani, acesta are un rol induiosator in aceasta productie, Ji-bin find practic vedeta acestui film cu buget redus dar realizat cu multa daruire de intreaga echipa de productie. Avand in distributie mai mult actori copii, filmul graviteaza in jurul unui caz real vazut din unghiul de vedere al personajului central, Han-yi. Asadar, avem perspectiva viziunii unui copil de 9 ani asupra unor lucruri mult prea dure pana si pentru un adult, si, in plan secundar, vedem cum boala propriului copil ii afecteaza pe cei doi parinti, aducandu-i in pragul disperarii. Regizorul insista pe stresul emotional al personajelor, pe impactul situatiei neobisnuite in care ajung, celelalte elemente in masura sa accentueze criza (chletuielile spitalizarii, cele ale operatiei, renuntarea de catre mama la slujba, impactul evenimentelor asupra familiei ca tot unitar) fiind amintite doar in treacat. Din fericire, exista presarate si cateva zambete pe durata derularii povestii, printre parca nesfarsitele scene lacrimogene, de majoritatea lor fiind responsabil Han-yi cu comportamentul lui copilaresc. Iar in tot realismul filmului, regizorul a avut inspiratia sa introduca cateva elemente de mister sau mai degraba de fantezie, cum e cazul personajului Tarzan si al apei miraculoase, totul prezentat din unghiul de vedere al imaginatiei unui copil, ceea ce e un lucru notabil, o evadare necesara din spatiul apasator al spitalului. Astfel de mici detalii transforma “Hello, Brother” intr-un film bun, de familie, mai degraba decat intr-o drama plictisitoare despre o boala terminala, cu toate ca realitatea productiei ar putea fi putin nepotrivita pentru un copil din cauza perspectivei abordarii chestiunii vietii si mortii. Una peste alta, o productie deosebit de sensibila, care nu are cum sa nu te miste pana la lacrimi, cu un Park Ji-bin stralucitor, ce are o interpretare naturala cum numai un copil cu talentul lui e in stare.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil