Edogawa Rampo a fost descoperit de publicul occidental relativ recent, si asta pentru ca scrierile sale nu au beneficiat de prea multa atentie din partea editorilor apuseni, ce nu le-au tradus si publicat in engleza. O parte din nuvelele sale si cateva romane au fost traduse in engleza in anii ‚20-‚30, dar nu au mai fost reeditate, astfel ca pentru publicul occidental, singura modalitate de a intra in contact cu opera scriitorului japonez de romane de mister au fost multa vreme ecranizarile facute de realizatorii japonezi dupa operele sale. Din fericire, multe dintre acestea au aparut pe piata cu subtitrari in limba engleza, in ultimii 15 ani, si astfel o lume plina de mister, fantezie, groaza si erotism ni s-a dezvaluit in fata simturilor. „Beast in the Shadows”, filmul din 1977, este poate una din cele mai reusite ecranizari dupa o scriere de-a lui Edogawa, povestea axandu-se, spre deosebire de alte productii incadrate in genul „ero-guro”, precum „Horrors of Malformed Man”, scurtmetrajele incluse in productia „Rampo Noir”, „Watcher in the Attic”, pe o intriga dominata de aceasta data de mister. Regizat de Tai Kato (asistent al lui Kurosawa la „Rashomon”), un regizor cunoscut in special pentru numeroasele sale filme despre Yakuza, in anii ‚60-‚70, „Beast in the Shadows” are la baza o nuvela scrisa de Edogawa in 1928. In 2008, regizorul elvetian Barbet Schroeder a ecranizat nuvela intr-un film cu un buget urias, de 10 milioane de euro, intitulat „Inju: The Beast in the Shadow”, insa a fost un esec lamentabil la box-office, unde nu a strans nici 700.000 $, iar criticii de film i-au desfiintat productia, calificata drept un thriller de categorie B. Din distributie fac parte Teruhiko Aoi (rolul principal masculin) si Yoshiko Kayama (rolul principal feminin), doi actori cunoscuti in anii 60-70 mai ales si respectati in ziua de azi, dar care niciodata nu au fost considerati mari vedete ale filmului japonez (apogerul carierei lui Teruhiko Aoi a fost atins in 1983, cand a obtinut prima si singura nominalizare din cariera, la premiul Academiei Japoneze de Film pentru Cel mai bun actor in rol ecundar in productia „Pacific Inferno”).

Samukawa Koichiro e un scriitor de succes de romane de mister din Japonia inceputului anilor ‚30. Unul din romanele sale a ajuns sa fie ecranizat de celebrul Yasujiro Ozu, pe atunci un incepator in ale celei de-a saptea arte. Toata lumea e cu ochii pe el, vanand un autograf, si insusi el asista la scena culminanta a romanului pe platoul de filmare, pentru ca totul sa iasa conform vointei exprimate in roman. Koichiro se declara inamicul numarul 1 al scriitorilor de romane de mister superficiali, ce in ultima vreme au aparut in bransa, cum e si cazul unui anume Oe Shundei. Intr-una din zile cunoaste o doamna misterioasa, Shizuko, sotia unui industrias japonez mult mai in varsta ca ea. Aceasta se declara fanul infocat al lui Koichiro, care, flatat dar si atras de frumusetea femeii, accepta sa intre in doalog cu aceasta. Din vorba in vorba afla de problemele ei din casnicie, de infidelitatea sotului si, profitand de pana de inspiratie in scrierea noului roman, decide sa dea curs invitatiei acesteia la o discutie privata. Cu aceasta ocazie, femeia ii lanseaza o provocare, implicandu-l intr-o investigatie a carei tinta e rivalul sau din breasla, Oe Shundei….

„Beast in the Shadows” e o poveste in stilul uneia scrise de Agatha Christie, un model ale carei romane au inspirat stilul de scriere al lui Edogawa. De fapt, ca e vorba de Agatha Christie, de Dashiell Hammet sau Conan Doyle, ce e in comun la aceasta ecranizare cu operele acestor scriitori e misterul si, in general, modul de abordare, clasic. Avem un scriitor de romane de mister, Samukawa Koichiro, si o admiratoare infocata a acestuia, Oyamada Shizuko, mare amatoare de romane de mister. Desigur, frumusetea rapitoare a acesteia si problemele din casnicie constituie premisele unei eventuale idile, in momentul in care Shizuko ii expune scriitorului propria situatie. Din compasiune dar si dintr-un orgoliu personal, acesta accepta voluntar sa rezolve cazul femeii nefericite, si asa se trezeste intr-o complicata investigatie ce implica mai multe persoane si, automat, si mai multi suspecti, pentru ca, precum in toate romanele politiste de mister, fiecare personaj e un potential suspect… Preluand elemente specifice filmelor „giallo” precum erotismul, halucinatiile, crima si in general dorinta de a ucide, regizorul da viata nuvelei lui Edogawa prin culori luxuriante si frecvente cadre cu inclinare mica, ce favorizeaza patrunderea spectatorului intr-o lume a terorii transmisa prin privirea fixa a personajelor, prin cadrele semi-obscure si prin sporirea misterului cu fiecare indiciu descoperit. Uneori ai impresia ca esti intr-un film de-al lui Hitchcock, finalul derulandu-se, de exemplu, intr-un decor tipic filmelor acestuia, o scena imbracata in rosu, amenajata undeva intr-un pod de casa, pe care detectivul de ocazie, un Hercule Poirot autentic japonez, isi expune teroria cu argumente incontestabile, asemeni unui actor shakespearian ce nu mai are dileme. Ca in majoritatea ecranizarilor dupa Edogawa, spectatorul devine un voyeurist, trage cu ochiul la ceea ce nimeni n-ar trebui sa vada, furisandu-se atunci cand nu ar trebui sa o faca. Totul datorita talentului regizorului, ce duce la extrem anumite simturi, explorand curiozitatea firii umane dar si cele mai intunecate laturi ale acesteia. Un film excelent realizat, coerent si captivant prin misterul sau, despre iubire, tradare si pasiuni interzise. De departe una din cele mai reusite ecranizari dupa Rampo Edogawa.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil