Primul lucru pe care-l observi cand vorbesti cu producatoarea Yukie Kito e faptul ca este o mare fana a filmului. Cand vorbeste despre oamenii cu care a avut oportunitatea de a lucra in cariera ei (Mira Nair, Wayne Wang, Ethan Hawk), poti simti cum ii creste nivelul de energie si un zambet ii mijeste pe fata. Vorbeste de acestia nu doar ca despre niste regizori talentati, ci, in acelasi timp, ca despre niste individualitati cu suflet mare. „Vreau sa lucrez cu oameni sinceri, nu sa profit de avantajele oferite de Hollywood.” Aceasta dorinta de a ei de a evita capcanele principalelor studiouri Hollywoodiene au facut-o pe Kito si compania ei, Entertainment Farm, sa produca filme independente de mare calitate, aclamate de critici, precum „The Namesake” a lui Mira Nair, „A Thousand Years of Good Prayers” a lui Wayne Wang sau „The Hottest State” a lui Ethan Hawke. Datorita fortei acestor productii, Yukie Kito a reusit sa lucreze la prima ei productie japoneza cu un regizor despre care crede ca decenii de acum va deveni unul din cei mai importanti regizori ai Japoniei. Este vorba de Kiyoshi Kurosawa si succesul lui din 2008, „Tokyo Sonata”.

Pentru multi ar putea parea o ironie ca o femeie, ce a crescut in Japonia, sa faca un ocol atat de mare inainte sa produca un film in limba ei materna, insa, dupa cum spune insasi Kito, ochii ei erau atintiti spre orizont de la o varsta foarte frageda: „Crescand, eram tot mai mult interesata de lumea de dinafara a ceea ce pot vedea sau a ceea ce pot vorbi. Vroiam sa pot vorbi o limba straina, pentru a putea comunica cu mai multa lume. Vroiam sa ma duc peste hotare si sa vad lumea„. Acest dor de lume a condus-o spre filme „care puteau sa ma prezinte intregii lumi, fara sa ajung in locurile descrise in ele„. Desigur, dupa ce si-a terminat studiile universitare, a vazut lumea si a sfarsit prin a locui in Los Angeles timp de 11 ani, mai intai scriind pentru o editura japoneza, iar mai poi lucrand in cadrul gigantului din lumea electronicii, JVC. La inceputul anilor ’90, JVC si alte corporatii japoneze importante din acest domeniu inca nu fusesera lovite de boom-ul econimiei japoneze, acestea investind, inca, in productii Hollywoodiene. „Pe atunci, JVC producea „Point Break” sau „Time Cop”, si aveau nevoie de o persoana japoneza care sa se priceapa la marketing si promovare. Am fost invitata la un interviu si am spus: „Stiti, nu stiu nimic despre cum se fac filmele si despre distribuirea lor”, insa ei au spus ca atata vreme cat sunt interesata, e in regula. Oricum, in cele din urma trebuie sa existe pentru toate un inceput. Asa ca am acceptat slujba.” Lucrand la JVC, Kito a inceput sa-si faca conexiuni in industria filmului, participand la festivaluri internationale si la targurile de film ce le insoteau. Intrand in contact cu produsul pe care il vindea – filmul in sine -, Kito recunoaste ca abia in acel moment a inceput cu adevarat sa invete despre acestea.

Chestiuni familiale au obligat-o pe Kito sa revina in Japonia la intrarea in noul mileniu, insa a adus cu ea lectia invatata in Los Angeles. La inceput a lucrat la proiecte independente minore alaturi de compania Media Soup, insa nu i-a luat mult sa atraga atentia unei companii mai mari din industria japoneza de film: „Am lucrat putin pentru Taka Ichise in Los Angeles„, a spus aceasta. Pentru cei care nu il cunosc pe Takashige Ichise, trebuie spus ca acesta este un producator veteran al unor J-Horroruri devenite deja clasice: „Ringu” al lui Hideo Nakata, „Premonition” al lui Noria Tsuruta sau „Ju-On” al lui Takashi Shimizu. In acea perioada, Ichise lucra la o serie ce a aparut direct pe dvd, pentru Toei, o serie de filme despre care Kito spunea ca „erau fenul de filme de actiune japoneze hibride filmate in Los Angeles cu actori episodici americani, ca Viggo Mortensen („American Yakuza”) sau Virginia Madsen („Blue Tiger”). Dupa ce a revenit in Japonia, Ichise i-a facut o oferta: „A spus: „Pun pe picioare aceasta afacere cu un fost investitor din lumea bancara, si as vrea sa nit e alaturi.” Asta a fost in 2004, si atunci m-am alaturat companiei Entertainment Farm.”