Daca zi de zi vedem cum sud-coreenii fac totul pentru a face cunoscut Hallyu in intreaga lume, am ajuns sa vedem si un lucru paradoxal: instrumentarea politica a curentului. In zilele trecute, guvernul sud-coreean a declarat ca a inceput din nou difuzarea de materiale de propaganda anti-nord-coreeana in 11 zone de-a lungul frontierei cu Coreea de Nord, ca represalii la testarea la inceputul acestei saptamani de catre Nord a unei bombe pretinsa cu hidrogen. Intr-o conferinta de presa tinuta cu media ieri, un oficial militar a declarat: „Planuim sa difuzam sunetul libertatii in fiecare zi, la intervale neregulate.” Transmisiile vor include buletine de stiri, dar si mesaje despre cum Nordul si Sudul au aceleasi radacini, dar si mesaje critice la adresa regimului din Nord. Acelasi oficial a mai spus: „Pentru a starni interesul populatiei nord-coreene, vom difuza seriale si muzica de asemenea”

Masura nu este una fara precedent. In august 2015, dupa 11 ani in care s-a renuntat la ea, aceasta a fost reintrodusa, ca urmare a unor incidente petrecute in DMZ (Zona Demilitarizata), unde mai multe mine au sarit in aer, mutiland doi soldati sud-coreeni, la cateva zile dupa avand loc chiar un schimb de focuri. Astfel, melodii k-pop precum „Heart” a interpretei IU, „Bang Bang Bang” a formatiei Bigbang, „Genie” a formatiei „Girls’ Generation sau „Meeting” a veteranei No Sa Yeon au rasunat la granita. Aceste materiale au fost difuzate 8 ore pe zi in 11 locatii, fiind considerate ca parte a unui razboi psihologic. Oficialii sud-coreeni au declarat ca mesajele pot ajunge pana la 10 km distanta ziua, si 24 de km noaptea, ajungand astfel la numarul mare de soldati nord-coreeni stationati in apropierea frontierei si locuitorilor din satele din zona, inclusiv din Kaesong, unde cele doua Coree opereaza in comun un parc industrial. In replica, Phenianul a declarat ca aceasta propaganda echivaleaza cu un act de razboi. Mai trebuie spus ca, evident, nord-coreenilor le este interzis sa asculte k-pop, insa transfugi nord-coreeni au declarat ca oamenii de la tara se bucura sa asculte muzica si alte elemente ale culturii populare sud-coreene ce sunt strecurate ilegal in tara pe stickuri usb sau pe dvd-uri.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil