Anul trecut, “Miss Granny” a fost un mare succes de box-office in Coreea, filmul obtinand incasari de 59,6 milioane dolari. Daca mai adaugam cele 11 premii castigate si 10 nominalizari, putem intelege de ce totul nu se putea opri aici. La scurt timp dupa succesul obtinut in peninsula, producatorul coreean CJ E&M si Beijing Century Media au semnat un contract de colaborare la o coproductie sino-coreeana ce urma a respune povestea din “Miss Granny” pentru publicul chinez. Si asa, in vara lui 2014, au inceput filmarile la remake-ul “Miss Granny: 20 Once Again”. Avand in linii mari acelasi scenariu, adaptat la alte realitati, filmul a fost un succes la fel de mare de box-office si in China. Regizat de taiwanezul Leste Chen, filmul a fost lansat in cinematografe pe 8 ianuarie 2015, la un an de la premiera coreeana, iar pana pe 8 februarie obtinuse deja incasari de 59,1 milioane dolari. Din distributia filmului nu fac parte nume sonore (cel putin la prima lecturare), insa interpretarea tuturor actorilor e una remarcabila, in special a actritei de 28 de ani Yang Zishan, ce a debutat tarziu in lumea filmului. In ciuda varstei sale, aceasta reuseste sa interpreteze cu mare talent personajul Lijun la varsta de 20 de ani. Acelasi personaj din film, insa la varsta de 70 de ani, e interpretat de actrita veteran Kuei Ya-lei, o actrita de top in China, cu aparitii in peste 100 de filme si seriale de televiziune in exact jumatate de secol de cariera, de 4 ori castigatoare a Golden Horse si de 2 ori a Golden Bell. Wang Deshun e o alta prezenta inedita, un actor de 79 de ani ce interpreteaza rolul savuros al iubitului bunicutei, o figura simnpatica ce aduce multa buna dispozitie. Din randul tinerei generatii, nu puteau lipsi vedete populare in China, si aici e vorba de Chen Bolin (premiat pentru interpretarea din serialul din 2011 “In Love With You”) in rolul iubitului tanar al bunicutei, si Luhan (fost membru al formatiei EXO, desemnat a 6-a cea mai populara vedeta a Chinei in 2014), aflat la debut intr-un film, interpretand rolul nepotului bunicutei.

Pentru Shen Mengjun, o simpatica bunicuta rautacioasa de 70 de ani, viata are un ritm monoton. Dimineata si-o petrece in sanul familiei, formate din fiul sau, mandria ei, profesor universitar, nora – pe care nu ezita sa o cicaleasca in ciuda problemelor cardiace pe care aceasta le are, Xinran, nepoata ce seamana leit cu mama ei, si Qianjin, nepotul de suflet al bunicutei, ce activeaza intr-o trupa muzicala necunoscuta, ce spera sa cunoasca succesul, intr-o zi. Mai apoi, bunica Mengjun face o vizita la Clubul Pensionarilor pentru neobositele partide de mahjong jucate in compania prietenelor ei de o vorba. Iar seara, leneveste in fata televizorului pana la ore tarzii la serialul ei preferat, impreuna cu Batranul Li, admiratorul ei de o viata, ce spera sa apuce ziua in care sa o ia de sotie pe vaduva Mengjun. In momentul in care in urma cicalelilor bunicutei, nora sufera un atac de cord, “nucleul dur” al familiei format din nepoata, nora si usor influentabilul cap al familiei decide ca e timpul ca bunica sa fie internata la un azil de batrani. Auzind aceste intentii, bunicuta Shen incearca sa se impace cu ideea, ramanand initial socata de modul in care e tratata de propria ei familie. Ratacind intr-o seara pe strazi, da peste un studio foto de a carui existenta nu stia. Decisa sa-si faca o poza ca amintire pentru familia ei, un fenomen straniu se petrece si, la iesirea din studio, se trezeste ca este mai tanara cu 50 de ani, semanand leit cu cantareata ei preferata, Teresa Teng, in anii ei de glorie. Luand numele Lijun, aceasta incearca sa profite la maxim de noua viata pe care destinul i-a daruit-o.

Era previzibil faptul ca o poveste de succes ca cea din “Miss Granny” va fi refolosita mai devreme sau mai tarziu pentru a aduce noi castiguri. Vestea buna e ca realizatorii chinezi s-au miscat repede si au taiat din start orice posibil plan al americanilor de realizare a unui remake dupa productia coreeana de succes. In acest moment, cu doua productii ce au acaparat piata asiatica, Hollywood-ul poate abandona orice proiect similar, fiind greu de crezut ca cineva din Asia ar mai urmari o a treia productie similara. Si asta pentru ca productia chineza e atat de fidela variantei coreene incat ai impresia ca revezi filmul coreean spus intr-o alta limba, cu alte personaje si in alt context. Nu e exclus ca peste ani, producatorii americani sa incerce un remake pe care sa-l cosmetizeze cu o distributie de zile mari, insa momentan cel putin pe piata asiatica un asemenea remake ar fi un esec financiar pentru orice companie americana de productie. Iar cum in ultimii ani, SUA curteaza insistent China, in care vede o uriasa piata de desfacere pentru productiile sale, e greu de crezut ca cineva mai poate realiza ceva mai bun decat au realizat coreenii si chinezii pe aceasta tema. Care productie a fost mai buna, cea coreeana sau cea chineza ? E destul de greu de spus, pentru ca fiecare film isi are particularitatile, atuurile si lipsurile sale. Iubitorii filmului coreean vor proclama din start superioritatea productiei originale, insa si varianta chineza merita vizionata, avand propriul sau farmec. Filmul coreean e parca putin mai profund, te misca mai mult, pe cand remake-ul chinezesc e mai amuzant si mai superficial la partea sentimentala. Ce lipseste variantei coreene a fost completat in remake, ce dezvolta mai mult relatia bunicutei cu cei doi iubiti ai ei, explorand nu doar momentele hilare ci si trairile launtrice ale acesteia din perioada transformarii sale. In schimb, in varianta chineza, povestea se termina brusc, nelasand spectatorului sansa sa-si ia ramas bun de la personajele ce i-au tinut companie pe durata celor peste 2 ore cat tine filmul. Un aspect pozitiv in ambele productii e interpretarea actritei tinere, ce imita perfect comportamentul bunicutei, oferind iluzia ca avem in fata o singura persoana in doua etape diferite ale vietii. Gesturile si mimica actritei Yang Zishan, ca si infatisarea ei, amintesc perfect de jocul actritei veteran Kuei Ya-lei, astfel ca una se completeaza pe cealalta, existand o chimie perfecta. Pana si la incasari, cele doua filme au avut castiguri similare, astfel ca e aproape imposibil sa te decizi care din productii e mai reusita. Daca productia initiala ar fi fost cea chineza, probabil am fi privit varianta coreeana cu alti ochi, dar asa, suntem nevoiti sa revedem un film ce l-am indragit, spus intr-un alt stil, insa la fel de atragator si ofertant, astfel ca e greu sa inclinam balanta intr-o parte sau alta. Amandoua au fost filme reusite, indragite de publicul din intreaga lume, si ar trebui privite individual. In plus, atata vreme cat scenariul a fost pus la dispozitie de producatorul coreean, era de asteptat sa nu existe multe modificari si adaptari, pentru a nu se devia de la tema de baza. Din acest motiv multe scene vor parea trase la indigo dupa varianta coreeana. Daca ar fi fost vorba de o continuare a povestii, si nu de un remake, probabil lucrurile ar fi stat altfel, dar asa… revedem o poveste superba si retraim emotia tineretii traite la maxim in alte ritmuri, culori si tonalitati.

Desi cei care au vazut varianta coreeana stiu deja, bunicuta Shen e o fiinta aproape insuportabila. Isi petrece timpul cum altfel decat jucand mahjong cu pensionarii din vecini, luandu-se la harta cu ei si ridicandu-si in slavi fiul, pe Guobin. Acesta e mandria ochilor ei, l-a crescut in saracie, ramanand vaduva cand fiul ei avea doar 1 an, astfel ca datorita tuturor acestor sacrificii, oricine se ia de puiul ei sfarseste paruit. Desi vaduva de decenii bune, nu duce lipsa de admiratori, cel mai mare fiind septuagenarul Li, vaduv si el, ce are in grija o fiica singura de 40 de ani. Familia bunicutei Shen e formata din 3 generatii, nora suferind de inima si din cauza cicalelilor mamei-soacre, in timp ce nepoata Xiang Xinran, studenta la facultate, e mereu criticata pentru modul provocator in care se imbraca. In schimb, nepotul Qianjin, ce a pus bazele unei trupe muzicale, e preferatul bunicii, ce il apreciaza pentru faptul ca are initiativa si stie ce-si doreste de la viata. Cand bunicutei i se ofera sansa – desigur, cu ajutorul fanteziei – de a-si retrai viata pornind de la momentul de apogeu al frumusetii sale fizice, aceasta ajunge intr-o veritabila dilema: sa-si traiasca viata asa cum isi doreste, facand toate acele lucruri pe care nu le-a putut face la vremea ei, sau sa faca totul exact la fel ? O provocare interesanta pe care scenariul ne-o face, pentru ca, fara indoiala, multi dintre cei ce vizioneaza filmul se vor intreba: “Eu ce-as face, cum mi-as retrai jumatate de secol de viata, daca mi s-ar acorda o asemenea sansa ?” Finalul povestii are un usor iz de Cinderella (Cenusareasa), cand personajul central realizeaza ca clipele de vis in pielea tinerei cuceritoare sunt numerate din cauza unui fenomen ce nu poate fi controlat.

Un film superb, ce prelungeste senzatia de “neuitat” pe care ne-a transmis-o productia originala coreeana. Astfel de filme prind la public, pentru ca intotdeauna calatoria in timp, misterele si fenomenele paranormale vor fascina si vor starni imaginatia omenirii. “Miss Granny: 20 Once Again” ramane o realizare de calitate, amuzanta si placuta de urmarit, cu melodii superbe si cu o echipa de actori foarte talentati si maturi in exprimare ce ne vor delecta timp de mai bine de 2 ore, cucerindu-ne iremediabil.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost realizate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.