In anul 2012, japonezii s-au gandit sa faca o ecranizare (live action) a unei manga omonime scrise de Nobuhiro Watsuki, “Rurouni Kenshin”. Proiectul a fost unul ambitios, data fiind popularitatea respectivei manga in Japonia, Warner Bros investind in acest proiect. Cu un buget de 25 de milioane de dolari, filmul a obtinut incasari de peste 61 de milioane de dolari, fapt care a incurajat producatorii sa se gandeasca la o continuare, eventual la o trilogie. Lucru care s-a si petrecut, in acest an lansandu-se cu succes in cinematografele japoneze doua sequel-uri, la distanta de o luna intre ele, “Rurouni Kenshin: Kyoto Inferno” si “Rurouni Kenshin: The Legend Ends”. Si astfel a luat nastere o noua trilogie in cinematografia japoneza, avand ca sursa o serie manga de succes si fiind finantata in mare parte cu bani americani. “Rurouni Kenshin: Kyoto Inferno” e a doua parte a trilogiei, realizata cu un buget de 30 de milioane de dolari, ce i-a adus venituri de peste 50 de milioane de dolari. Desi castigurilke la box-office au fost considerabil mai mici decat la prima parte, multa lume considera ca partea a doua e mai buna decat prima. Ca o noutate, Tatsuya Fujiwara se alatura proiectului ce-l are la timona pe acelasi Keishi Otoma, si, cum ne-a obisnuit in ultimele roluri (Monsterz, One Third, Shield of Straw) are din nou rol negativ, insa putini il vor putea recunoaste datorita machiajului si mastii ce o poarta tot timpul. Filmarile au durat peste 5 luni in decursul anului 2013, iar premiera internationala a avut loc la Fantasia Film Festival, unde a si castigat premiul audientei. Distributia este aceeasi din prima parte, in rolurile principale reaparand Takeru Sato (Himura Kenshin), Emi Takei (Kaori Kamiya) sau Munetaka Aori (Sanosuke).

Himura Kenshin participa intr-o ultima misiune in slujba guvernului, punand umarul la renasterea Japoniei odata cu era Meiji. Obiectivul odata indeplinit si scarbit de atata varsare de sange, Kenshin decide sa renunte la calea sabiei si sa duca o viata obisnuita alaturi de prietenii sai, doctorita Megumi, poznasul Sanosuke si Kaoru, iubita lui, acceptat fiind de aceasta din urma la dojo-ul ei. Intr-o zi insorita a anului 1878, insa, e cautat de oamenii ministrului de interne Okubo, o mai veche cunostinta de pe vremea cand era asasin hoinar. Acesta incearca sa-l convinga sa revina “sa lucreze” pentru noul guvern, mai bine spus sa-l ucida pe un anume Shishio, ale carui crime salbatice au adus un serios prejudiciu de imagine noului regim. In repetate randuri asasini si militari au fost trimisi sa scape de acesta, dar de fiecare data a scapat cu viata, chiar si atunci cand toata lumea il credea mort. De aceasta data, insa, Shishio nu doreste doar razbunare pe cei care l-au tradat, ci se vede el insusi viitorul carmuitor al Japoniei. Asasinarea ministrului de interne de catre mana dreapta a lui Shishio il determina pe Kenshin sa puna din nou man ape sabie si sa accepte indeplinirea misiunii primate de la raposatul ministru. Locul in care urmeaza sa aiba loc infruntarea e Kyoto… dar pana sa ajunga acolo, Kenshin trece printr-o serie de aventuri neasteptate…

Desi realizat cu fonduri americane, filmul este, in acelasi timp, atat de tipic japonez incat amestecul stilului spectaculos american cu specificul filmelor de aventuri japoneze ce-si au filonul in clasicul “Cei 7 Samurai” e aproape imperceptibil. Actiunea este bine dozata, iar filmul nu pacatuieste deloc la capitolul ritm, stiut fiind ca filmele artistice japoneze de epoca au de obicei un ritm extrem de lent. De aceasta data avem in fata un film comercial in care accentul e pus tocmai pe ritmul alert al actiunii, si in mod inexplicabil, aceasta reteta repetata de atatea ori deja continua sa prinda la publicul japonez. Productia e plina de clisee specifice filmelor japoneze de aventuri, cum ar fi tema calatoriei si a intovarasirii cu personajul central – desigur, un ronin ratacitor – a mai multor personaje hazlii care au rolul lor in triumful final al eroului; tema prieteniei si fidelitatii, etc. E greu sa privesti “Rurouni Kenshin” mai departe de atat. Desi are cateva elemente realiste (de exemplu decorul Erei Meiji si atmosfera acelei perioade de efervescenta ce a adus schimbari radicale nu doar in societate dar si la nivel mental, Japonia pasind din feudalism spre modernism), filmul este o pura fictiune, pacatuind din nou la capitolul zugravirii celor doua extreme, a celor doua forte care se confrunta, Binele si Raul. Himura Kenshin e prezentat ca eroul desavarsit, moralist, ce impiedica un copil sa se razbune pe ucigasii parintilor sai prin puterea de convingere a moralei; este stapanul sabiei prin excelenta (insasi sabia ce o poarta in teaca e invers ascutita decat sabiile obisnuite, dovada a intentiei sale de a nu ucide); are carisma si lipici la prietenii sai, care sunt, desigur, oameni simpli din popor sau persoane lipsite de aparare cu rani deschise din trecut. Daca ar fi sa folosim o culoare pentru a-l reprezenta, aceasta este albul intens, albul pur, chiar daca trecutul sau e plin de sange si de vieti curmate in calitate de asasin. Opusul lui, Makoto Shishio, e asemeni unui cadavru viu reintors din morti la propriu si la figurat. Imbracat asemeni unei mumii pentru a se putea inconjura de oameni, desfigurat fiind de asasinii guvernului, Shishio e exponentul Raului prin excelenta. Da dovada de o cruzime inimaginabila si se revolta impotriva ordinii stabilite si prin crimele sale comise in trecut in numle Imparatului. Uneltitor, acesta pune la cale un plan diabolic de a deveni stapanul Japoniei, lasand razbunarea pe plan second. Culoarea care l-ar reprezenta cel mai bine e negrul intens. Definirea foarte clara a celor doua extreme, alb si negru, Bine si Rau, e una din trasaturile specifice acestui gen de filme japoneze si, din pacate, a devenit un cliseu plictisitor ce aduce un serios afront inteligentei publicului adult. Dar daca trecem peste toate aceste lucruri si privim productia ca pur “entertainment” (nici nu are altfel de pretentii), putem spune ca “Rurouni Kenshin: Kyoto Inferno” e o productie usoara, dinamica, captivanta, care cu siguranta va reprezenta o delectare pentru fanii genului aventura actiune nu doar din Japonia. Filmul e o buna continuare a productiei din 2012 si se constituie intr-o premisa atractiva pentru un final de trilogie spectaculos.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil