Realizatorii japonezi ai zilelor noastre ne-au obisnuit cu stilul putin nebun al filmelor lor moderne, ce se deosebesc cu mult de filmele clasice, al caror fir epic era coerent, limpede si usor de urmarit. Pentru a surprinde si a aduce mereu o doza de originalitate, dar si puternic influentati de cultura manga (o mare parte a scenariilor de film se inspira din industria manga), regizorii japonezi din noua generatie incearca sa iasa in evidenta in primul rand prin stil. “One Third”, departe de a fi un film de box-office (productia a avut incasari de doar 2,6 milioane de dolari in Japonia), e o mostra a ceea ce inseamna adaptarea perfecta a unei tematici tipice filmelor hollywoodiene (jaful unei banci) la realitatile si specificul societatii japoneze. Tanarul regizor Hiroshi Shinagawa s-a uitat probabil la multe filme americane inainte de a da scenariului (ce are la baza romanul omonim al lui Hanta Kinoshita publicat in urma cu 2 ani) forma finala, folosind elemente tipice filmelor de gen americane in punerea lui in scena. In rolurile principale avem parte de mai multi actor ice-si interpreteaza excellent rolul, cel mai cunoscut nume fiind de departe Tatsuya Fujiwara, pe care l-am vazut recent in Shield of Straw, dar si in productii precum Kaiji, The Incite Mill, Death Note, Zen sau Sabu). Subiectul e de asa natura incat presupune existenta mai multor protagonisti, povestea ramificandu-se ulterior, aducand in scena noi personaje care apar constant in derularea evenimentelor, influentandu-le. Realizarea este excelenta, exista multe slow-motion-uri spectaculoase, deloc gratuite, mult umor negru si ironie, o actiune moderata si multe, extrem de multe dialoguri care nu fac decat sa intretina atmosfera tensionata in care spectatorul se cufunda incet, pe masura ce povestea avanseaza.

Shu (Tatsuya Fujiwara) e managerul clubului de noapte “Honey Bunny” din Kawasaki, lucrand pentru seful sau, Sho Hama, un gangster obsedat de un actor celebru in Japonia pentru rolurile de gangster justitiar. Acesta din urma isi controleaza afacerea de la distanta, si oricine incerca sa-l insele sfarsea in el mai bun caz rapus de un cutit de spart gheata. Shu gestiona castigurile saptamanale ale clubului, iar intr-una din zile, in drum spre locatia sefului sau caruia trebuia sa-i predea o geanta cu bani, se opreste pe la hipodrom, in speranta de a da lovitura si a scapa de datorii. Minunea se intampla, castiga ceva bani la pariuri, insa pierde geanta cu banii. Speriat sa nu sfarseasca cu un cutit de spart gheata in el, Shu cauta o solutie pentru a face rost de suma pierduta. Salvarea vine de la Maria, o actrita aspiranta la celebritate ce si-a ratat cariera, femeia de companie a propritarului clubului, dar care are o aventura cu Shu. Aceasta il duce pe Shu la Tamiko Shibugaki, o batrana hidoasa ce ofera imprumuturi fara garantii, cu dobanda de 20% pe termen scurt, scapandu-l pe Shu din belea. Dar termenul scurt inseamna 20 de zile in care banii trebuie restituiti. E momentul in care Shu decide ca trebuie sa faca ceva. Si anume sa sparga o banca. Iar pentru asta pune la cale un plan si se asociaza cu 2 amici aflati si ei la ananghie. Jaful reuseste, si fiecare urmeaza sa ia o treime din suma. Doar ca la imparteala, lacomia intuneca mintile celor trei, si lucruri neprevazute incep sa se petreaca…

Filmul are un ton usor ironic si accente evidente de comedie neagra, ce rezulta atat din ritmul alert al dialogului cat mai ales din comicul de situatie ce se iveste pana si intr-o simpla incapere, unde se desfasoara aproape jumatate din actiunea filmului. Fiecare zi scursa pana la momentul jafului e prezentata retroactiv, prin metoda flashback-ului, aducand clipa de clipa elemente noi care compun tabloul momentului prezent si ne fac sa intelegem mult mai mult decat motivele celor 3 spargatori. Aflam, astfel, despre pasiunile si mai ales slabiciunile fiecaruia, ca e vorba de pariuri, aspiratia de a deveni celebritate in lumea filmului, jocuri sado-maso sau jocuri de noroc. Cele 3 personaje principale ce par captive o buna parte din film in interiorul unui bar de noapte ajung protagonistii unei analize psihologice pe care ne-o propune regizorul, si desi aparent ecuatia pare simpla, lucrurile se complica pana si cand vine vorba de o singura incapere ca decor. Cate si mai cate se pot intampla intr-un spatiu inchis unde pui trei oameni si o geanta cu bani… Si asta deoarece fiecare incearca sa gaseasca o solutie pentru a scapa din acel loc si a ajunge in siguranta cu banii in alta parte, departe de politia care se presupune ca ii cauta in tot orasul. Politia e inamicul din umbra, amenintarea triumfatoare a lungului brat al legii, iar mustrarile de constiinta sunt constanta din imaginatia celor 3; in ciuda acestui fapt, nimic concret nu se intampla decat in planurile pe care acestia si le fac, lansand fel si fel de ipoteze si inducand spectatorului o stare de tensiune si nesiguranta, fara a exista o amenintare aparenta. Aceasta senzatie e transmisa de regizor tocmai prin modul neobisnuit prin care spune povestea, punand spectatorul in fata unei situatii date, pe care mai apoi o explica rational prin intoarcerea in timp cu cateva zile inaintea consumarii jafului. Astfel se strang detalii, amanunte ce ajuta la intelegerea prezentului si a disperarii celor 3 protagonisti ce, de altfel, sunt extrem de simpatici, fiind in realitate niste amatori in ale jafului, mari amatory de filme si femei, lucru ce da nastere la situatii hilare, stangacii si momente in care spontaneitatea, mimica si gestica joaca roluri cruciale. Chiar daca avem de-a face cu personaje aruncate de destin la periferia societatii, fiecare din acestea se lasa mai intai corupte de lacomie, incercand sa-l insele pe celalalt in propriul sau folos, si mai apoi macinate de o lupta pentru supravietuire, in care cu totii realizeaza ca doar uniti si avand incredere unul in celalalt pot scapa nu doar cu viata, ci si cu banii pe care i-au jefuit. Si totusi, ultima replica din film, data de cel mai putred dintre toti, gangsterul proprietar al clubului ce incearca sa puna mana pe banii furati de cei 3 e geniala in momentul in care acestia isi exprima dorinta de a incepe o viata noua cu banii dobanditi ilegal: “In nici un caz nu puteti duce o viata normala. Sunteti putrezi.” Si astfel, la finalul a doua ore in care cei trei amici se joaca de-a soarecele si pisica, macinati de neincredere reciproca, apare papusarul din umbra, un gangster ce stie prea bine ca odata ce ai apucat pe drumul pierzaniei nu mai exista cale de intoarcere, si dintr-un cuvant le transmite in cel mai sincer mod cu putinta o intreaga filosofie de viata care acum le vine ca o manusa. Uneori, fara sa realizam, ne trasam viitorul. Alte ori, diferenta dintre un film si realitate sta inr-un scenario bun. Depinde cine il scrie si cine il pune in scena… “One Third” transpune din film in realitate si invers un principiu vechi de cand lumea: lacomia duce la dezumanizare, ratiunea duce la scrierea coerenta a propriului destin. Pe alocuri lent si static, prea mult legat de anumite locatii fixe, “One Third” compenseaza la alte capitole (scenariu, interpretare, imagini, spectaculozitate), rezultand o productie ce amesteca specificul japonez cu spectacolul filmelor americane. Doua ore agreabile si captivante, pe care fanii comediilor negre in mod sigur le vor aprecia.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil