Putini actori reusesc sa ajunga regizori, in cinematografia japoneza. O exceptie e Eiji Okuda, care sfideaza aceasta regula. Nascut in 1950, implinea 30 de ani cand a fost distribuit in primul rol intr-un film, “More Flexibly, More Forcefully”. Mai apoi, rolurile din “The Sea and Poison” si “Death of a Tea Master” i-au adus si primele premii din cariera, in anii ’90 avand o multime de fani. In 2001 a debutat ca regizor cu “An Adolescent”, premiat la Los Angeles si Salonic. Cel mai nou film al sau, “Case of Kyoko, Case of Shuichi”, a avut premiera acum aproape un an in Japonia, iar o alta premiera a fost un lucru rar intalnit intr-un film: in rolurile principale au fost distribuiti Sakura Ando, fiica lui, si sotul acesteia, Tasuku Emoto. Cu toate ca e un film “facut in familie”, cei doi actori, sot si sotie in viata reala, nu sunt un cuplu si in film, unde raman din primul pana in ultimul moment doi straini oarecare. Povestea filmului s-a nascut dintr-o idee de-a lui Okuda, ce i-a venit in timpul unei lungi calatorii cu masina, cele peste 2 ore ale filmului avand in centrul lor un barbat (Shuichi) si o femeie (Kyoko) ce se regasesc indepartati (fizic si mental) de caminele lor in momentul tragicelor evenimente din 11 martie 2011, niciunul dintre cei doi nefacand un efort imediat de a se intoarce in locul unde au lasat in urma pe cineva drag. Motivul atitudinii lor sta nu doar in circumstantele prezentului, ci mai ales in trecutul lor tulbure, pe care filmul il detaliaza cu ajutorul flashback-urilor amestecate cu prezentul in doua fire epice paralele, aducand cele doua personaje foarte aproape, spre final, doar pentru atmosfera.

Saito Kyoko si Shuichi Tadokoro sunt, in aparenta, doua persoane obisnuite. Insa in spatele aparentelor se ascunde un trecut apasator. Shuichi si-a ucis tatal abuziv intr-un scandal de familie, incercand sa ia apararea mamei sale. Fiind minor, acesta ajunge intr-o scoala de corectie, iar in prezent vine vremea eliberarii conditionate pentru buna purtare. Un patron in varsta al unei fabrici private il ia si-i ofera un loc de munca, odata cu sansa reabilitarii in lumea reala si a unui nou inceput. Shuichi accepta si incearca sa se acomodeze cu noul colectiv de colegi. Intre acestia se afla si Miki, o tanara care il place si care devine prietena lui. Insa trecutul nu se lasa usor uitat, iar rautatea oamenilor incearca sa curme orice speranta la o noua sansa pentru Shuichi. In paralel, Kyoko e o femeie trecuta de 30 de ani, mama a unui baietel si sotie ce ar face totul pentru binele familiei sale. Lucreaza cu jumatate de norma ca agent de asigurari, insa in fata avansurilor sefului ei, ce ii promite clienti care sa o propulseze pe o pozitie fruntasa in companie si care sa-i aduca castiguri financiare ce sa-i ajute familia, aceasta cedeaza. In momentul in care familia sotului ei afla ca vinde asigurari oferind si altfel de servicii clientilor pentru a-i convinge sa semneze politele, aceasta e alungata din micutul orasel unde statea cu familia. Ajunsa in Tokyo cade in plasa unui peste ce se indragosteste de ea, insa consecintele acestei relatii se vor dovedi catastrofale. Pe 11 martie 2011, un cutremur urmat de un tsunami devastator loveste Japonia. Orasul natal al lui Kyoko si Shuichi e ras de pe fata pamantului. La scurt timp dupa, cei doi se decid sa viziteze locul dezastrului.

“Case of Kyoko, Case of Shuichi” e un film cu o poveste atipica, dar atat de specifica japonezilor incat doar ei o puteau spune in acest mod. Povestea e atipica deoarce pe toata durata celor 2 ore si 15 minute ale filmului, cele doua personaje principale sunt surprinse in mediul lor din viata de zi cu zi, fara a-si rosti o vorba. De fapt, ele nu se intersecteaza deloc, la fel nici povestile lor, care ne sunt prezentate in paralel. Iar la final, cand in sfarsit soarta ii aduce pe cei doi protagonisti intamplator fata in fata, orice regula a destinului specifica de exemplu filmelor coreene e sfidata de ratiunea rece a japonezului, iar cei doi se intalnesc doar vizual, ramanand niste simpli straini care nu stiu unul despre viata celuilalt. Dar nu acesta este scopul acestui film. Cele 2 personaje sunt, pentru scenarist, doar doua instrumente prin intermediul carora se scriu doua povesti asemanatoare si totodata atat de diferite. Exista un singur element ce le-ar putea lega si care in final ii aduce fata in fata, tragicul cutremur urmat de tsunami din 11 martie 2011. Astfel ca, existand doua fire epice paralele, “Case of Kyoko, Case of Shuichi” prezinta mai degraba doua cazuri oarecare ce au un singur element comun, care le deseneaza: cataclismul. Acesta a lasat in urma aproape 16.000 de morti, 2601 persoane fiind pana si in ziua de azi date disparute. Cazul lui Kyoko si cel al lui Shuichi sunt doar doua cazuri fictive in care membri ai celor disparuti in urma tsunamiului se intorc intr-un final la locul dezastrului in speranta regasirii celor dragi. Filmul este atat de atipic incat elementul central, catastrafa, pare a juca un rol secundar pe tot parcursul sau. Personajele par a nu realiza dimensiunile tragicului eveniment, viata lor lipsita de speranta de zi cu zi fiind cea aflata mereu in prim plan, cu nenorocirile si suferintele cotidiene. Astfel, daca Shuichi intampina dificultati in a fi acceptat in societate dupa ce si-a ucis tatal si si-a ispasit pedeapsa in scoala de corectie, pierderea mamei, singura familie ramasa, in urma tsunamiului care a maturat orasul lui natal pare a-l lasa indiferent, refuzand propunerea patronului sau de a se duce la fata locului, munca fiind singurul lucru care il mai poate ajuta pe viitor. Pentru Kyoko, alungarea de catre familia sa dupa ce a aflat ca s-a culcat cu unii clienti pentru a-i fi cumparate polite de asigurare si a nu-si pierde slujba a rupt orice urma de afectiune pentru cea ce odata s-a numit familie, insa complicatiile vietii sale abia incep, caci nimereste peste un peste care o exploateaza pentru bani. Toate aceste lucruri marunte sunt in lumina reflectoarelor, in timp ce adevarata tragedie e dezvaluita abia la final, cand cei doi merg la fata locului. Nu in ultimul rand, cele doua personaje sunt doua finite umane ce refuza sa-si assume rolul de perdanti ai vietii. Kyoko refuza sa joace rolul unei femei decazute, odata alungata de acasa, chiar daca simte urme de regret pentru ca trebuie sa-si lase in urma fiul de doar cativa ani. Shuichi, la randul sau, refuza eticheta de “criminal” pusa de unii oameni din jurul sau, dupa eliberarea conditionata, si se lupta sa intre la o facultate si sa-si refaca viata. Vestea disparitiei mamei sale in urma evenimentelor din 11 martie 2011 il pune intr-o dilema dificila: trebuie sa priveasca spre viitor, acum ca are sansa reabilitarii si o baza pentru a merge mai departe, sau trebuie sa mearga in ce a mai ramas din orasul natal, sa revina la vechea lui viata plina de amintiri dureroase, si sa-si caute mama ?

Desi pe alocuri povestea evolueaza foarte lent, iar cadrele din trecut se amesteca cu cele din prezent, creand putina confuzie in mintea celui ce priveste filmul, “Case of Kyoko, Case of Shuichi” ramane o realizare buna, o drama rece si necrutatoare, meditativa si realista, despre alegeri in momente dificile, despre permanenta situare a omului intre trecut si viitor, despre o a doua sansa in viata si nu in ultimul rand despre insemnatatea familiei pentru fiecare individ in parte.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania realizata de lasedan – Asia Team pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil