“The Attorney” se inscrie in seria dramelor a caror poveste se scrie in spatele usilor inchise ale salilor tribunalului, care au inceput sa prinda in cinematografia coreeana odata cu productia de succes “The Client” (2011). Si totusi, in locul unei productii plictisitoare de peste doua ore, regizorul debutant Yang Woo-seok, premiat pentru Cel mai bun regizor debutant la Baeksang Arts Awards in aprilie 2014, ne propune altceva. Bazat pe intamplari si persoane reale, dar fiind in cele din urma o fictiune, povestea din “The Attorney” prezinta evolutia carierei unui avocat coreean incepand cu anul 1978 pana in 1987, 9 ani tulburi ai istoriei coreene care i-au marcat definitiv existenta si mai ales principiile. In rolul principal il revedem pe popularul actor Song Kang-ho (Snowpiercer, The Face Reader, Howling, The Secret Reunion etc), care impresioneaza cu prestatia sa, una din cele mai bune din intreaga cariera. Rolul i-a si permis mult sa se desfasoare, scenariul stufos si numeroasele replici dandu-i ocazia sa-si exteriorizeze maximul capacitatilor sale actoricesti. Oh Dal-su in rolul asistentului ii e mereu aproape, aducand ca de obicei buna dispozitie, in timp ce in rolurile negative ii revedem pe Kwak Do-won (personajul fratelui antipatic din Man in Love) si pe Jo Min-gi (memorabil pentru rolul din East of Eden si cele din k-drame istorice cunoscute). Nu putea lipsi nici reprezentantul tinerei generatii, in rolul victimei fiind distribuit inexpresivul Siwan, membru al formatie ZE:A. “The Attorney” a fost cel de-al doilea film coreean al anului 2013 dupa “Miracle in Cell No 7”, conform incasarilor de la box-office. Astfel, in 3 zile de la lansare, filmul a fost vizionat de 3,4 milioane de coreeni in salile de cinematograf, iar la 18 zile de la lansare a atins 7,8 milioane de spectatori, depasind ca ritm al cresterii numarului de spectatori liderul de pana atunci, “The Thieves”. In cele din urma, a obtinut incasari record de 77,7 milioane de dolari, fiind poate cea mai mare supriza a anului 2013. Mai trebuie mentionat ca in topul primelor 5 filme coreene ale anului 2013, 3 l-au avut in distrubutie pe Song Kang-ho: Snowpiercer (locul 5, 59,8 milione dolari incasari), The Face Reader (61 milioane dolari incasari, locul 4), si “The Attorney” (locul 2), lucru care demonstreaza imensa popularitate de care se bucura acest minunat actor.

Busan, 1978. Song Woo-seok (Song Kang-ho) e un judecator ce decide ca a venit momentul sa dea un alt curs carierei sale. Barfit de colegii de breasla ca a ajuns atat de sus avand doar liceul si nici un fel de studii suprioare, se decide sa apeleze la mentorul sau, d-l Kim, un avocat respectat si cu multa experienta, pentru a-l imprumuta cu niste bani. Motivul: deschiderea unui cabinet privat de avocatura, unde sa se ocupe de ceva ce simte ca ii va aduce multi bani. Zis si facut, afacerea e pusa pe roate, iar banii incep sa curga. Intr-un final decide ca a sosit momentul sa se mute cu familia lui din apartamentul inchiriat intr-unul cumparat. Dar curand afacerea incepe sa scartaie, deoarece toti avocatii incep sa se orienteze spre acelasi gen de afacere, astfel ca se reorienteaza spre chestiuni privind taxele. Si din nou afacerea infloreste. E momentul in care isi aminteste de un episod din tinerete, cand sarac fiind si lucrand in constructii pentru a castiga o paine, a mancat intr-un restaurant condus de o femeie in varsta pe care o considera ca o mama, si careia nu i-a platit intr-o seara mancarea, fugind de la fata locului. Acum o cauta pe batrana cu intentia de a-si plati datoria. Aceasta il primeste cu bratele deschise, ca pe propriul fiu, lucru care il emotioneaza. Curand, insa, fiul proprietarei restaurantului e rapit de Securitate si pus sub acuzare cum ca ar fi conspirat impotriva regimului Chun Doo-hwan. Rugamintile mamei inlacrimate de a-l apara la tribunal pe fiul ei il misca si, mai mult decat atat, reusesc sa-i zdruncine toate principiile de viata.

“The Attorney” s-a bucurat de un mare interes din partea presei coreene de specialitate si nu numai a celei din lumea filmului, inca din timpul filmarilor, datorita subiectului abordat. Scenariul are la baza o manhwa web publicata de regizorul filmului pe internet, si contine unele elemente inspirate din anii tineretii celui de-al noualea presedinte sud-coreean, Roh Moo-yun, ca si elemente din celebrul caz Burim din 1981. Despre acesta se stie ca 22 de membrii ai unui club de carti din Busan au fost acuzati pe nedrept de regimul militar dictatorial proaspat instaurat de Chun Doo-hwan pe motiv ca ar fi lecturat literatura subversiva si ar fi instigat la actiuni anti-guvernamentale. Prin modul ilegal in care s-a facut investigatia si prin semnele evidente de tortura crunta, cazul a ramas in istorie ca cel mai mare caz “pro-comunist” fabricat din Coreea de Sud, inventat de regimul Chun Doo-hwan pentru a-si securiza legitimitatea la inceput de mandat. “The Attorney” este un film ce vorbeste, asadar despre un sistem, vazut din interiorul sau, cu bune si cu rele. Sistemul ii permite avocatului Song (interpretat de Song Kang-ho), oportunist din fire, sa castige o multime de bani datorita ingeniozitatii sale, dar isi si arata limitele in momentul in care autoritatile pun la cale o inscenare. Song a pornit de la zero, ca studii are doar liceul terminat, motiv pentru care e periferizat in breasla sa. Si totusi, datorita faptului ca a invatat pe cont propriu, reuseste sa ajunga avocat si sa profite de oportunitatile vremii pentru a face bani peste noapte. Vremurile cand manca la un restaurant de cartier din Busan si fugea fara sa plateasca au trecut de mult; acum are o familie, isi permite sa isi cumpere un apartament, detine un iaht cu care spera sa ajunga intr-o zi sa concureze la Olimpiada din 1988 pentru Coreea caci, vorba aia, “trebuie sa faca ceva si pentru tara” care i-a oferit atata belsug. Specializat doar pe taxe si procese civile, parerile lui politice sunt la nivel de amator, considerand ca regimnul militar al lui Chun Doo-hwan e unul perfect, care i-a pus o paine pe masa si i-a permis sa duca o viata lipsita de griji. Si totusi, mai intai intra in conflict ideologic cu unul din fostii lui colegi de clasa, la o reuniune, pretinzand ca studentii nu ar trebui sa iasa in strada sa protesteze, ci rostul lor pentru care parintii i-au trimis la facultate e sa invete. De aici pana la o controversa ideologica e un singur pas. Mai apoi, mentorul sau il roaga sa preia un caz din sfera legislatiei privind Siguranta Nationala, insa se vede nevoit sa-l refuze tot din principiu: nu se pricepe la astfel de cazuri cu evidente ingerinte din sfera politicului. Si totusi, ceva ii zdruncina toate aceste principii. In momentul in care fiul adolescent al doamnei de la restaurantul unde de ani de zile mananca e rapit de Securitate, vazand disperarea batranei pe care o considera ca o mama, brusc, are o tresarire de constiinta. Principiile sunt lasate la o parte si se decide sa intoarca armele impotriva sistemului. Cu fiecare pas facut inainte, descopera hidosenia lui, falsitatea si capacitatea de manipulare, lucruri pe care inainte le nega cu vehementa. Naivitatea personajului total atipic Song e cu atat mai frapanta cu cat acesta are capacitatea de a citi oamenii, de a le vedea sufletul, de a specula momentul ideal de a face bani sau de a se reorienta spre alte oportunitati atunci cand lucrurile intra intr-un impas. Acesta se afla prins intre doua lumi, cea reala, despre care are impresia ca stie tot, si cea proprie, in care e calauzit de un singur principiu: sa faca bani din orice.

Transformarea personajului Song e o metafora a transformarii societatii sud-coreene. Pentru a se realiza lucruri marete, e nevoie de un ideal. Atata timp cat ai tot ce iti trebuie, nu ai nevoie de idealuri, ele sunt apanajul celor ce se simt nedreptatiti. La fel a fost si cu societatea sud-coreeana: in momentul in care drepturile si libertatile cetatenesti au inceput sa fie restranse, s-a nascut idealul redobandirii libertatii. Asa au iesit oameni in strada, asa s-a ajuns la masacrul de la Gwangju, asa tot mai multi oameni s-au alaturat miscarilor studentesti reprimate de autoritati, nascandu-se o miscare surda de rezistenta chiar in interiorul regimului. Plina de semnificatii e justificarea oferita de Song refuzarii unui caz care i-ar fi adus o multime de bani si faima, alegand sa reprezinte fiul sarman acuzat de sistem de conspiratie: “O fac pentru ca ai mei copii sa poata trai intr-o lume libera de aceste absurditati”. Prin aceasta condamna direct putreziciunea autoritatilor, abuzurile, coruptia si nedreptatea sociala. Ca un veritabil Don Quijote, porneste la o lupta cu morile de vant… tot pentru un principiu, de aceasta data mult mai important decat orice: cel al libertatii. Song e un avocat atipic, cum nu ne-a mai fost dat sa vedem in filmele coreene. Pledeaza cu atata inflacarare si pasiune incat ai impresia ca da glas strigatului neajutorat al celor nedreptatiti. Dintr-un anti-erou acesta se transforma intr-un erou, nu al oamenilor de rand pentru dreptatea carora pledeaza, ci in special pentru breasla lui, care tot timpul il privea de sus datorita studiilor lipsa. Evolutia lui e un adevarat model pentru o intreaga societate, astfel ca nu trebuie sa ne mire ca la un film ce descrie ororile regimului Chun Doo-hwan (multe scene de tortura amintind de “National Security” (2012) si pe o tema atat de spinoasa pentru natiunea coreeana, salile de cinematograf au fost arhipline. Filmul merita toate aprecierile, cu atat mai mult cu cat nu vorbim de un film care sa atraga in mod deosebit prin artificii spectaculoase. Pur si simplu Song Kang-ho stie ce trebuie sa faca pentru a te cuceri si a te tine lipit de ecran mai mult de 2 ore, iar asta e suficient.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil