Intrunirea nu are loc la ora convocata din lipsa celui care-a stabilit-o. Bunzo Kurosawa a decis ca-i mai politic sa nu se prezinte si sa-i lase pe baieti sa se acomodeze. Oricum, nu prea are chef sa inceapa o disputa, asa ca transfera toata responsabilitatea medierii pe umerii (cu mari dureri) al fiului preferat, Isao, care deja si-a croit o cariera solida si de a carui meserie e foarte mandru tatal sau, caci baiatul a fost ascultator si a devenit expert in legislatie, pentru a rezolva dubioasele probleme ale patriarhului. Dezamagiti, baietii sunt siliti sa cedeze rugamintilor ironice ale parintelui si sa-si amane plecarea, dar asta nu e decat un dureros prilej pentru rememorarea momentelor care le-au determinat pe cele doua femei sa-si faca iesirea, rand pe rand, din casa si din viata sadicului lor sot, parasindu-si copii. Cea mai tragica metoda de scapare a fost a Shiori-ei, mama lui Isao si a mezinului Ryo, care s-a sinucis si nimeni nu vrea sa-i spuna fiului motivul pentru care mama sa a luat o astfel de tragica decizie. Parca si corbii ce strajuiesc mormantul femeii protesteaza la auzul cererii timide a fiului curios.
Isao nu-l poate impiedica pe Mitsuru sa faca ridicola cerere si furia batranului confruntat cu perspectiva impartirii averii se revarsa plina de venin asupra capetelor lor, lovind in amintirile cele mai dragi, mamele acum lipsa. Incetisor, incetisor, ca martori nevazuti la investigatia detectivului ce ancheteaza moartea lui Bunzo Kurosawa, vedem cum evolueaza sentimentele baietilor fata de „iubitul” lor parinte.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com