Fascinand mereu prin simplitate si frumusete si avand in spate o veritabila scoala in care punctul central e marele maestru Akira Kurosawa, filmele japoneze cu samurai continua, dupa aproape un secol de existenta, sa fie la fel de proaspete si novatoare in plan artistic ca-ntotdeauna. Acest lucru se datoreaza in mare masura scenariilor inspirate din romane de succes, iar cand vine vorba de romaniceri japonezi specializati in romane de epoca, numele lui Shuhei Fujisawa e unul dintre cele mai mari. „The Samurai I Loved” e o adaptare a celui mai premiat roman al lui Fujisawa, nimeni altul decat autorul romanelor ce au stat la baza capodoperelor din Trilogia Samuraiului, „Twilight Samurai” si „The Hidden Blade”, traduse in premiera de Asia Team in urma cu ani de zile. Ecranizarea vine la 3 ani dupa serialul „Bunshiro and Fuku” (2003) difuzat de postul de televiziune NHK, cel ce a adaptat romanul lui Fujisawa in 7 episoade fiind cel care in 2006 avea sa regizeze acest impresionant film, pentru marele ecran. E vorba de Mitsuo Kuro Tsuchi, ce a obtinut pentru regia filmului 3 nominalizari, unul la Festivalul International de film de la Moscova, si 2 la premiile Academiei japoneze de film. In rolurile principale ii revedem pe Yoshino Kimura (Orochi, Confessions, Sukyiaki Western Django) si Somegoro Ichikawa, insa povestea incepe in adolescenta personajelor principale, cand locul protagonistilor e luat de doi actori tineri talentati. Coloana sonora e asigurata de inegalabilul Taro Iwashiro.

Filmul este o poveste emotionanta despre prietenie, loialitate si iubire, sentimente nascute in copilarie si pastrate in inima toata viata. Copilarind impreuna, impartind aceleasi locuri de plimbare, de spalat si chiar saculetul de orez, intre Fuku Koyanagi si Maki Bunshiro vecinatatea si prietenia se transforma incet intr-un sentiment cald si profund de iubire. In momentele cele mai grele la care viata il supune in adolescenta si impotriva tuturor, Fuku este cea care il sprijina si il ajuta pe Bunshiro, cu daruire totala .Traind, insa, dupa legile care guverneaza statutul social al persoanelor in Japonia medievala, destinul celor doi ii poarta pe cai diferite, iar reintalnirea lor, deveniti adulti, are loc in imprejurari la fel de dramatice ca si cele pe care le-au parcurs in adolescenta, cand Fuku a fost nevoita sa devina concubina, iar Bunshiro abia a scapat de seppuku. Si astfel, la fel ca tatal sau, prins intr-o lupta pentru putere, Bunshiro va fi nevoit sa aleaga intre dorinta si datorie, intre un ordin primit si propria convingere despre ceea ce trebuie sa faca .Ce va alege tanarul samurai Maki ? Datoria, supunerea fara ezitare in fata superiorul sau ori a devenit destul de puternic ca sa decida singur pe cine sa sprijine si sa protejeze? Si toate actiunile lui, sprijinite fara rezerve de prietenii sai din copilarie, Ippei si Yonosake, vor fi pentru protejarea fetei dragi sufletului sau. Vor reusi ei sa supravietuiasca luptei pentru putere, isi vor marturisi vreodata sentimentele pe care le-au avut unul pentru celalalt?

Desfasurarea actiunii in Japonia medievala ne ofera posibilitatea reintalnirii cu frumusetea odihnitoare a simplitatii caselor si curtilor japoneze, a campurilor de orez, a florilor de cires infloriti si albul imaculat al zapezii. Si toate acestea vor ramane frumoase, in ciuda luptelor continue pentru putere in care pierderea vietii samurailor, uciderea oponentilor sau rapirea copiilor fac parte din cotidian. Desi iubirea dintre Fuku si Bunshiro ascunsa in adancul sufletului si negata in fata celorlati este pilonul central al filmului, la fel de puternice sunt si sentimentele de prietenie si loialitate a prietenilor. Nascuta in copilarie, calita in antrenamentele de lupta dar si in greutatile vietii, sprijinirea prietenului pana la jertfa suprema este de admirat dar si greu de inteles de noi, educati intr-o alta cultura. La fel de greu de inteles este si supunerea totala pe care samuraii o datoreaza conducatorului lor. Executarea ordinelor fara comentarii, impotriva propriilor convingeri, este o problema de onoare in care propria dorinta nu are ce cauta. In ciuda educatiei japoneze, pentru care manifestarea sentimentelor este o dovada de slabiciune, a realizarii tipic japoneze a filmului cu ritmul calm si linistit, indiferent de evenimente, personajele reusesc sa trasmita emotii puternice doar prin expresia privirii, a limbajului corpului. Simti ca poti atinge fizic durerea marturisirii tarzii a unei iubiri ascunse, in cuvinte atat de simple dar atat de profunde: „…am dorit sa fiu eu mama copiilor tai…” si singurele care indraznesc sa miste sunt… lacrimile… Un film care ne impune un ritm propriu si ne determina sa meditam la adevaruri din filosofia japoneza… ne nastem pentru a regreta lucruri…!

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team, colaboratorii proiectului fiind Eli (aflata la debut in cadrul Asia Team) si gligac2002.

Prezentare realizata de poet24 – asiacinefil