Desi e considerat un idol pentru multa lume, in special in randul femeilor, Hyun Bin a stiut mereu sa ofere atat cat trebuie fanilor sai. Daca in ziua de astazi, starurile de carton fabricate de companiile de manageriere, multe un talent in domeniul muzicii dar nulitati ca actori impanzesc show-biz-ul coreean in cautarea celebritatii si, desigur, a castigurilor finanicare, Hyun Bin face parte din generatia Hallyu care s-a impus prin talent si respect pentru cei care il admira. Rolurile acceptate de acesta in seriale au fost cu precadere romantice si atent alese, insa actorul a incercat sa compenseze prin aparitiile pe marele ecran, unde a interpretat roluri putin mai dramatice. Cine nu il tine minte in “A Millionaire’s First Love” sau “Daddy Long Legs” ? Iar rolurile de pe marele ecran se pot numara pe degete, semn ca nu a acceptat aparitia in orice fel de productie. Ultimele doua roluri inainte de incorporare au fost in doua drame existentiale, “Late Autumn” si “Come Rain, Come Shine”. Inaintea lor, insa, a aparut intr-o alta drama, “I Am Happy”, unde a interpretat o persoana cu probleme psihice ce ajunge inre-un sanatoriu, unde cunoaste o cu totul alta lume decat cea din care a venit…. Partenera lui din film e Lee Bo-young, una din putinele actrite ce se poate lauda ca a aparut in filme pentru marele ecran alaturi de inca alti 2 playboy ai filmului coreean, Jo In-sung (in A Dirty Carnival) si Kwon Sang-woo (in More Than Blue).Regizorul si totodata scenaristul Yoon Jong-chan reuseste, cu un buget redus, sa puna in imagini in miscare o poveste emotionanta despre disperare si suferinta de la capatul ei, reusind sa impresioneze prin simplitate si stil..

Man-su (Hyun Bin) e un tanar greu incercat care ajunge intr-un sanatoriu in urma unei drame familiale. In momentul mortii tatalui sau, mama se imbolnaveste de dementa, iar singurul care mai poate avea grija de ea e Man-su. Fratele sau mai mare e un cartofor alcoolic ce nu stie decat sa-si jefuiasca literalmente fratele de bani si sa joace totul la jocurile de noroc. Toata aceasta situatie din familie il aduce pe Man-su in pragul disperarii, ajungand sa fie internat la un sanatoriu. Marcat de tragedia de acasa, acesta are obsesia de a completa tot timpul niste cecuri cu sume de bani fictive, in fapt simple hartii fara valoare semnate de acesta despre care spune ca sunt cecuri, pe care le daruieste tuturor celor in nevoie cu multa bunavointa, avand impresia ca ii scapa de probleme. Dar tocmai aceasta obsesie e cea care avea sa-l tina timp indelungat in asezamant, unde o cunoaste pe Su-kyu (Lee Bo-young). Aceasta lucra ca asistenta in sectia unde sef era fostul ei iubit, un doctor arogant si infidel, care la scurt timp dupa despartirea de ea s-a afisat cu o alta subalterna. Lucrurile insa sunt departe de a se limita la ceea ce se vede, deoarece asemeni lui Man-su, si Su-kyu trece prin momente dificile: tatal ei e grav bolnav si toti banii se duc pe spitalizarea acestuia, inclusiv economiile puse deoparte. In plus, locul ei de munca e amenintat de fostul prieten, ce incearca s-o avanseze in post pe noua lui iubita, indepartand-o pe Su-kyu. Cele doua destine, al lui Man-su si al lui Su-kyu, desi se intretaie la un moment dat, vor evolua paralel. Incotro ?

“I Am Happy” e o drama cu un titlu contrastant ce exprima mai degraba o aspiratie decat o afirmatie. Fericirea are o multitudine de definitii si ipostaze, e o oglinda a ceea ce poate cautam o intreaga existenta si nu gasim niciodata. Pentru personajele noastre, fericirea e un adevarat miracol la care nici macar nu indraznesc sa viseze in cenusiul vietii de zi cu zi. Man-su, odata ajuns la sanatoriu, gaseste ceea ce viata nu i-a oferit de mult timp, anume linistea sufleteasca. E locul unde, paradoxal, se simte protejat de nebunia lumii de afara, ce nu i-a oferit decat nenorociri si singuratate. Aici isi gaseste in scurt timpi prieteni intre pacientii hazlii ai sanatoriului si se poate cufunda in “nebunia” sa lipsit de grija zilei de maine. Mai mult, in momentul in care medicul sef incearca sa-l constranga sa paraseasca sanatoriul, se opune cu inversiunare, iar in momentul in care medicul recurge la varianta electrosocurilor, pune la cale o “revolutie” si e ferm convins ca daca scrie niste cecuri cu sume cu multe zerouri, va reusi sa-l indeplece pe medic sa fie mai bland cu el si colegii sai si sa paraseasca chiar el sanatoriul asemeni unui dictator propria stapanire. Spectatorul trebuie, insa, sa vada dincolo de nebunia personajului. Drama din prezent a acestuia e doar o masca a personajului, in spatele careia se ascunde trecutul. Filmul e construit pe structura alternarii prezentului cu o succesiune de flashbackuri ale principalelor momente din viata de dinainte de nebunie a lui Man-su. Desi cadrele se amesteca, alternanta este coerenta, logica, iar spectatorul nu pierde o clipa contactul cu firul principal al povestii. Iubirea, paradoxal, joaca un rol secundar in poveste, si e de doua feluri: iubirea pentru familie, iubirea filiala, ce se metamorfozeaza in sanatoriu in ura (de fapt o mascare a neputintei), si iubirea in stadiul incipient, in fapt o simpatie primitiva redusa la un schimb de priviri si mai degraba la o solidaritate umana intre Man-su si Su-kyu, care nu se dezvolta intr-o relatie propriu-zisa. Cei doi sunt si raman aproape pe toata durata filmului doi straini cu destine asemanatoare, si doar ultima secventa poate spune ceva despre relatia celor doi, si si asta ramane la latitudinea spectatorului, ce-si poate alege singur sfarsitul dupa bunul plac. Niciunul din personaje nu poate sa fie fericit, nici macar lasand trecutul in urma, de aceea titlul filmului exprima o simpla asipratie, un vis iluzoriu. In ce-l priveste pe Hyun Bin, acesta interpreteaza sublim un personaj complex, ale carui trairi le reda cu o simplitate si o naturalete surprinzatoare si dezarmanta. Nu trebuie uitat ca in anii ’70, un monstru sacru al filmului american, Jack Nicholson, cunostea celebritatea datorita unui rol destul de asemanator cu cel al lui Hyun Bin (“Zbor deasupra unui cuib de cuci”, cu mentiunea ca personajul lui Hyun Bin nu a comis nici o fapta atroce, dar ca amandoua personajele vad in sanatoriu o cale de a scapa de ceva sau de consecintele faptelor din trecut, personale sau ale altora).

“I Am Happy” e un film ce nu trebuie ratat, nu doar de fanii lui Hyun Bin ci in general de iubitorii povestilor realiste despre viata pur si simplu, pe care productiile exagerat de comerciale ale ultimilor ani din cinematografia asiatica se poate sa-i fi plictisit.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania colegelor din Asia Team, cristinab si Daniela Capalna.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com