“Harmony” a fost una din melodramele de succes realizate in 2010 in Coreea, o poveste inspirata (care, din fericire, nu are la baza fapte reale) si foarte bine realizata de regizorul debutant Kang Dae Gyu (care a lucrat ca asistent de regie la celebra productie “Haeundae”), dupa un scenariu scris de echipa de scenaristi ai lui “Haeundae”. Mesajul filmului a atins audienta coreeana, reusind sa adfuca peste 3 milioane de coreeni in salile de cinematograf, transformand “Harmony” in unul din filmele coreene cu cele ami mari incasari din 2010. Nu doar scenariul a captat atentia publicului, ci si distributia: Kim Yun-jin (Neighbourhood, Heartbeat), veterana Na Moon-hee (69 de ani la data filmarilor) (Twilight Gangsters, cunoscuta din numeroase roluri de mama sau bunica din filme si seriale coreene) sau Kang Hye-won (recent vazita in Ghost Sweepers sau in Haeundae). Coloana sonora superba e asigurata de laureatul Lee Byung-woo, ce a asigurat si fundalul sonor al filmelor Mother si The Host, in timp ce melodia principala a filmului, “When you believe” e interpretata in duo de Lee Young Hyun si JeA. “Harmony” spune povestea unor detinute condamnate pentru crime care, paradoxal, au toate o justificare, fie ca e vorba de crima comisa pentru sfarsirea unor abuzuri, pentru tradare in dragoste sau chiar crima comisa prin imprudenta (de una din detinute, fosta amatoare de wrestling). Dar nu este deloc un film de duzina, ca multe altele a caror actiune se desfasoara in spatiul restrans si inchis al unei inchisori, neincercand sa trateze fondul moral al problemei sau sa descrie dificultatea vietii in inchisoare, tintind mai mult spectrul umanist al dramei personajelor, cu un substrat sentimental solid. Axat pe tema izbavirii si iertarii, si marsand pe promovarea valorilor sacre ale familiei, ce supravietuiesc si in aceste conditii vitrege pentru eroinele filmului, “Harmony” te prinde din primul moment si reuseste sa atinga coarda sensibila a fiecarui spectator cu povestea sa calda si impresionanta.

Pentru gardieni e doar un numar, condamnata 572. Pentru colegele de celuala e Jeong-hye, o mama condamnata la 10 ani de inchisoare pentru crima. Dupa gratii, in urma cu un an, Jeong-hye da nastere unui baiat, pe care il creste in Penitenciarul de femei alaturi de ea, impreuna cu celelalte condamnate aglomerate intr-o celula mica de cativa metri patrati. Min-woo, pustiul de un an, devine rasfatatul celulei, si n-ai spune ca acele femei ar fi fost in stare vreodata sa faca cel mai mic rau cuiva. Toate sunt ca o mama pentru Min-woo, si cu complicitatea gardienei Kong, atmosfera din celula e una aproape familiala. Fiecare condamnata poarta povara unei crime sau a unei fapte grave. Veterana Moon-ok, respectata de toata lumea, a primit condamnare pe viata pentru uciderea sotului, surprins, in anii tineretii sale, cu o amanta. Au ramas in urma doi copii care o invinovatesc toata viata pentru fapta comisa, trebuind sa creasca singuri, sub ingriojirea unui asistent maternal. La fel de tulburatoare e si povestea lui Jeong-hye, care si-a ucis sotul cand insarcinata fiind a incercat sa-i aplice o corectie. O astfel de poveste se ascunde si in spatele noii detinute trimise in aceeasi celula, Yumi, o tanara abuzata de tatal vitreg, ucis sub ochii mamei sale, care de atunci a aruncat vina pe seama fiicei sale. Dar viata trebuie sa mearga mai departe, in ciuda cosmarurilor pe care aceste femei le poarta toata viata in suflet. Conform legislatiei coreene, Min-woo urma a fi incredintat, dupa un an si jumatate, spre adoptie unei rude, insa cum Jeong-hye nu mai avea nici o familie, micutul urma a fi incredintat spre adoptiei unei familii oarecare. Cum acel moment se apropia, lui Jeong-hye ii vine ideea formarii unui cor al penitenicarului, idee care daca ar fi fost dusa la bun sfarsit, urma a-i aduce o recompensa de o zi in libertate alaturi de fiul ei. Si astfel, afona Jeong-hye incearca sa puna pe picioare in 6 luni un cor pentru a-si implini visul: o zi in libertate cu fiul ei, inaintea despartirii definitive de acesta.

“Harmony” e un film tulburator despre viata si familie, despre acele lucruri care ar trebui sa conteze pentru fiecare, despre rostul insusi al existentei noastre ca fiinte umane in aceasta lume necrutatoare. Titlul filmului e unul simbolic, si coincide cu visul eroinei principale, Jeong-hye (emotonant interpretata de Kim Yun-jin): corul “Armonia”. Numele insusi al corului descrie perfect ceea ce a reusit veterana Moon-ok (interpretata de Na Moon-hee) sa realizeze: o armonie perfecta si mai ales o atmosfera familiala in sanul corului format din persoane cu caractere si temperamente diferite, majoritatea inclinate spre violenta (cel putin verbala). Moon-ok e o fosta profesoara de muzica, care de la uciderea cu masina a sotului si amantei acestuia a rupt legatura cu pasiunea vietii sale. Condamnata pe viata, mai are un singur tel: sa reuseasca sa obtina iertarea fiicei sale, care refuza sa o viziteze la inchisoare. Cu greu accepta rolul de dirijoare si sa realizeze selectia detinutelor, insa cand se implica, devine inca o data, daca mai era nevoie, o adevarata mama pentru toate membrele corului. Iar unele nici nu se feresc sa-i spuna, direct, “mama”. Jeong-hye se implica in proiect desi nu are deloc ureche muzicala, iar sunetele ei false mereu il fac pe cel mic sa planga ori de cate ori ii ingana acestuia un cantec de leagan. Si totusi, cu ajutorul “mamei” Moon-ok, invata sa cante si sa-si faca pruncul sa nu mai planga la auzul vocii sale melodioase. Este o persoana ambitioasa, o mama protectoare, dar realizeaza ca singura salvare pentru fiul ei e sa fie adoptat de o familie buna. Nu-i ramane decat speranta ca dupa ce ii va expira pedeapsa, daca Cerul va dori, isi va reintalni intr-o zi copilul. Filmul trateaza relatia parinte-copil din unhiul de vedere al unei persoane lipsite de libertate, dramatizand totul sub presiunea factorului politico-social. O persoana condamnata este privita cu suspiciune de restul societatii, dar tanara gardiana Kong e unul din personajele cheie ale acestui film. Ea este de partea legii, aplica legea, insa nu poate trece cu vederea dramele personale ale fiecarei detinute. Ea le asculta povestile, este ingaduitoare, e mai mult decat o prietena a lor, e parte din familia lor. Gardiana Kong reprezinta “fata umana” a unei societati absurde in care dreptatea cea oarba uneori e facuta pentru niste fiinte inumane care ele ar fi trebuit sa fie pedepsite sau macar izolate de legile ce se pretind perfecte si egale pentru toti. Intotdeauna va exista o urma de nedreptate intr-o sentinta placida pentru o infractiune grava precum o crima, circumstantele atenuante fiind trecute uneori cu vederea prea usor si judecandu-se prea mult conform literei legii. In cele din urma, o sentinta e data de un om, nu de cineva situat deasupra oamenilor, in baza unei legi egale pentru toti (cel putin in teorie). Legea nu are suflet, legea nu poate intelege anumite contexte, omul insa care aplica legea, da. “Harmony” se constituie intr-o critica severa la adresa anumitor sentinte uneori exaggerate, ale sistemului juridic coreean, criticat de altfel in multe alte filme ale ultimilor ani (Silenced, The Unbow, The Client). Ce raman in urma sunt drame tacute de putini stiute, si chiar daca “Harmony” dramatizeaza la extrem anumite situatii, oare cate astfel de povesti au existat, exista si vor continua sa existe nestiute de nimeni in aceasta lume ? Un film impresionant, o dovada ca o melodrama poate fi si un alt film decat unul in care eroul principal sufera de o boala incurabila, starnind lacrimile spectatorilor. De aceasta data, boala incurabila e ignoranta acestei societati, iar lacrimile, care cu siguranta vor curge siroaie, vor fi unitatea de masura ce va judeca personajele noastre.

Multumiri pentru traducerea in premiera colegei noastre elenas – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com