“Back to 1942” marcheaza revenirea in prim plan a apreciatului regizor chinez Feng Xiaogang, al carui ultim succes “Aftershock” i-a adus o multime de aprecieri in intreaga lume, devenind si propunerea Chinei la premiile Oscar din 2011. La 2 ani de la aceasta super-productie axata pe un eveniment dramatic din istoria recenta a Chinei, Xiaogang s-a decis sa realizeze un film grandios despre drama populatiei civile din timpul foametei din Henan din 1942, “Back to 1942”. Aceasta productie are la baza romanul “Remembering 1942” al scriitorului chinez Liu Zhenyun, autor ce se trage din provincial Henan, dinn orasul Yanjin, dar care nu a fost contemporan cu evenimentele acelui an fatidic. Nascut in 1958, acesta a scris romanul pe baza marturiilor mai multor persoane ce au traversat aceasta foamete. Filmul a fost premiat la Roma in noiembrie 2012 cu doua premii, iar din distributie fac parte cateva nume mari ale filmului chinez, precum Chen Daoming, ce-l interpreteaza pe Chiang Kai-shek, actor premiat la Asia Pacific Screen Awards pentru rolul din “Aftershock” al aceluiasi Feng Xiaogang, sau Zhang Guoli (in rolul stapanului Fan), ce l-a interpretat pe Chiang Kai-shek in “Founding of a Republic”. In roluri secundare ii putem recunoaste pe doi actori de la Hollywood, Tim Robbins, ce interpreteaza rolul unui preot catolic aflat in China acelor ani, si Adrien Brody, in rolul ziaristului Theodore White, cu o interpretare convingatoare si destul de consistenta. Filmarile au durat 9 luni in faza de pre-productie si inca 7 luni in faza de post-productie. Proiectul i-a luat lui Feng Xiaogang 17 ani pentru a putea adapta romanul pe marele ecran, avand 3 tentative nereusite pana cand a reusit acest lucru in 2011. Bugetul filmului a depasit 200 milioane de yuani (aproximativ 32 de milioane de dolari). Daca Feng Xiaogang a glumit inaintea premierei, spunand ca lansarea acestui film e ca o casatorie venita dupa 17 ani de cautari si intalniri cu cineva drag, producatorul Weng Lei a declarat: “Finalizarea lui Back to 1942 e o demonstratie a perseverentei noastre. Daca am fi reusit sa facem filmul d ela prima incercare, probabil nu ar fi produs rezultate similare. De la echipa de creatie la compania de productie, cu totii ne-am maturizat si am invatat din greselile trecute”. “Back to 1942” a obtinut peste 21 de milioane de dolari in prima saptamana de la lansare, devenind unul din cele mai importante succese de box-office din China in 2012, cu peste 60 de milioane de dolari incasari.

In 1942, lumea fremata. China era invadata de japonezi, si un razboi de rezistenta crunt era in desfasurare pe intinsul sau teritoriu. Totul in timp ce, in alte locuri, aveau loc diverse evenimente, mai mult sau mai putin importante pentru cursul istoriei: batalia de la Stalingrad, greva foamei a lui Mahatma Gandhi in India, vizita lui Soong May-ling, sotia lui Chiang Kai-shek in Statele Unite sau banala gripa de care s-a imbolnavit Winston Churchill. Dincolo de toate aceste lucruri, anul 1942 a insemnat, in constiinta colectiva a poporului chinez, anul unei teribile secete care a adus foametea si lacustele ce au distrus recoltele altadata manoase in provincia Henan, locuita de peste 30 de milioane de chinezi la acea vreme. Prieten bun cu Generalismului Chiang Ka-shek, Li este numit guvernator al provinciei Henan, primind dificila misiune de a gestiona provincia. Doar ca, in ciuda oricaror asteptari, misiunea plapandului guvernator Li, ajuns la o varsta venerabila, era cu totul alta decat toata lumea se astepta, anume trebuia sa rechizitioneze cereale care sa asigure aprovizionarea armatei chineze ce urma a apara provincia de invazia japoneza. Si totusi, in acele vremuri de restriste, datorita secetei urmate de o invazie a lacustelor, recolta a fost compromisa, iar foametea a lovit peste 30 de milioane de oameni. Intre acestia s-a aflat si un proprietar bogat de pamanturi, dar cu suflet mare, stapanul Fan, ce avea ca mana de lucru pe care o hranea o multime de oameni sarmani si fara carte. In momentul in care niste amarati violenti ii cer de mancare, amenintand ca altfel ii jefuiesc proprietatea intinsa ce o detinea, stapanul Fan decide sa cedeze, hranindu-i pe acesti straini dispusi sa faca prapad. Dar unul din argatii sai lanseaza zvonul ca armata japoneza s-ar indrepta spre acele locuri, iar talharii se considera tradati, crezand ca stapanul Fan a chemat armata ca sa-i nimiceasca. Urmeaza o lupta pe viata si pe moarte, in care fiul stapanului Fan e ucis de unul din argatii acestuia, iar membrii familiei lui Fan abia reusesc sa scape cu viata. La putin timp de la incident, mii de sarmani isi iau cele cateva lucruri de prin casa si pornesc in pribegie la drum lung, catre cel mai apropiat oras, Shaanxi, pentru a scapa de foamete si de invadatorul japonez. Stapanul Fan decide sa-si ia familia si sa se amestece intre oamenii de rand, pornind la un lung drum in cautarea supravietuirii.

“Back to 1942” este o drama de razboi ce insista pe calvarul populatiei civile, obligate sa-si paraseasca casele de chirpici si traiul de pe o zi pe alta din cauza unei calamitati naturale aparent banale. In conditii normale, situatia banala ar fi fost rezolvata prin ajutoare sub forma de cereale venite de la guvern, doar ca de data asta invazia japoneza (inceputa in 1937) a facut ca aceste rezerve de stat sa fie alocate pentru aprovizionarea armatei, populatia fiind total neglijata. Iar la aceasta situatie teribila se mai adauga o cauza de natura interna, conflictul interior dintre Chiang Kai-shek si Wang Jingwei. Odata fosti colegi in Kuomintang, Wang Jingwei a acceptat colaborationismul cu japonezii, conducand guvernul marioneta japonez de la Nanjing din China ocupata din 1937 pana la moartea sa in 1944. Spionii colaborationisti ai lui Wang Jingwei isi faceau treaba, iar nu de putine ori Chiang Kai-shek a trebuit sa contracareze aceste actiuni, creand chiar un post de radio clandestin. De remarcat stilul in care este spusa povestea, pornind de la o situatie particulara (modul in care foametea a ruinat proprietarii bogati de altadata, transformandu-i in muritori de rand), dupa care aceasta este integrata in cadrul general al anului 1942, atat la nivel local cat si national si international. Problema suferintei populatiei e prezentata in stransa legatura cu contextul militar-politic al Chinei acelor vremuri, cu o poposire inclusiv in lumea diplomatiei, unde jocurile politice ne prezinta o alta perspectiva a situatiei acelor vremuri. De aceea “Back to 1942” este film de razboi complet, cu o viziune larga asupra Chinei anului 1942, nu o realizare de propaganda, cum filmele chinezesti istorice au uneori tendinta. Doi actori de la Hollywood (Adrien Brody si Tim Robbins) si faptul ca un sfert din film e vorbit in engleza ofera o garantie a obiectivitatii si profesionalismului lui Feng Xiaogang, ce incearca sa arate si dimensiunea internationala a ocupatiei japoneze din China celui de-al doilea razboi mondial. Brody interpreteaza rolul unui ziarist al celebrei publicatii “Time”, care asista la drama populatiei de rand chineze si incearca sa o aduca in atentia liderilor politici, atat a Generalisimului cat si a liderilor marilor puteri si a opiniei publice internationale. Provenind dintr-o tara in care democratia era o stare de fapt, banala,, ziaristul interpretat de Brody se intreaba tot timpul daca Generalisimul Chiang Kai-shek are cunostinta de tragedia populatiei refugiate, luptandu-se sa fie primit intr-o audienta de acesta.

Personajul istoric Chiang Kai-shek e una din cele mai controversate personalitati ale istoriei Chinei. Pus la zis de autoritatile comuniste chineze dupa victoria comunistilor in razboiul civil intern, in care a fost infrant si nevoit sa fuga in Taiwan, rolul Generalisimului in evenimentele din timpul celui de-al doilea razboi mondial nu poate fi negat. Initial Feng Xiaogang ne ofera imaginea unui Chiang Kai-shek idealizat, un parinte al natiunii intelegator ce cunoaste intr-adevar toate problemele natiunii si e la curent cu tot ce se intampla in lume. Impresionanta e scena in care guvernatorul Li al provinciei Henan, grav lovita de seceta, ii face o vizita Generalisimului Chiang Kai-shek. Buni prieteni de foarte multi ani, cei doi seniori se privesc indelung in timp ce o masa modesta le e servita. La un moment dat, secretarul Generalisimului il informeaza pe acesta din urma despre ultimele evolutii la nivel mondial. Timid, guvernatorul Li profita de neatentia Generalisimului, concentrat pe aflarea ultimelor stiri si soarbe grabit din supa fierbinte ce o avea in fata. Mai apoi incearca sa intervina, insa cuvintele i se pierd in tacere. Realizeaza brusc ca motivul prezentei sale in fata Generalisimului – o “neimportanta” seceta in provincia pe care o conduce – e una din cele mai putin importantele probleme cu care Chiang Kai-shek se confrunta in acel moment. Pentru a nu amari si mai mult starea comandantului suprem, guvernatorul Li alege sa taca, chiar si atunci cand Generalisimul, pe fuga spre aeroport, il intreaba ce vant il aduce in Chungking. Surprinzator, acesta ii aminteste guvernatorului ca stie de seceta din Henan si ca tocmai acesta a fost motivul pentru care l-a numit guvernator in aceasta provincie greu incercata. Asadar, pe de o parte, guvernatorul Li primeste acea compasiune si imbarbatare pe care a cautat-o anterior la unui din generalii lui Chiang Kai-shek, dar care i-a raspuns batjocoritor, iar pe de alta parte Generalisimul ne e infatisat ca un adevarat parinte al natiunii, care se ingrijeste de toate problemele, si nu le trece cu vederea nici pe cele nerostite. E una din scenele interesante ale filmului, o fresca a situatiei dificile a unei tari divizate de un razboi intern, de razboiul cu japonezii si de o seceta teribila care introduce in ecuatie poate cel mai important si neglijat factor al problemei, populatia de rand, victima colaterala a acestei situatii.

Apoi ne sunt prezentate ambitiile sale, care automat scot in evidenta si defectele sale. Auzind de la secretarul sau ca Mahatma Gandhi a realizat prin greva foamei de 7 zile un lucru maret, reusind sa-i uneasca pe hindusi si musulmani pe calea concilierii, intr-o Indie aflata sub dominatie britanica, Generalisimul se arata impresionat de personalitatea si ideile lui Gandhi, astfel ca la urmatoarea vizita in India isi doreste o intalnire cu Gandhi. Pe de o parte nationalismul il unea de ideile acestuia, iar pe de alta parte era minunat de faptul ca printr-o greva a foamei de doar o saptamana a fost evitat un sangeros razboi, iar modelul si l-ar fi dorit preluat si pentru China incoltita de japonezi. Cu toate acestea, cinismul generalisimului nu poate fi trecut cu vederea. Acesta cunostea perfect situatia dezastruoasa a populatiei, pe care o considera doar o povara pentru operatiunile militare de pe front. In momentul in care vede ca armata nu poate fi sustinuta cu provizii, iar din cauza foametei populatia incepe sa se indrepte spre Shaanxi, decide, plecat fiind pe frontul de operatiuni din Burma (Birmania de azi), sa renunte la Henan, si ordona retragerea armatei chineze din provincia infometata, ce cade in mainile japonezilor. Desigur ca drama populatiei civile lasata in voia sortii a fost speculata la maxim de regizor, in special ca, se stie, comunismul are in centrul ideologiei sale omul de rand. E condamnat si modul cinic in care Chiang Kai-shek a tratat populatia si a incercat sa pacaleasca opinia publica internationala. Desi cunostea adevarata dimensiune a dezastrului uman, Generalisimul a incercat sa inventeze o situatie aberanta, afirmand ca foametea nu a ucis mai mult de 1.000 de oameni, cand, in realitate, dezastrul a fost total, peste 3 milioane de chinezi pierzandu-si viata din cauza foametei din 1942. Paradoxal, Feng Xiaogang nu ezita sa arata publicului cum erau primiti liderii sau trimisii occidentali in China lui Chiang Kai-shek, cand oamenii de la fabrici erau scosi in strada si aliniati de-a lungul traseului urmat de masina oaspetilor, trebuind sa se manifgeste zgomotos fluturand stegulete ale Chinei si Statelor Unite, cu zambetul pe buze, rostind un “Welcome” sau “Farewell” pocit de niste oameni fara carte. Practica, atribuita lui Chiang Kai-shek, e de fapt una banala intalnita in China post-Chiang Kai-shek si pretutindeni in lume in blocul comunist, astfel ca necenzurarea acestei scene e cel putin bizara intr-un film chinezesc.

Drama populatiei este cutremuratoare. Feng Xiaogang ne-a obisnuit cu filme realiste, mai intai cu “The Assembly”, un film de razboi ce prezinta o drama umana consumata in timpul sangerosului razboi civil ce a lovit China in aceeasi perioada, iar mai apoi cu “Aftershock”, in care era prezentata drama populatiei greu incercate de cutremurul din Tangshan. De aceasta data, dimensiunea dramei umane a filmului sau e coplesitoare. Filme de razboi s-au mai realizat atat in China cat si in alte tari asiatice in ultimii ani, insa toate insistau pe operatiunile militare, pe prezentarea in imagini spectaculoase si socante a razboiului de pe front. Pentru prima data asistam la o tratare a razboiului dintr-o alta perspectiva, cea a oamenilor de rand, cazuti victime colaterale ale politicii si ale ambitiilor expansioniste ale unui grup restrans de interese. La un moment dat, fugind de foamete, se aud niste explozii in departare, ca de tunet. Unul dintre fugari, nestiind ce se intampla, intreaba: “Ce e asta ?”. Stapanul sau, om cu carte si umblat prin lume, ii explica celui neajutorat ca armata chineza lupta cu japonezii, la care raspunsul omului de rand e dezarmant: “La dracu cu razboiul lor ! Nu stiu ca murim de foame aici ?”. Dar poate cea mai interesanta dilema e cea pe care o exprima atat ziaristul strain ce asista neputincios la tragedia populatiei cat si insusi Generalisimului, o intrebare cu valoare de leitmotiv al acestui film: “Cum de foametea a putut provoca acest dezastru ? “.

S-ar mai putea spune foarte multe despre acest film de exceptie, fiecare scena a sa fiind plina de semnificatii si de o incarcatura emotionala aparte. Feng Xiaogang se autodepaseste cu “Back to 1942”, realizand probabil cel mai bun film al carierei sale. “Aftershock” a fost pana acum cea mai buna realizare a sa, insa amploarea si impactul pe care o are tema abordata in “Back to 1942” si implicatiile sale fac din acest film unul mai important decat precedentul mare succes al sau. Drama populatiei civile, indiferent de tara sau razboi, are intotdeauna un puternic ecou international si un impact emotional indiferent ca filmul e privit de chinezi sau de europeni sau americani. Un film document, o lectie de umanitate si despre lipsa acesteia, intr-o lume aflata in deriva.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de uruma44 si gligac2002 – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com