In 1970 se lansa in Statele Unite “The Airport”, un film care avea sa scrie istorie la Hollywood. La vremea lui, acesta a castigat peste 100 de milioane de dolari, echivalentul sumei de peste 558 milioane de dolari in 2010, daca ajustam suma la inflatie. Cu 1 premiu Oscar si 9 nominalizari, cu un Glob de Aur si numeroase alte nominalizari, “The Aiport” a devenit al 42-lea film in ordinea incasarilor de la Hollywood din toate timpurile. A avut parte de 3 sequel-uri si dupa el au aparut o multime de alte filme inspirate din lumea transporturilor aeriene, inclusiv parodii. Dupa modelul lui “The Airport”, producatorii japonezi au lansat in 2008 “Happy Flight”, ce s-a bucurat de un succes neasteptat, obtinand peste 14 milioane de dolari incasari.Shinobu Yaguchi, regizorul unor comedii de succes precum “My Secret Cache”, “Waterboys” sau “Swing Girls”, a studiat cativa ani industria aeronautica inainte sa realizeze acest film, prin care isi exprima respectul pentru profesionalismul tuturor celor implicati in domeniu. Rezultatul a fost un film prin care elogiaza oamenii din industria aeronautica japoneza, chiar daca totul e pus in scena cu un umor discret, tipic japonez. “Happy Flight” nu s-a dorit a fi neaparat o varianta japoneza la clasicul hollywoodian, insa faptul ca povestea e spusa tipic americaneste, iar la final regizorul introduce pe coloana sonora o cunoscuta melodie interpretata de eternul Frank Sinatra (“Come fly with me”), ne face sa ne gandim ca “The Airport” a fost sursa partiala de inspiratie pentru productia japoneza. In rolurile principale apar doi actori in voga in Japonia, Haruka Ayase (Ichi, The Incite Mill) si Seiichi Tanabe (Hush, Harmful Insect).

Kazuhiro Suzuki (Seiichi Tanabe) e un copilot care vrea sa devina pilot si pentru asta trebuie sa promoveze mai multe teste. Filmul incepe cu Suzuki care piloteaza avionul in conditii nefavorabile, iar idicatorii de bord nu mai sunt functionali. Dupa mai multe manevre tensionate, tot ce reuseste e sa se prabuseasca in ocean. Noroc ca era vorba doar de un exercitiu in simulatorul de zbor. Saito Uetsuko (Haruka Ayase) e o tanara insotitoare de bord care tocmai a fost transferata la zboruri internationale. Primul ei zbor la noua categorie e cursa All Nippon Airways – ANA , care pleaca de la Aeroportul Haneda cu destinatia Honolulu, Hawaii. Emotiile si tensiunea primului zbor lung sunt amplificate de faptul ca sefa de echipa care o va supraveghea pe Saito e Reiko Yamazaki (Shinobu Terajima), renumita pentru severitatea ei. Zborul 19980 spre Honolulu e de asemenea primul zbor in calitate de pilot al lui Suzuki si testul final, dar si Suzuki e tensionat deoarece in ultimul moment capitanul care trebuia sa-l supervizeze s-a inbolnavit si inlocuitorul lui e Noriyoshi Harada (Saburo Tokito), unul dintre cei mai duri evaluatori. La inspectia avionului efectuata inainte de decolare, se constata ca un senzor care furniza date despre viteza este defect, dar capitanul hotaraste sa amane reparatia pentru a nu intarzia decolarea, bazandu-se pe senzorii de rezerva din sistem. Echipa de intretinerere de la sol inlocuieste o garnitura in ultimul moment, sub presiunea timpului. Pentru ca s-au acceptat mai multe rezervari la clasa economic decat locurile disponibile, personalul de primire din aeroport redistribuie cateva bilete de la economic la clasele superioare. Si cu toate astea reusesc sa respecte ora de decolare programata, dar surprizele nu se opresc aici. Insotitoarele de bord trebuie sa faca fata diferitelor situatii in care sunt puse de calatori, unii nerezonabili. Trebuie sa distribuie echilibrat meniurile, iar in momentul in care realizeaza ca desertul e compromis, reusesc sa gateasca ad-hoc o tarta. Pilotilor li se confirma de la sol ca datorita impactului cu pasarile de la decolare, ceilalti senzori de viteza au fost distrusi, si nu vor avea date decat la o altitudine sub 7000 m, caci peste aceasta altitudine inghetul paralizeaza sitemul. Pentru ca nu poate termina cursa in siguranta, Suzuki hotaraste sa se intoarca pe Aeroportul Haneda, dar acesta este deja cuprins de taifun, care creaza dificultati controlorilor de trafic. Vor reusi sa aterizeze cu bine si sa incheie zborul in mod fericit?

“Happy Flight” e un film cuminte si pozitiv. N-are o poveste spectaculoasa sau o intriga complicata. Actiunea urmareste desfasurarea unui singur zbor, de la pregatirile anterioare decolarii, pana la aterizare. Asa cum sugereaza titlul, e vorba despre un zbor fericit, dar nu doar atat. In film sunt prezentate succesiv toate echipele de profesionisti care-si unesc eforturile pentru a realiza un zbor reusit. O mare parte din timp este dedicat personalului de la sol, care in mod normal ramane anonim. In aceasta categorie intra echipa de intretinere, care face reparatii in regim de urgenta, iar cand apare suspiciunea unei chei fixe ramase in motorul aeronavei, nimeni nu precupeteste nici un efort in a gasi cheia buclucasa. Apoi e vorba de personalul de servire din aeroport, care pe langa faptul ca distribuie bilete, se ocupa de toate problemele aparute cu calatorii, fie ca e vorba de ordinea si linistea din sala de asteptare, de bagajele ratacite sau panica creata de frica de zbor. Exista chiar si un angajat al carui rol e sa se ocupe de pasarile care zboara in zona pistelor de decolare, acestea fiind un real pericol pentru siguranta aparatelor. Si sa nu uitam de controlorii de trafic aerian, care reusesc sa deserveasca fiecare din miile de zboruri indiferent de conditii, cautand cu daruire solutii alternative cand aparatura nu mai functioneaza. Desi povestea e a unui zbor iesit din rutina, iar in a doua jumatate a filmului planeaza incertitudinea unui final fericit, filmul nu are ca premisa un complot, o rea intentie care sa degenereze intr-o catastrofa. Si asta din doua motive. Pe de o parte Shinobu Yaguchi nu are personaje negative in filmele sale, iar pe de alta parte, “Happy Flight” a fost spnsorizat in mod oficial de ANA, iar compania aeriana n-ar fi fost de acord ca imaginea din film sa fie una negativa, sau ca agajatii companiei sa fie prezentati ca incompetenti sau coruptibili. Greseli mici sau mari sunt excluse, si chiar daca situatiile aparute sunt departe de a fi ideale, intotdeauna rezolvarile sunt cel putin rezonabile. Asa ca “Happy Flight” e un film lipsit de tensiune si dramatism, in care umorul e foarte discret iar atentia la detalii si realismul actiunii ii confera continutul aproape a unui documentar. Dupa vizionare, cu siguranta spectatorul va avea o alta viziune a ceea ce cumpara cand plateste un bilet de avion…

Multumiri pentru traducere (deloc usoara dat fiind numerosii termini tehnici specifici lumii aviatiei) lui Ortodoxu – Asia Team Romania.

Articol realizat de corina1002001 – asiacinefil.com