Filmele cu samurai sunt, poate, cel mai reprezentativ element al cinematografiei japoneze din toate timpurile. Samuraiul a facut parte – impreuna cu codul bushido – din istoria tarii Soarelui Rasare si nu putea fi ocolit nici de a saptea arta. Pana in anii ’90, genul comercial (Gosha) sau cel artistic (Kurosawa) au coexistat in materie de filme cu samurai, fiecare avandu-si fanii proprii. Insa incepand cu anii 2000, filmele de epoca japoneze pareau a fi epuizat paleta de subiecte ce puteau fi abordate. De fapt, nu era vorba de o epuizare a tematicii, ci mai degraba de o nevoie de ceva nou, care sa dea un impuls genului. Iar solutia a venit de la imbinarea ganeului artistic cu cel comercial, rezultand filme profunde, ce analizeaza samuraiul si din perspectiva acestuia ca om, nu ca erou. In scurt timp au aparut productii ce au scris istorie, cum e Trilogia Samuraiului a lui Yoji Yamada. In ultimii ani, acest gen de filme a prins foarte bine la public poate si pentru ca au in ele ceva din farmecul si lentoarea artistica a filmelor lui Akira Kurosawa. Pana si Takashi Miike, un cunoscut al genului horror si al filmelor de actiune, a revenit la genul istoric, adaptandu-se si el curentului si dezamagindu-ipe cei ce se asteptau la filme antrenante, cu subiect simplist.

“Scabbard Samurai” continua aceasta linie, lucru confirmat si de prezenta sa la numeroase festivaluri internationale de film (11), avand premiera internationala la Locarno, anul trecut. Nu este un film de box-office, ci mai degraba de festival, iar genul abordat pe fundalul istoric este unul destul de atipic si bizar: comedie neagra/drama. Regia este semnata de Hitoshi Matsumoto, realizatorul ciudatului “Symbol”, iar asteptarile tuturor de la acest film ar trebui sa porneasca de la stilul abordat de Matsumoto in filmul sau anterior. Daca pana acum am avut ocazia sa vedem un remake al clasicului “Hara-kiri” cu un samurai dispus sa se sacrifice pentru onoare intr-o societate in care samuraiul devine un element de decor, dupa ce am asistat la povestea construirii celui mai grandiose castel din perioada Edo (Castle Under Fiery Skies) sau dupa ce am asistat la drama unui samurai prins in jocurile politice de la castel si nevoit sa-si scrie singur destinul (ati ghicit, tot onorabil, cu sabia, in “Sword of Damnation”, de aceasta data asistam la o poveste cum nu s-a mai vazut. Imaginatia realizatorilor japonezi e foarte bogata cand vine vorba de abordarea novativa a acestui gen, iar in “Scabbard Samurai” asistam la o poveste impresionanta nascuta practic din nimic, care pana la jumatatea sa ai impresia ca e o comedie stranie, chiar stupida pe alocuri, nerealista, dar care se transforma pe parcurs si transmite o idee – aceeasi a onoarei amurailor – intr-o forma inedita si surprinzatoare. Cea mai buna caracterizare a unui film cu samurai e ca niciodata nu stii la ce sa te astepti de la el, dar intotdeauna duce undeva (in acelasi loc unde duc toate) si-ti intra la suflet, impresionandu-te prin profunzimea exprimarii ideii sale.

Un barbat trecut de 40 de ani alearga cu disperare urmarit de umbrele trecutului si de o fetita de 9 ani, intalnind pe drum 3 personaje caudate care are senzatia ca doresc sa-l omoare pe la spate. Mai apoi aflam ca fugarul este Nomi Kanjuro, iar ca care se tine dupa el este fetita lui, Tae, ramasa orfana de mama. Nomi isi vazuse chipul pe un afis din orasul din care gonea si era dat in urmarire de stapanul tinutului pentru faptul ca in urma cu 2 ani si 3 luni isi parasise postul si s-a facut nevazut. Dezertarea era o crima grava, iar capturarea fugarului nu-i putea adduce decat sfaristul prin comiterea de seppuku. Fetita isi condamna aspru tatal pentru faptul ca a renuntat la sabie odata cu moartea mamei sale, dar si faptul ca mereu fuge, in loc sa isi accepte cu barbatie pedeapsa, ca un adevarat samurai care fusese pe vremuri. Dar intamplarea face ca Nomi sa fie capturat de autoritati si e dus legat in fata stapanului provinciei. Pedeapsa nu e, in mod suprinzator, executarea imediata a seppuku-ului, ci e aceeasi care a mai fost dictata altor condamnati, din pacate pentru ei de mult plecati din aceasta lume. Mai exact, Nomi are 30 de zile la dispozitie pentru a-l face pe tanarul stapan sa rada. La capatul acestora il asteapta lama ascutita a sabiei, in caz de nereusita. Ca urmare, in fiecare din cele 30 de zile, acesta tine o reprezentatie cu un numar comic, in fata tanarului stapan imobilizat la pat, care de la moartea mamei sale nu a mai putut sa rada. Va reusi Nomi imposibilul si, totodata, sa se impace cu fiica lui, singur alui familie, demonstrandu-i ca tatal ei este un adevarat samurai capabil ?

“Scabbard Samurai” spune o poveste despre “samuraii fara sabie”, oameni cu calitati extraordinare dar care, la un moment dat, au renuntat fie din lipsa unor calitati fizice, fie datorita unui moment de rascruce in viata la sabia simbol a samuraiului. Se spune ca cel care nu are o sabie, nu este un samurai adevarat. Dar personajul din “Scabbard Samurai” demonstreaza ca teaca goala nu inseamna si sfarsitul lui ca samurai, ci o responsabilitate si mai mare pe care si-o asuma. Nomi Kanjuro e un samurai total atipic; fuge intotdeauna din calea strainilor, insa mereu are mana pe teaca, de teama sa nu o piarda. Are anumite calitati fizice, dar a trecut de o anumita varsta, iar ochelarii de vedere ii tradeaza situatia. Si el a devenit un samurai inutil pentru o societate lipsita de razboaiele de altadata si poarta cu el greselile trecutului, care il urmaresc pretutindeni. Singura care ii reaminteste de sensul cuvantului “samurai” e fiica ei de nici 10 ani, care mereu il mustra pentru faptul ca fuge asemeni unui las, in loc sa infrunte realitatea. De altfel, Sea Kumada, actrita copil ce o interpreteaza pe fiica samuraiului fara sabie, a putut fi vazuta in filmul ei de debut, in 2009, “I Give my first love to you”, la varsta de numai 8 ani, iar in aceasta pelicula eclipseaza pe toata lumea prin interpretarea sa. E un lucru ciudat sa spui ca un copil de 10 ani poate eclipsa actori cu experienta, insa rolurile au fost de asa natura incat personajul principal, samuraiul fara sabie (aflat si el la primul rol din cariera !), sa interpreteze mai mult fara cuvinte. Sigur e un lucru, pe micuta Sea Kumada o asteapta o frumoasa cariera de actrita.

Un film cu o poveste interesanta, care pe partea de comedie ne aminteste de gagurile lui Takeshi Kitano din “Kikujiro”, care au ca rol apropierea dintre copil si persoana adulta (in acest caz tata si fiica). Pe masura ce povestea inainteaza, iese in evidenta tragismul ei, odata ce personajele se ataseaza unele de celelalte iar spectatorul ajunge sa simpatizeze cu ele. Ceea ce e fascinant la acest film e modul in care regizorul reuseste sa inchege subiectul care la un moment dat parea a nu se indrepta niciunde, si sa-l conduca stralucit spre ideea clasica a indisolubilitatii samuraiului de principiile sale morale. O surpriza placuta de la cineastii japonezi din noul val, “Scabbard Samurai” reprezinta o noua provocare pentru fanii acestui gen si o noua dimensiune data filmelor cu samurai, aflate intr-o continua transformare si adaptare.

Multumiri pentru traducere lui ZEPPELLIN.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com