Filmul chinezesc nu poate fi disociat de cativa termeni definitorii: actiune, dinamism, arte martiale, cascadorii sau… simplitate. Dupa incheierea razboiului, in China cinematografia a inceput sa se dezvolte cam cu un decalaj de aproximativ 2-3 decenii fata de ce exista la Hollywood. In anii ’50 si mai ales ’60, majoritatea filmelor chinezesti contineau fragmente muzicale in care se nara subiectul, amintind de stilul musical-urilor hollywoodiene. Dar in paralel s-a creat o adevarata industrie de film in micuta insula oras-stat Hong Kong, unde inca din anii interbelici se crease cea mai celebra companie de film din regiune, Shaw Brothers. Peste o mie de filme au fost produse decenii la rand de aceasta, marea lor majoritate fiind filme wu-xia, ce au inflorit dupa 1960. Filmele wu-xia erau realizate dupa scenarii simple, fiind destinate in primul rand publicului de rand, fara prea multe pretentii. Acest gen de filme era foarte popular in anii ’60-’80 in special, cand in Japonia scria istorie un Sony Chiba sau Hideo Gosha cu nemuritoarele sale filme cu samurai pur comerciale, cand in Statele Unite westernurile spaghetti cunosteau perioada lor de glorie sau cand la noi, Florin Piersic dadea nastere unor personaje mult iubite in povesti de epoca spuse in acelasi stil comercial si dinamic. China continentala si cinematografia de aici a incercat sa imite succesul filmelor din Hong Kong, preluandu-le reteta, dar niciodata nu a ajuns la prolificitatea studiourilor Shaw Bros. Totusi, de-a lungul timpului, filmele de arte martiale au ajuns o emblema a Chinei in ansamblul ei (caci locuitorii din Hong Kong tot chinezi sunt, chiar daca o jumatate de secol s-au aflat sub control britanic).

“Wu Seng” (cu titlul international “Fate and Consequence”) e o realizare a studiourilor din China continentala dupa o reteta specifica filmelor wu-xia din Hong-Kongul anilor de glorie ai genului. Filmul reprezinta un omagiu adus de realizatori unuia din cele mai mari filme chinezesti ale tuturor timpurilor, realizat cu 25 de ani in urma (raportat la anul 2007), clasicul nemuritor “Shaolin Temple” cu tanarul pe atunci Jet Li in rolul principal. In rolul principal a fost distribuit Fan Siu-Wong (Louis Fan), devenit o mare vedeta a filmului chinezesc dupa aparitia in rolul negativ din mega-succesul “Ip Man”. Acesta e si un practicant al artelor martiale wushu in viata de zi cu zi, lucru care i-a inlesnit calea spre succes. De altfel, filmul beneficiaza de multe scene de lupta pure in vechiul stil al scolii de arte martiale chinezesti, puse in scena de Yuen Bo (PTU, Angel Terminators 2), toate numerele fiind realizate fara efecte speciale de actorii protagonisti.

In secolul XIV, in China primilor ani ai dinastiei Ming, un tanar calugar novice surprinde placut pe toata lumea de la templu cu agerimea mintii sale. Acesta are capacitatea de a dezlega ghicitori intr-un mod simplu, pornind de la invataturile buddhiste, toata lumea ramanand surprinsa de solutiile sale. Tanarul fusese adus in grija Parintelui Staret de mama lui, care desi tinea la el, fusese nevoita sa-l lase sa-si faca un rost in lumea monahala. In paralel, Yang Wu, un fost general din armata Imparatului defunct, isi duce viata de zi cu zi plin de amaraciune, inecandu-si amarul in bautura. Asta pana cand e contactat, intr-o zi, de capetenia rebelilor sustinut de aliati din Tibet, care ii incredinteaza o misiune: fiul Imparatului defunct pe care ei l-au slujit cu credinta odata a fost salvat de la moarte, dar i s-a pierdut urma; sarcina gasirii acestuia in vederea inscaunarii lui pe tron si a alungarii noului Imparat malefic ce a uzurpat tronul ii revine in totalitate. Drept urmare, acesta porneste in cautarea tanarului print, iar toate indiciile il conduc spre o vanzatoare ambulanta iar mai apoi, spre templul buddhist.

“Fate and Consequence” spune o poveste simpla, ca orice scenariu simplu si antrenant specific filmelor wu-xia. Fanii acestui gen de filme trebuiau delectati prin cascadoriile si povestea simpla care neaparat trebuia sa fie spusa intr-un ritm alert, cu rasturnari de situatii care sa captiveze. Se poate spune ca acest film, desi a fost realizat in 2007, pare desprins dintr-o alta epoca a cinematografiei chinez. In ziua de astazi, acest stil de realizare a fost abandonat aproape in intregime, accentul in filmele de gen punandu-se pe efectele speciale si pe un scenariu mai complex. “14 Blades” de apropie ca stil de acest film, dar acela a fost un blockbuster construit cu milioane de dolari si cu vedete de prima mana in distributie. Chiar daca “Fate and Consequence” e lipsit de efectele speciale ale lui “14 Blades”, regasim in realizarea lui o munca de calitate a cameramanilor, care au reusit sa transmita prin imagini atmosfera filmelor wu-xia de altadata. Regasim in acest film o imagine a vietii de zi cu zi dintr-un templu Buddhist din evul mediu chinezesc, cu o ierarhie ce porneste de jos, de la tinerii calugari novici si care merge pana la Parintele Staret, inteleptul care administreaza atat material cat si spiritual mica comunitate. Practicarea artelor martiale face casa buna cu invataturile lui Buddha, mintea si trupul trebuind cultivate si antrenate. Dar templul este o lume inchisa; iesirea in afara portilor lui nu poate reprezenta decat o calatorie initiatica pentru orice calugar, intocmai cum acceptarea unui novice la templu e si ea o adevarata aventura, ce presupune in primul rand renuntari si abstinenta pentru e putea infrange pacatele lumii laice prin rugaciuni. Demonstratiile de arte martiale sunt incantatoare, actiunea este alerta, iar intriga – extrem de captivanta. Fanii genului nu pot ramane decat incantati dupa vizionarea unui astfel de film, care daca ar fi avut un buget ridicat si o distributie cu cel putin o vedeta de prim rang ar fi putut sta cu mandrie alaturi de marile succese de gen ale ultimului deceniu.

Multumiri pentru traducere lui Redscorpion.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

0 Comments

Post your comment

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>