La salasul vagabonzilor, cele doua neveste ale lui Kkuk-Ji se minuneaza de « desteptaciunea » feciorului Do-Gab care a reusit sa scie CER, dar pana la PAMANT mai e mult…
In targ, Chun-Doong, in zdrente dar binevoitor cu toata lumea, ajuta cu vorba buna sau fapta si e iubit de toti. Imparte terciul castigat cu unul mai putin norocos, se lasa ciomagit bestial pentru o desaga de cartofi pe care-i duce la salasul cersetorilor, isi cauta cu disperare mama care l-a abandonat si, pe zi ce creste, seamana tot mai mult la chip cu nobilul Kim. A fost crescut din cersit de Keun-Nyeon, sotia mai varstnica a lui Kkuk-Ji, care-i poarta de grija, si acum si de Soe-Dol care munceste orice-i de lucru prin targ. Numai ca in satul vagabonzilor nu exista secrete, iar Chun-Doong afla despre doica din casa nobilului Kim si-o urmareste peste tot, dorindu-si sa fie recunoscut ca fiu. In momentele de repaos, refugiul copiilor din salas e o cabana militara parasite, in padure, peste care Chun-Doong s-a instapanit, unde si-a adapostit cartile-comori, unde a invatat singur sa scrie si sa citeasca cu ravna mostenita de la parintele sau.
Lui Gwi-Dong, in afara de pusca, vanatoare si lectiile de tintit pe care le ia de impreuna cu Dal-Yi, nepoata orfana a vanatorului Kang, ii mai place si sa scrie versuri pentru Dong-Nyeo, fata profesorului sau. Cand considera necesar, e capabil sa incaseze o bataie guvernamentala pentru a salva viata unui satean si are mijloace neconventionale prin care sa-si demonstreze nevinovatia in fata severului sau parinte.
Dong-Nyeo dispretuieste versurile si darurile domnisorului caci din vina atotputernicei familii Kim, parintele sau a avut de suferit. In schimb, i se lipeste de suflet vagabondul venit intr-o noapte sa cerseasca tatalui ei invatatura.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com