Cu fundita bluzei rasfirata pe piept, in noapte, la usa vilei “Safir” Jin-Yeong, venita din proprie initiativa, pare cadoul de impacare, desi, in realitate, se simte “mielul” venit la taiere. Durerea din glasul care anunta impinirea dorintelor “oaspetelui” e cea mai crunta arma folosita in acest razboi, arma de care Dong-Hyuk nu se poate apara. Ramane de vazut daca se poate avea incredere in promisiunea lui, aceea ca Hotelul nu va pati nimic.
Cat despre Yoon-Hee, perseverenta isi arata roadele si, cu aprobarea tatalui, cere binecuvantarea pentru reluarea activitatatii indragite: ucenic in managementul Hotelului Seul. Nu va fi usor de trecut peste reprosurile personalului si suspiciunile tuturor in momentul in care se afla ca este fiica dusmanului. Asta insa nu are nimic de-a face cu devotamentul colegial atunci cand cineva trebuie salvat de obsesiile destructive ale unor clienti dezechilibrati. Kim Yoon-Hee e luata ostateca si noua criza prin care trece hotelul reclama prezenta lui Han Tae-Jun, asa ca, Jin-Yeong trebuie sa preia sarcinile acestuia, deci nu poate pleca la intalnirea ce poate marca ultima sansa a ei si totodata, poate si a hotelului.
Pe terasa, la dezamorsarea tragicei situatii participa toata lumea: Tae-Jun aplica atata psihologie cat poate o persoana a carei meserie e sa conduca oameni, Yoon-Hee se straduie din rasputeri sa nu mareasca panica si Young-Jae preia cat poate din actiune, sfarsind prin a fi ranit, dar situatia e rezolvata, si rasfatata hotelului si clientul sunt salvati.
Biserica e goala cand, intr-un tarziu, Jin Yeong ajunge si ea acolo. Parerile de rau nu tin de cald, dar macar este un suflet in care are incredere, caruia sa-i marturiseasca esecul si deznadejdea: Tae-Jun. Momentul e insa prost ales si amaraciunea se revarsa si din vorbele lui Shin Dong-Hyuk, caruia aparentele inselatoare ii provoaca aceeasi durere ca si cea incercata de Jin-Yeong.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com