“Magic” (Yosul) reprezinta filmul de debut ca regizor al cunoscutei actrite, cantarete si scriitoare coreene Koo Hye Sun. Daca va intrebati cine este Koo Hye Sun, e suficient sa amintim de personajul principal feminin din varianta coreeana a mangai Hana Yori Dango, “Boys Over Flowers”, unde a castigat ca actrita o multime de premii, inclusiv pentru cel mai bun cuplu alaturi de Lee Min-ho (din recentul serial “City Hunter”). Anul 2010 a fost unul fructuos pentru aceasta, la nici 27 de ani debutand in scaunul regizoral intr-o drama despre relatia de prietenie a unor tineri muzicieni aspiranti. In rolurile principale tanara regizoare a distribuit actori apropiati de varsta ei, nume mai putin cunoscute in cinematografia coreeana si pe micul ecran. Este vorba de actrita Hyeon Jin-Seo, care pana la acest rol a avut parte doar de roluri secundare in cele cateva filme si seriale in care a aparut. Triunghiul amoros al povestii este completat de 2 actori la fel de necunoscuti: Kim Jung-wook, aflat la debutul pe marele ecran (dupa o serie de roluri neimportante pe micul ecran), si Im Ji-Kyu, care pana acum a avut cateva aparitii in roluri secundare in filme si seriale fara prea mare succes. Regizoarea si protagonista Hyeon Jin-Seo sunt bune prietene in viata reala, colaborand la primul scurt-metraj realizat de Koo Hye Sun, “The Madonna”. Protagonista a trebuit sa invete sa cante la pian, la fel si ceilalti doi actori principali, pentru care sarcina de a se instrui in manuirea arcusului la violoncel a fost chiar mai dificila.

Myung-Jin si Jung-Woo sunt doi adolescenti ce frecventeaza aceeasi scoala de muzica dintr-un mic orasel situat departe de galagioasa si neinteleasa metropola Seul. Amandoi canta la violoncel, insa Jung-Woo este un adevarat geniu. Si totusi, pe langa aroganta, marele sau defect este viciul fumatului. Myung-Jin, desi e prietenul sau, mai mult e pus in situatii penibile de arogantul Jung-Woo, care nu scapa nici o ocazie de a-i sublinia lipsurile. Cum amandoi aveau nevoie de cineva care sa-i acompanieze la pian, la apropiatul concurs de muzica, pe rand apeleaza la Ji-eun, o talentata colega pianista. Visul acesteia era sa devina o cantareata celebra, dar pana la implinirea lui stia ca e un drum lung de parcurs. In scurt timp, insa, amandoi baietii se indragostesc de ea, dar din motive diferite fiecare ezita sa-si exprime clar sentimentele: unul din cauza aerului de superioritate care ascunde de fapt timiditatea, iar celalalt din cauza sinceritatii si naivitatii. Ji-eun compune o frumoasa melodie intitulata “Magic”, pe care Jung-Woo urma a o interpreta alaturi de ea la o auditie, dar un eveniment neprevazut se intampla, iar Myung-Jin, mereu aflat in umbra si criticat pentru talentul sau imperfect, duce la bun sfarsit interpretarea. Jung-Woo, grav bolnav, ajunge la spital, iar mai apoi, lasand la o parte aroganta, decide sa-l invete pe imperfectul sau prieten… perfectiunea in interpretarea la violoncel.

Amintirea inegalabilului “Secret” este inca proaspata in mintea asiacinefililor, iar la nici o luna distanta, o noua poveste inspirata din lumea muzicii clasice ajunge aproape de sufletul iubitorilor de film asiatic. Desigur, “Secret” a fost o adevarata capodopera greu de egalat de vreo productie ulterioara. “Magic”, desi e departe de aceasta realizare, nu are in comun cu ea decat partial povestea, mai exact contextul. Coloana sonora este una destul de buna, desi taierea scenelor la montaj scade din placerea spectatorului de a o savura. Lui “Magic”, insa, ii lipseste ceva. Scenariul este interesant, insa modul in care e spusa povestea, cu schimbari insesizabile ale cadrelor temporale naucesc putin spectatorul. Lipsa de experienta a regizoarei debutante (care probabil s-a cam grabit cu lansarea intr-o cariera in regizorat) si prestatia putin convingatoare a actorilor transforma povestea melodramatica intr-o drama care, desi cumplita, nu reuseste sa smulga lacrimi privitorilor. Exista cateva metafore transpuse in imagini, spre sfarsitul filmului, care scot in evidenta un potential prea putin exploatat pe parcursul filmului. Spectatorul foarte greu reuseste sa se ataseze de un personaj, si, de asemenea, personajele greu reusesc sa se ataseze intre ele. La un moment dat exista un sarut fortat inexplicabil care nu reuseste sa transmita absolut nici o emotie, desi pentru personajul implicat in scena reprezinta o descarcare si o afirmare egoista a propriilor sentimente. Din acest punct de vedere, “Magic” e un veritabil film atipic coreean, apropiindu-se mai mult de o drama japoneza sau taiwaneza meditativa.

Una peste alta, iubitorii de muzica clasica si amatori ai sunetelor stridente si sobre ale violoncelului vor avea surpriza descoperirii unor melodii coreene suprbe interpretate la violoncel, iar cinefilii vor putea urmari o poveste trista dar spusa parca fara pasiunea specific coreeana. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com