Leacurile pentru ranitii de razboi nu sunt asa eficiente cum s-ar crede. Chiar daca trupurile se cicatrizeaza si sangele nu se mai scurge, sufletele raman mutilate pe vecie. Momentele de egoism sau lasitate se intorc cu remuscari violente. Micile bucurii sunt repede innabusite de sentimentul vinovatiei supravietuitorului si chiar si cele mai duioase momente devin amare. Ranile sergentului Oh Jong Ki sunt mai adanci, mai vechi si mai amare decat ale altora. De la familia lui sacrificata pentru binele obstei, la ranile din lupta si la cele inutile de la simularea bataliei in scop publicitar pana la amputarea piciorului, trupul lui nefunctional  cere imperios ca cineva sa platesca pretul neputintei. Acel cineva este acum capitanul Han Yung Min, “eroul din Pyeongyang”, in beneficiul caruia s-a deteriorat fiinta sergentului Oh, singurul bun care-i mai ramasese.
Nici Park Mun Ho nu e fericit cu situatia, caci si el a vazut moartea in acelasi incident. Viata lui Han Yung Min atarna de un fir de ata. Dar inimile nu se dezmint. Camaraderia trece peste ranchinua si sufletele, unul cate unul, isi cer dreptul la vindecare. Chiar si sufletul vesnic cartitor al sergentului Oh Jong Ki poate fi inmuiat.
Si ce-a mai ramas din Compania a 2-a, se intoarce la lupta. Contrar asteptarilor, razboiul continua si mai crancen. Dar cu cu un capitan frivol si orgolios ca Han Yung Min Compania a 2-a nu are sanse; si nici chiar capitanul insusi. Ramasa fara comanda, cu un pluton izolat in teritoriul inamic,Compania este debusolata. Dar capitanul ei de drept, Lee Jang  Woo, restabilit, nu-si poate lasa oamenii sa moara…

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com