Se stie ca orice lucru bun se termina repede. Astfel ca scurtul moment de respiro pe care l-au avut tinerii nostri a luat sfarsit. Odata intorsi acasa, problemele au reinceput. Bineinteles ca obiectiile cele mai mari le-a avut mama lui Yeo Jun, care nu vrea in niciun chip sa cedeze si sa le permita casatoria. Iar pentru ca ea se mentine tare pe pozitie, tatal si bunicul lui Sang Eun sunt si ei total impotriva, preferand s-o vada plecata in America cu mama ei, decat sa ramana in casa unor oameni care nu o doresc si unde cu siguranta ar suferi. Dandu-si seama ca aceasta situatie poate continua la nesfarsit, Yeo Jun ia initiativa si, adunandu-si familia, le spune clar si hotarat decizia pe care a luat-o in privinta lui si a lui Sang Eun. Bunica da dovada de intelepciune si de aceasta data, incercand sa repare relatiile deteriorate dintre cele doua familii, intrand in cusca „tigrului” si luptandu-se cu firea apriga si indaratnicia lui.
Prezentarea: cristinab – asiacinefil
Faceţi cunoştinţã cu Miyavi, cel mai dur personaj negativ din filmul Angelinei Jolie, “Unbroken”
Chitaristul japonez vorbeste despre sansa de a portretiza un paznic de inchisoare sadic in noul film al Angelinei Jolie. Dupa prabusirea avionului in timpul celui de-al 2-lea Razboi Mondial, olimpicul Louis Zamperini petrece 47 de zile cumplite intr-o barca alaturi de alti doi camarazi, fiind capturati de o nava japoneza, facuti prizonieri de razboi si trimisi intr-un lagar. Mutsuhiro Watanabe, in calitate de sergent in diferite lagare de prizonieri de razboi din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, a recurs la tratamente inumane si umilitoare aplicate prizonierilor de razboi, unul din acestia fiind si Zamperini.
Pentru “Unbroken” – al treilea film regizat de Angelina Jolie (dupa documentarul „A Place in Time” si filmul „In the Land of Blood and Honey”), ce se bazeaza pe biografia din 2010 a lui Zamperini – responsabilitatea de a-l portretiza pe Watanabe nu i-a revenit unui actor, cum toata lumea s-ar fi asteptat, ci unui star rock: Ishihara Takamasa, cunoscut fanilor ca Miyavi, un muzician de 33 de ani faimos pentru obiceiul de a canta la chitara intr-un mod unic, lovind uneori chitara cu palma, dar si pentru stilul de moda mai nebunesc.
“Rolul in sine este dur, brutal de dur. Este vorba de un personaj atat de dezechilibrat incat nu eram sigur de rol nici dupa ce l-am intalnit pe directorul de casting, dar am intalnit-o pe Angi pentru prima data si mi-a spus ca ar putea deveni o punte intre Statele Unite si Japonia, si chiar pentru tari care au avut situatii similare de conflict, in trecut.”
“Angi nu a fost deloc un star pe platoul de filmare, era un creator de arta, un artist, mama a sase copii, persoana cea mai motivata si dedicata acestui film, astfel incat toti am simtit ca trebuie sa spunem aceasta poveste incredibila. Sper ca toata lumea va intelege ce am vrut noi sa obtinem cu acest film.”
Legat de determinarea sau motivarea personajului, Miyavi spune: “Filmul este foarte dur. Evident ca nu am lovit oamenii, ca Watanabe – imi lovesc doar corzile chitarei, nu oameni; s-au folosit chiar si bate de bambus, au fost momente in care am vomitat la filmari, cand l-am chinuit pe emaciatul Louis. A fost greu, insa a meritat efortul de a transforma personajul, de a-l umaniza si a-i induce respect gardianului.”
“’Bird’ este cunoscut prizonierilor ca un personaj complex si brutal, dar in acelasi timp aflam ca era un personaj care suferea si avea probleme cu tatal sau, fiind la randul sau torturat pe plan interior, incercand sa fie perfect, dorind sa fie ca Louis, dar in acelasi timp stiind ca nu ar putea fi vreodata asa; de aceea era asa de obsedat de Louis si nu se putea elibera de Louis in timpul razboiului, asa cum Louis nu a putut sa se elibereze la randul sau de Bird. Sunt asemanatori, doua personaje identice. A fost un sentiment greu de aratat in timpul filmarilor, dar foarte important. Dorea sa fie ca Louis, dar nu putea, nu stia ce sa faca.” Ca un fapt divers, acest Mutsuhiro Watanabe a fost clasificat drept un criminal de razboi, celebrul general MacArthur incluzandu-l pe pozitia 23 in lista sa cu cei 40 cei mai cautati criminali de razboi din Japonia. Dupa razboi, acesta s-a ascuns timp de 7 ani, nefiind niciodata pus sub acuzare, ani in care s-a ascuns la o mica gospodarie rurala, vizitandu-si periodic mama pentru ca aceasta sa stie ca traieste. Dupa ce ocupatia americana in Japonia a incetat si crimele de razboi nu au mai fost incriminate pe teritoriul japonez, acesta a reaparut, celebru fiind interviul dat unei publicatii japoneze in 1956, intitulat „Nu vreau sa fiu judecat de America”. Dupa incheierea acestui capitol, Watanabe a lucrat ca agent de asigurari, reusind sa se imbogateasca, detinand un apartament de 1,5 milioane dolari in Tokyo ! A murit in 2003, la 85 de ani. Zamperini, care a fost una din victimele lui Watanabe din lagarul de la Naoetsu, a fost dat disparut pe mare, iar la un an si o zi distanta a fost declarat mort in misiune. Presedintele american Franklin D. Roosevelt insusi a trimis parintilor lui Zamperini o nota formala de condoleante in 1944. Ulterior, cand acesta a revenit in viata in Statele Unite, a fost primit ca un erou. A murit anul trecut, pe 2 iulie 2014, de penumonie, la 97 de ani.
Legat de povestea celor doi si de complexul lui Watanabe in fata lui Zamperini, in 1998, inaintea Jocurilor Olimpice de Iarna de la Nagano, Watanabe a fost intervievat de jurnalistii postului american de televiziune CBS. Acesta nu si-a cerut scuze in interviu, dar a recunoscut violentele la adresa prizonierilor: „Nu mi s-au dat ordine militare. Datorita propriilor sentimente, am tratat prizonierii strict ca pe niste inamici ai Japoniei.”. Zamperini l-a iertat pe calaul sau japonez si si-a exprimat dorinta de a-l reintalni. Chiar a pregatit o scrisoare acestuia, in care spunea: „Mi-am incredintat viata lui Iisus. Iubirea a inlocuit ura ce ti-o port. Iisus a spus: „Iarta-ti vrajmasii si roaga-te pentru ei.” Watanabe a refuzat sa-l intalneasca pe Zamperini.
“Pentru noi este ca o aducere aminte ceea ce a indurat Louis Zamperini in viata si lupta pentru cei din jurul sau; e incredibila pasiunea sa si dorinta de a supravietui”, a spus Miyavi.
“Cel mai important mesaj este cat de puternic poate fi spiritul unui om. Ca oameni, putem fi legati unii de altii prin multe lucruri, exista multe probleme de ordin politic in lume, dar eu fac muzica, asta incerc sa spun, ca exista lucruri care ne leaga, ne unesc, precum cultura, filmul, muzica, orice.”
„Unbroken” a avut un buget de 65 de milioane de dolari (un film pe care japonezii sau coreenii il faceau cu siguranta cu maxim 25-30 de milioane) si incasari de aproape 150 de milioane de dolari. A castigat deja 10 premii si are 22 de nominalizari, insa cele 3 nominalizari la Oscar nu sunt la categorii de top (pentru editare sunet, mixaj sunet si imagine). Filmul, ce a avut o receptie moderata din partea criticilor de film, cu elogii dar si cu critici, poate fi urmarit si in cinematografele de la noi din data de 23 ianuarie 2014, la o luna de la premiera americana.
Miyavi a crescut in Osaka si jucat fotbal, dar o rana la picior l-a facut sa se reorienteze catre muzica. La 15 ani a cumparat o chitara si a inceput sa cante melodiile lui Ray Charles. Plin de tatuaje, cu un stil unic de a canta la chitara, “Samurai Guitarist” cum mai este numit a cantat in lumea larga, din Japonia pana in Ungaria, are peste 10 albume de muzica la activ si nenumarate single-uri. “Samurai Guitarist” este unic.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Shoot for the Stars (2002) – episodul 13 subtitrare in romana
Abandonata de Do-Hun, amenintata de perspectiva de a se reintoarce la vechea meserie, Yae-Rin isi mai incearca o data farmecele pe blandul Ba-Dah, numai ca, satul de minciunile ingurgitate, acesta ii spune deschis ce crede despre ea si hotaraste sa faca public trecutul actritei. Insa, ajutorul apare de nici unde nu te astepti. In fata presei, Sung-Tae nu face declaratia ucigatoare pentru cariera lui Yae-Rin, nevrand sa-l faca partas la scandal si sa-i aduca prietenului sau inca o suferinta. El declara doar ca actrita nu este marea lui iubire. Si, parca pentru a marca acest lucru, atentia tuturor este atrasa de So-Ra. Pentru a scapa de reporteri, cei doi „evadeaza” pe insula An-myon, locul de bastina al celor doi frati. Aceasta „evadare” fiind momentul de respiro inaintea dezastrului ce va sa vina.
Prezentarea: mi – asiacinefil
Creating Destiny (Seeking Love) – episodul 29 subtitrare in romana
Tinerii fac ce stiu ei mai bine. Se distreaza, detasandu-se cu usurinta de toate problemele care-i apasa. Ii lasa pe parinti sa-si rezolve problemele complicate de orgoliu si pleaca cu totii la schi intr-o superba statiune montana. Ii insotim si noi, bucurandu-ne odata cu ei de aerul proaspat,de frumusetea peisajului de iarna si de pofta lor de distractie. Toata aceasta escapada a fost pusa la cale de Hyo Eun, sora mai mica a lui Sang Eun, revoltata fiind de incapatanarea si obtuzitatea parintilor, ce nu le mai permit celor doi logodnici nici macar sa se intalneasca. Strategia ii aduce laude si recunostinta din partea baietilor din grup, care ii promit niste lucruri mici si stralucitoare imediat ce revin in Seul. La intoarcere, are ceva de furca mai ales cu bunicul, dar Hyo Eun a devenit foarte viteaza. Isi apara sora cu argumente ce ii lasa cu gura cascata pe tata si pe bunic deopotriva. Pentru scurta vreme, in statiunea de schi isi face aparitia si tatal lui Jin Ju, manat de dorul pentru fiica sa. Acesta le ia la intoarcere in masina lui pe Yun Hee si pe Jin Ju, stricand in acest fel planurile lui Kyu Han.
Prezentarea: cristinab – asiacinefil
My Brilliant Life (2014) – Kang Dong-won şi Song Hye-kyo într-o poveste emoţionantã de familie
“My Brilliant Life” nu abordeaza o tematica noua in cinematografia mondiala, poate doar in cea coreeana, astfel ca subiectul sau e unul previzibil. Filmul are la baza romanul “My Palpitating Life” scris de Kim Ae-ran si publicat in 2011, asta dupa ce alte doua filme pe o tematica similara fusesera lansate (in Statele Unite – “Jack”, in 1996, cu regretatul Robin Williams, si “Paa” in India in 2009, un film cu nu mai putin de 23 de premii si 10 nominalizari). Regizorul filmului, E J-yong, e o figura apreciata in Coreea, fiind regizorul ce a relansat cariera actritei Lee Mi-sook cu filmul “An Affair” (1998) si cel care i-a adus primul rol major pe marele ecran starului serialelor tv Bae Yong-joon in controversatul remake “Untold Scandal” dupa “Les Liaisons dangereuses”. Ultimul succes l-a cunoscut cu productia cu buget redus “Actressess” din 2009, un documentar semi-improvizat despre celebritatea si umanitatea unor actrite intervievate in timpul unei sedinte foto. Dupa 5 ani in care a realizat un scurt metraj si un documentar, E-yong revine cu aceasta poveste tulburatoare, reusind din nou sa impresioneze audienta. De aceasta data, filmul a fost si un succes de box-office, chiar daca e din nou un low-budget, obtinand peste 11,6 milioane dolari incasari, amintindu-ne faptul ca desi topul filmelor coreene e dominat la box-office de productii cu buget ridicat sau comerciale, coreenii stiu sa aprecieze si altfel de productii, cu tematici nu neaparat atractive incat sa umple salile de cinematograf pana la refuz. Desigur, un rol crucial in succesul filmului l-a avut si echipa de actori, in rolurile principale fiind distribuiti starul Kang Dong-won recent vazut in rolul negative din “Kundo”, cunoscut dintr-o multime de productii de succes precum Woochi, Secret Reunion, Voice of a Murderer, Maundy Thursday, M sau Haunters. In rolul principal feminin, nimeni alta decat Song Hye-kyo (A reason to live, My Girl and I, The Grandmasters, cunoscuta mai ales din rolurile din seriale de succes precum “That Winter, the wind blows”, “All In”, “Full House”, “Hotelier” sau “Autumn in my heart”). In schimb, poate adevaratul star al filmului e Jo Sung-mok, un actor-copil de 13 ani, debutant, ce interpreteaza personajul central al flmului, pe Ah-reum, rol care cu siguranta ii va adduce premii si ii va deschide o cariera stralucita in lumea filmului.
Han Dae-su (Kang Dong-won) si Choi Mi-ra (Song Hye-kyo) s-au cunoscut la varsta adolescentei; el tanar aspirant in sporturile de contact, ce se visa intr-o zi un mare sportiv de taekwondo, ea eleva visatoare de liceu, ce spera sa devina intr-o buna zi cantareata. Printr-un context hazliu de evenimente, cei doi se intalnesc intamplator tocmai intr-un lac, unde unul se relaxa intr-o zi dogoritoare de vara asteptand sa-i pice din cer o prietena, iar cealalta nimereste din intamplare pentru a se salva de la atacul unui roi de albine furioase. Iar ceea ce destinul a infaptuit, cei doi au desavarsit: la 17 ani, Mi-ra ramane insarcinata, si are de gand sa pastreze copilul. Si asta spre disperarea nu doar a viitorului tata, ce-si vedea cei mai frumosi ani ai vietii ruinati, ci si a familiilor celor doi. Daca ea e primita cu o bataie pe cinste de parintii ei, el decide sa fuga de acasa, satul de bataile primite de la tatal sau, iar daca mai pui la socoteala ca cei 5 frati ai lui Mi-ra nu pot sa lase nepedepsit un astfel de gest, putem sa intelegem dificultatea deciziei pe care cei doi trebuie sa o ia. 16 ani mai tarziu, ii regasim sot si sotie mutati din provincie tocmai in Seul. El, sofer de taxi, ea spalatoreasa la o spalatorie de rufe. Si da, sunt parintii unui baiat de 16 ani, Ah-reum (Jo Sung-mok). Doar ca soarta nu a fost la fel de generoasa si pentru acesta, Ah-reum suferind de o boala rara ce apare o data la 30 de milioane de cazuri, progerie. Desi varsta cronologica si mintea lui Ah-reum sunt ale unui copil de 16 ani, acesta are trasaturile unei persoane de 80 de ani. Si ce e mai grav, mai are cateva luni de viata. Drept urmare, Ah-reum incepe sa scrie o poveste… Povestea splendidei vieti a parintilor lui.
“My Brilliant Life” e o emotionanta poveste de familie ce are in centrul sau un baiat de 16 ani bolnav de progerie. Acesta este interpretat exceptional de actorul-copil Jo Sung-mok, aflat la prima aparitie pe ecran. La cei 13 ani ai sai, acesta a declarat, legat de rol de debut: “Initial am avut o multime de griji in privinta interpretarii, insa platoul de filmare a fost un loc cald si confortabil. Totul a fost perfect. Regizorul si membrii staffului, alaturi de Hye-kyo (mama) si Dong-won (tatal) au fost draguti cu mine, astfel ca am putut interpreta natural.” Personajul interpretat de Jo Sung-mok are varsta biologica de 80 de ani, insa cronologic are doar 16 ani. Daca urmaresti personajul din film si actorul din viata reala, deosebirile sunt flagrante. Si asta pentru ca echipa din spatele acestui film a colaborat cu artistul Greg Cannom, un secialist in make-up castigator a 3 premii Oscar si nominalizat de 9 ori la categoria Cele mai bune machiaje cu filmele in realizarea carora a fost cooptat. E suficient doar sa amintim faptul ca el este omul ce a creat machiajele ce au imbatranit personaje celebre din filme precum “The Curious Case of Benjamin Button”, “Babel”, “Big Mamma’s House 2”, “Bicentennial Man” si multe alte succese hollywoodiene sau chiar de la Bollywood, el “imbatranind-o” pe actrita Priyanka Chopra in “Seven Signs Forgiven” (2011). Si de aceasta data machiajul personajului bolnav de progerie e fara cusur si realist, iar interpretarea pustiului – deosebita. Nici starurile filmului, Kang Dong-won si Song Hye-kyo nu au fost mai prejos. Desi amandoi au aceeasi varsta (33 de ani), pe langa rolurile obisnuite de parinti adulti acestia isi interpreteaza propriile roluri si din anii adolescentei, pentru aceasta importanta perioada din scenariul filmului nefiind cooptati actori tineri. Astfel, il putem vedea pe Kang Dong-won elev de liceu cu o frizura tipica unui elev de la tara, sau pe Song Hye-ko ca o scolarita in uniforma, amandoi descoperind iubirea la “inocenta” varsta de 17 ani. Scenariul e previzibil, insa regizorul are grija sa spuna povestea cu multe flashback-uri si din mai multe unghiuri, astfel ca aceasta desi ne apare liniara, e de fapt compusa din mai multe fragmente care puse cap la cap reconstituie un tot, o viata de poveste cu bune si cu rele, vazuta prin ochii unui copil… de 80 de ani ! Nu in ultimul rand, filmul prezinta si modul in care o persoana ce sufera de o boala grava e perceputa de societate, si, din pacate, din acest punct de vedere, “My Brilliant Life” este dureros de realist. Indiferenta si mai ales periferizarea unor persoane care arata altfel decat cele sanatoase e de-a dreptul ucigatoare, iar filmul nu insista neaparat pe reactia parintilor baiatului la aceasta atitudine a societatii, cat pe modul in care baiatul simte aceasta periferizare, si cum isi accepta cu curajul si maturitatea unei persoane adulte povara propriei existente. Un film dur, emnotionat, care te lasa cu lacrimi in ochi, o productie coreeana de exceptie ce ne arata ca melodramele pot fi spuse si altfel decat dupa reteta clasica arhicunoscuta iubitorilor genului. Un film de nota 10 ce nu trebuie ratat !
Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.com.
Se stie ca orice lucru bun se termina repede. Astfel ca scurtul moment de respiro pe care l-au avut tinerii nostri a luat sfarsit. Odata intorsi acasa, problemele au reinceput. Bineinteles ca obiectiile cele mai mari le-a avut mama lui Yeo Jun, care nu vrea in niciun chip sa cedeze si sa le permita casatoria. Iar pentru ca ea se mentine tare pe pozitie, tatal si bunicul lui Sang Eun sunt si ei total impotriva, preferand s-o vada plecata in America cu mama ei, decat sa ramana in casa unor oameni care nu o doresc si unde cu siguranta ar suferi. Dandu-si seama ca aceasta situatie poate continua la nesfarsit, Yeo Jun ia initiativa si, adunandu-si familia, le spune clar si hotarat decizia pe care a luat-o in privinta lui si a lui Sang Eun. Bunica da dovada de intelepciune si de aceasta data, incercand sa repare relatiile deteriorate dintre cele doua familii, intrand in cusca „tigrului” si luptandu-se cu firea apriga si indaratnicia lui.
