Ziua Femeii in CoreeeaZiua Internationala a Femeii in Coreea de Sud celebreaza realizarile femeilor si recunoaste lupta ce continua pentru egalitatea intre sexe. In Coreea de Sud, aceasta zi a fost recunoscuta pentru prima oara in 1920, insa pana in 1985 miscarile pentru drepturile femeilor nu au reusit sa se uneasca intr-una de amploare. Abia in 1985 s-a organizat primul mars national pentru drepturile femeilor, ce de atunci avea sa se organizeze anual sub egida KWAU (Asociatia Unita a Femeilor din Coreea), care in fiecare an de 8 martie organizeaza diverse evenimente ce au ca scop celebrarea figurilor marcante de femei ale Coreei si sublinierea problemelor femeilor. In fiecare an organizatia aduce in atentie figuri de femei ce au depus eforturi in plan politic si social pentru promovarea drepturilor femeilor.

Iata cateva din femeile simple coreene care au reusit sa schimbe viziunea despre femei in societatea coreeana, prin curajul lor. Unele s-au nascut in Coreea, altele departe de aceasta, pe continentul nord-american, reusind, insa, sa demonstreze ca prin ambitie si talent, pot face cinste ca femei nationalitatii coreene.

Yi So-yeon prima femeie coreeana in spatiuNascuta in 1978, Yi So-yeon a fost prima femeie din familia ei ce a reusit sa primeasca educatie dincolo de gimnaziu. In ciuda originii relativ umile si a unui mediu familial in care nivelul educatiei nu era unul ridicat, So-yeon si-a descoperit pasiunea pentru stiinta dupa ce si-a ajutat tatal sa repare lucruri prin casa. In 2008, aceasta a invins 36.000 de aplicanti ce doreau sa devina primul si singurul astronaut din istoria Coreei, si primul om ce nu a implinit 30 de ani, din lume, care avea sa ajunga in spatiu. Aceasta a vorbit mult despre experientele ei ca femeie intr-un domeniu aproape exclusiv al barbatilor. So-yeon, care locuieste in prezent in Seattle, a aparut anul trecut in seria de documentare americane intitulata „Secret Space Escapes”. Pe 8 aprilie 2008, Yi se imbarca impreuna cu 2 cosmonauti rusi la bordul unei capsule Soyuz, zburand in spatiu. La data respectiva a fost a treiua femeie din lume ce ajungea in spatiu, dupa englezoaica Helen Sharman si iraniano-americanca Anousheh Ansari. Se spune ca pentru acest zbor in spatiu, Coreea de Sud ar fi platit Rusiei 20 de milioane de dolari. In timpul acestei misiuni, So-yeon a realizat 18 misiuni stiintifice in spatiu pentru Institutul de Cercetare Aerospatiala coreean. Revenirea pe Pamant nu a fost lipsita de emotii, capsula reusind sa intre pe orbita abia la a doua incercare, deviind de la traseul initial cu 420 km., Desi cei 3 cosmonauti de la bordul capsulei au scapat cu viata, ajunsa in Coreea, So-yeon a fost spitalizata datorita unor dureri la spate datorate aterizarii, care ulterior s-au dovedit a fi o reactie normala, consecinta a recompresiei spinale. Dupa revenirea pe Pamant, So-yeon a lucrat pentru Institutul amintit, a devenit ambasador al programului spatial coreean si a aparut in reclame tv. In 2014, So-yeon si-a dat demisia de la Institutul de Cercetare Aerospatiala din motive personale, urmand a se casatori cu un cetatean american si a obtine cetatenia americana, si dorind sa urmeze un doctorat in Statele Unite.

Song Han-nahSong Han-nah e presedinta „Libertate in Coreea de Nord”, o organizatie non-profit ce urmareste sa ajute refugiatii din Coreea de Nord. Activitatea ei cu aceasta organizatie a fost cruciala in educarea oamenilor in privinta dificultatilor intalnite de refugiatii din Nord, afirmand ca e recunoscatoare ca i s-a incredintat acest rol: „Cel mai important factor in determinarea succesului nu e sexul, cu tu insati.” Song s-a nascut in Statele Unite, fiind nepoata unei femei ce a imigrat in Statele Unite inaintea Razboiului Coreean din ceea ce azi este Coreea de Nord. Inainte sa ajunga sa lucreze pentru organizatia non-profit, Song a lucrat in advertising. Pe atunci nu stia mai nimic despre situatia din Coreea de Nord, dar ceea ce avea sa o schimbe a fost o carte pe care a citit-o, „Acvariile din Pyongyang”, scrisa de Kang Chol-hwan. Transfug din Coreea de Nord, acesta a fost inchis, copil fiind, timp de 10 ani, in lagarul de concentrare Yodok, descriindu-si experientele din anii copilariei si adolescentei in aceasta carte. Motivata de aceasta carte, Song s-a inscris in organizatia non-profit „Libertate in Coreea de Nord”, iar in cativa ani a ajuns la varful acesteia, veniturile organizatiei dublandu-se in acea perioada.

Jeon Ga-eulJeon Ga-eul a devenit prima sportiva nascuta in Coreea ce a ajuns in Liga Nationala de Fotbal Feminin din Statele Unite. In urma cu 2 luni, aceasta a semnat cu clubul de fotbal feminin din New York, Liga Americana fiind considerata lider mondial in fotbalul feminin dupa incasarile sportivelor. Ga-eul e o jucatoare de baza a echipei nationale de fotbal feminin a Coreei de Sud, devenind celebra dupa ce a primit premiul de Cea mai buna jucatoare de fotbal din 2010, la doar un an de la debutul in fotbal. Pentru echipa nationala de fotbal feminin a Coreei e Sud, Jeon, in varsta de 27 de ani, a jucat 72 de meciuri si a marcat 34 de goluri. Datorita contributiei ei importante, Coreea de Sud a reusit, anul trecut, sa ajunga in saisprezecimile Cupei Mondiale. Abilitatea in a mentine posesia asupra mingii sub presiune si indemanarea in a dribla adversarele i-au adus porecla de „Femeia Pericol” de la fanii coreeni.

Kim Young-meIntr-o industrie dominata de barbati cum e cea media si a jurnalismului, producatoarea si regizoarea independenta de documantare Kim Young-me si-a facut un nume acoperind tematici despre care putini indraznesc sa vorbeasca. Calatorind in peste 80 de tari din intreaga lume, aceasta a relatat despre Statul Islamic din mijlocul zonelor de conflict precum Siria, Iraq si Afghanistan, si a produs mai multe documentare pe teme variate, de la comertul cu cafea („Himalaya Coffee Road”) la vietile locuitorilor din Timorul de Est („Blue Angels of East Timor”). Cunoscuta ca fiind una din putinele jurnaliste femei coreene care si-a pus viata in joc in zone periculoase, aceasta are mai multe premii la activ, precum Premiul pentru Realizari Deosebite al MBC. Ca o dovada a hotararii si curajului ei, ramane memorabila actiunea ei din anul 2008. Pe atunci, Kim Young-me a plecat in Iraq sa realizeze un documentar, unde s-a pus sub protectia trupelor americane in periculoasa zona a provinciei Diyala din estul tarii. Americanii au trimis-o inapoi in Seul, sub pretextul ca nu are permisiunea guvernului coreean de a ramane in Iraq. Acest lucru se intampla in conditiile in care in 2007, guvernul sud-corean a introdus o lege prin care restrictiona calatoriile sud-coreenilor in Afghanistan, Iraq si Somalia Cine dorea sa calatoreasca in aceste tari, avea nevoie intai de permisiunea Ministerului de Externe sud-coreean. Desigur, Kim nu o avea. Trimisa inapoi in Coreea, Kim a avut de achitat conform legii o amenda de 3 milioane woni (aproximativ 2850 $), iar cei de la Imigratii i-au cerut sa nu mai paraseasca tara pana cand nu va fi contactata de politie. Cum autoritatile au taraganat lamurirea situatiei si au tras de timp, a izbucnit un mare scandal, caci la o saptamana de la revenirea in tara Kim nu fusese contactata. Reactia ei a fost ferma: „Nu cred ca guvernul are dreptul sa spuna jurnalistilor unde au voie sa mearga. Ar trebui sa ni se permita sa calatorim liber pentru a ne urmari povestile. Guvernului nu ar trebui sa i se permita sa intervina in treburile noastre.”

Ziua de 8 martie in Coreea de NordDespre viata fiecareia dintre aceste femei s-ar putea face cate un film (cine stie daca in viitor, producatorii nu se vor gandi la asa ceva !). Si nu sunt singurele femei coreene care au reusit sa se remarce intr-o societate in care femeia are un statut social practic egal cu al barbatului in multe sectoare sociale. Totusi, exista inca multe stereotipuri ce duc la blocarea accesului acestora in unele domenii, considerandu-se de catre cei mai traditionalisti ca femeia coreeana trebuie sa stie sa gateasca, sa fie obedienta fata de sot si sa aduca pe lume copii. Cum se impaca aceasta gandire cu aspiratiile femeii moderne, independente, de cariera ? E un subiect de analizat, pentru ca nu stim cat de bune bucatarese, mame sau sotii sunt cele 4 femei de succes pe care le-am prezentat mai sus. Si daca tot e Ziua Internationala a Femeii, sa amintim si de femeile din Coreea de Nord. Chiar astazi, un site oficial controlat de statul nord-coreean vorbea, cu ocazia Zilei Internationale a Femeii despre femeile nord-coreene ca fiind „nobile” si cu „caractere bune”: „Femeile, in special cele tinere, ce sunt educate conform ideologiei Juche sunt de mare incredere in indeplinirea sarcinilor care li se ordona.”. „Femeile-model” sunt cele care cu bucurie fac sacrificii pentru copiii lor. „Minunatele noastre femei isi revarsa toata dragostea in cresterea propriilor copii, chiar daca trec printr-o multime de greutati pentru a sustine revolutia Songun.” Aceasta viziune despre femei e bazata, practic, pe rolul tipic indeplinit de femei in societatea pre-moderna. Femeile descrise ca „flori frumoase” si „mame” sunt privite ca agenti subordonati ai societatii. Ele isi ating „mareata fericire” asistand barbatii si crescand copiii, nu atingandu-si propriile teluri ca femei (cariera, hobby, realizari personale). Nu suna cunoscut ?

Un lucru este cert: ca e vorba de femeile din Coreea de Sud sau din Nord, in Peninsula Coreeana (ca si in multe alte societati asiatice) o schimbare a perceptiei asupra femeii e necesara. Doar aducerea in lumina reflectoarelor a unor femei curajoase, ca cele amintite in prezentul articol, respectiv schimbarea viziunii politice despre rolul femeii in societatea nord-coreeana (destul de greu realizabila in conditiile regimului dictatorial existent) pot duce la transformari vizibile la nivelul mentalului colectiv in privinta perceperii pozitiei femeii in societatea peninsulara altfel decat in prezent. Un pas important s-a facut in 2013, cand Park Chung-hee a fost aleasa prima femeie presedinte din istoria Coreei de Sud. Poate cu o femeie la Pyongyang, istoria peninsulei coreene s-ar rescrie o data pentru totdeauna…

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Chuseok e cea mai mare si cea mai importanta sarbatoarea in Coreea. Membrii familiei se reunesc si servesc bucate alese multumind stamosilor pentru recolta anului. In acest an, Chuseok se sarbatoreste pe data de 19 septembrie, insa vacanta incepe din 18 pana in 20 septembrie. Cu aceasta ocazie toata lumea se poate bucura de numeroase spectacole tradionale, dar sa vedem ce semnifica Chuseok, sarbatoarea traditionala coreeana.

Chuseok 1Insemnatatea sarbatorii Chuseok (Hangawi)

Pe data de 15 a lunii august, conform calendarului lunar, coreenii sarbatoresc Chuseok, sarbatoare cunsocuta si sub numele de Ziua Recunostintei. Chuseok sau Hangawi este una dintre cele mai mari si importante sarbatori din an alaturi de Seollal (Anul Nou) si Dano (a 5-a zi din a 5-a lună conform calendarului lunar).”Han” inseamna “mare” si “gawi” inseamna “mijlocul lui august”. Cunoscut drept un popor agrar de-a lungul istoriei, Chuseok (Hangawi) e ziua in care coreenii multumesc stramosilor pentru recolta anului si impart bogatiile cu prieteni si rude. Desi originea exacta a Chuseok e inca neclara, traditia acesteia poate fi gasita in practicile religioase antice care erau centrate in jurul lunii. Soarele era considerat un fenomen natural, dar luna plina care aparea o data pe luna pentru a lumina noaptea era vazuta ca o prezenta binevenita. Prin urmare aveau loc festivitati in ziua cu luna plina, in ziua de 15-a lunii august a calendarului lunar si astfel a devenit si este si astazi cea mai importanta zi de celebrare. Asa cum radacinile puternice vor aduce o recolta bogata, coreenii cred ca legandu-se de trecut vor avea parte de rasplata in prezent. Potrivit unei legende, Chuseok a luat nastere ca rezultat al unei competitii de cusut între două printese ale dinastiei Silla. Invingatoare era cea care cosea cel mai mult. Competitia s-a terminat in cea de a 15 zi a lunii august, iar ca pedeapsa, cea care a pierdut a fost nevoita sa pregateasca o masa imbelsugata pentru printesa castigatoare. Astfel a luat nastere obiceiul ca in ziua a 15 a lunii august, familia sa se reuneasca si sa serveasca bucate alese.

Chuseok 2Obiceiuri de Chuseok

In dimineata zilei de Chuseok se pregatesc alimente proaspete din recolta anului pentru a multumi strabunii printr-un ritual, Charye. Dupa Charye, familia viziteaza mormintele strabunilor lor si incep Beolcho, un ritual de curatare a mormintelor de buruienile crescute pe acestea. Dupa lasarea intunericului, familia impreuna cu prietenii se plimba si privesc luna plina sau danseaza Ganggangsullae (dans corean in cerc).

Ritualul Charye (in memoria stramosilor)

In dimineata de Chuseok, familia se reuneste si tine ceremonia de comemorare a stramosilor lor numita Charye. Aceasta ceremonie este tinuta de doua ori pe an: in timpul Seollal (Anul Nou) si de Chuseok. Diferenta dintre cele doua ceremonii este data de mancarea ce se afla pe masa in timpul acesteia. In timpul Seollal mancarea reprezentativa este Tteokguk, o supa de orez, in vreme ce in timpul Chuseok pe masa se afla orez proaspat recoltat, alcool si songpyeon (prajitura de orez). Dupa ceremonie, familia se asaza la masa si se bucura de mancarea delicioasa.

Ritualurile Beolcho (curatarea mormintelor) si Seongmyo (vizitarea mormintelor strabunilor )

Chuseok 3Vizita la mormintele strămosilor in timpul Chuseok este cunoscuta sub numele de Seongmyo. In timpul acestei vizite, membrii familiei elimina buruienile care s-au dezvoltat in jurul mormintelor in sezonul de vara, aceasta practica numindu-se Beolcho. Acest obicei este considerat o datorie si o expresie a devotamentului si respectului pentru familie. La sfarsit de saptamana, aproximativ cu o luna înainte de a sarbatori Chuseok, autostrazile din Coreea devin extrem de aglomerate datorita familiilor care viziteaza mormintele strabunilor lor pentru a-si indeplini indatoririle familiale. Mormintele sunt apoi din nou vizitate în timpul Chuseok.

Ssireum (lupta coreeană )

In timpul meciului, doi concurenti se confrunta reciproc in mijlocul unei arene circulare cu nisip. Fiecare incearca sa-si impinga adversarul folosindu-se de puterea si abilitatile detinute. Lupta se deruleaza sub forma unui turneu. Ultimul luptator ramas in picioare dupa o serie de competitii este considerat castigator si este numit cel mai puternic om din sat, luand acasa drept premiu bumbac, orez sau un vitel.

Chuseok traficGanggangsullae (dans coreean in cerc )

In acest dans, femeile imbracate in Hanbok (îmbrăcăminte traditională coreeană) isi dau mainile, formeaza un cerc si canta impreună noaptea când apare luna plina sau de Chuseok. Există mai multe povestiri despre originea acestui ritual. Una dintre povestile mai bine-cunoscute spune ca dansul dateaza din timpul dinastiei Joseon (1392-1910), atunci cand armata a imbracat tinerele femei din sat în uniforme militare si le-a pus sa încercuiasca muntii pentru a arata inamicului ca sunt o armata numeroasa. Armata s-a bucurat de multe victorii datorită acestei tactici de intimidare.

Mancarea de Chuseok

Songpyeon este pregatit din orez facut pasta, amestecat cu apa si diferite tipuri de umpluturi dulci sau semi-dulci si ingrediente sanatoase cum ar fi: seminte de susan, fasole neagra, fasole mung, fasole rosie, scortisoara, nuci de pin, nuci, castane, jujube si miere. In functie de gustul fiecaruia sau de zona, se pot folosi toate ingredientele sau numai o parte din ele. In ajunul Chuseok, intreaga familie se adună pentru a face songpyeon (sub forma unei mingi de golf). O veche anecdotă coreeana spune că persoana care face o forma frumoasa de songpyeon va intalni un sot bun sau va da nastere unui copil frumos. Nu este de mirare că toate femeile necasatorite din familiei fac tot ce le sta in putere pentru a realiza cele mai frumoase forme de songpyeon!

Inca de ieri, traditionalul exod pentru Chuseok a inceput, in Coreea, cu milioane de sud-coreeni indreptandu-se spre locurile natale. Se estimeaza ca aproximativ 35,1 milioane coreeni isi vor vizita locurile natale cu masina, autobuzul, trenul sau avionul, numarul zilnic de personae aflate pe drum fiind de 5,8 milioane, dupa estimarile guvernului. Asadar, timp de 5 zile, Coreea e in sarbatoare ! Chuseok fericit !

Articol realizat de Alinabv – asiacinefil.com

Sintoismul (sau shinto) este cea mai veche religie a Japoniei, bazata pe conceptia ca orice fiinta sau orice obiect poseda un suflet. Sintoismul vine de la “shinto” ce inseamna Calea Zeilor si are ca fundament veneratia pentru kami, nenumaratele spirite care salasluiesc in elemente ale naturii precum stanci, copaci, cascade sau orice are calitati depasind ordinea comuna, precum ecoul, tunetul sau chiar persoane cu inzestrari speciale. Sunt cel putin 8000 de sanctuare sintoiste in Japonia, unele mai impunatoare, altele mai modeste.

Marele Sanctuar din Ise secventa 1Marele Sanctuar din Ise este primul lacas de cult sintoist din Japonia, situat la sud-vestul golfului Ise, in sudul insulei Honshu. Inca din secolul al XIX-lea acest templu era loc de pelerinaj pentru multi adepti ai regiliei shinto. Multi dintre ei considerau pelerinajul la Ise drept calatoria vietii lor. Marele Sanctuar este construit in mijlocul unei paduri dense de arbori gigant Cryptomeria, langa raul Isuzu, la poalele muntelui Kamji. Este format din doua grupuri de cladiri: Altarul Imperial (Kotai Jingu) cunoscut sub numele de Naiku – Altarul Interior si Altarul Toyouke (Toyouke Daijingu) – Altarul Exterior sau Geku. Altarul Interior este patronat de zeita soarelui Amaterasu, din a carei origini se trage familia imperiala. Amaterasu este cea mai venerata divinitate din mitologia japoneză si totodata principalul kami venerat de religia shinto. Geku sau Altarul Exterior se afla la cca 6,5 km de Altarul Interior si are ca patron spiritual pe Toyouke Omikami, zeita cultivarii pamantului, a hranei si a recoltei. Ambele altare sunt construite din lemn de chiparos, deschis la culoare nelustruit si incorporeaza elemente traditionale ale arhitecturii japoneze. Fiecare altar are o incinta interioara cu un sanctuar principal si alte doua sanctuare anexe. La fiecare 20 de ani constructiile Marelui Sanctuar de la Ise sunt reinnoite in cadrul unei ceremonii despre care se spune ca are o vechime de peste 1500 de ani.

Marele Sanctuar din Ise secventa 2Pentru a ajunge la Altarul Interior pelerinul trebuie sa treaca pe Podul Uji, care traverseaza raul Isuzu, si apoi pe sub Poarta Torii, simbol universal al sintoismului. Inainte de a trece pe poarta, pelerinul sintoist trebuie sa-si spele mainele si gura, intr-un ritual de purificare. Poarta Torii este alcatuita din doi stalpi verticali uniti in partea de sus de alti doi stalpi orizontali marcand astfel trecerea de la profan la sacru. Pelerinului nu-i mai e ingaduit sa treaca dincolo de cele patru garduri de lemn care delimiteaza teritoriul sfant din jurul sanctuarului principal si al celor doua sanctuare anexe, accesul fiind permis numai membrilor curtii imperiale si preotilor. Vizitatorii au voie sa priveasca inauntru, dar mai intai trebuie sa-si descopere capul si sa ramana in camasa sau bluza. Se spune ca sanctuarul din Altarul Interior adaposteste oglinda sacra, care impreuna cu sabia si bijuteriile aflate in alta parte, reprezinta insemnele autoritatii imperiale, insemne ce legitimeaza puterea Impatarului.

Marele Sanctuar din Ise secventa 3Conform mitului japonez, zeita soarelui Amaterasu a fost atrasa din ascunzatoarea ei cu ajutorul oglindei sacre. Se spune ca aceasta s-a retras intr-o pestera datorita supararii ce i-o purta fratelui ei Susanowo, zeul furtunii. Acesta provocase mari stricaciuni pe pamant si il tarase in haos, dupa ce anterior fusese guvernat cu intelepciune si blandete de Amaterasu. Ca semn de protest aceasta a hotarat sa se retraga intr-o pestera, si astfel universul a fost cufundat in intuneric. Vazand natura malefica a lui Susanowo, ceilalti zei s-au hotarat s-o convinga pe Amaterasu sa iasa din pestera si astfel sa redea universului lumina si linistea de care avea atata nevoie. Pentru a o imbuna, zeii i-au facut numeroase cadouri printre care o oglinda, o sabie si bijuterii.Au plantat un copac cu pietre pretioase, iar la intrarea in pestera au pus niste cocosi sa cante dupa care au aprins focuri mari si au inceput sa cante si sa danseze. In cele din urma zeita Amaterasu a fost atrasa de veselia zeilor si zeitelor ce o priveau pe zeita Uzume in timp ce executa un dans erotic. Plina de curiozitate si cu gandul ca poate exista o zeita mai stralucitoare ca ea, Amaterasu a iesit din pestera si si-a vazut chipul reflectat in oglinda agatata de zei in copacul plantat la intrare. Pe cand se privea in oglinda, uluita de propria reflectare, unul dintre zei a luat-o de mana si a scos-o din ascunzatoare, dupa care auMarele Sanctuar din Ise secventa 4 acoperit gura pesterii pentru a nu se mai putea intoarce.Astfel lumina s-a revarsat din nou asupra lumii iar zeita Amaterasu a proclamat victoria luminii si a binelui impotriva intunericului si a fortelor sale malefice. Tot atunci Amaterasu i-a poruncit nepotului ei Ninigi no Mikato sa coboare în insulele Japoniei si sa le stapaneasca. Odata cu aceasta porunca i-a daruit oglinda sacra, pe care acesta a adus-o din cer pe pamant spre a fi adapostita in palatul imparatului Sujin. In cele din urma oglinda sacra a fost mutata in Altarul Interior al Marelui Sanctuar de la Ise.

La inceput, accesul oamenilor de rand a fost interzis si permis doar imparatului. Insa in Evul Mediu, a existat o perioada cand fondurile imperiale destinate Marelui Sanctuar s-au terminat, si atunci preotii de la Ise au trimis mesageri in intreg imperiul pentru a incuraja oamenii sa vina in pelerinaj la templu si sa stranga fonduri pentru acesta. In acea perioada s-a ridicat restrictia impusa oamenilor de rand, si dincolo de aspectul religios, pelerinajul a devenit un prilej de sarbatoare si bucurie si datorita faptului ca in zona exista un numar mare de taverne si bordeluri. In vremurile noastre, an de an tot mai multi vizitatori sunt atrasi de magia asocierii dintre natura si misteriosul sanctuar ascuns de padurea gigant de Cryptomeria O calatorie la Ise poate fi o reala sursa de liniste si bucurie spirituala.

Articol realizat de Alinabv – asiacinefil.com

Inconjurata de diferite mituri si legende, floarea de lotus este considerata o creatie divina si mistica a naturii care reprezinta puritatea mintii si a sufletului. In religiile si culturile din Asia, in special in Budhism si Hinduism, reprezinta intruchiparea perfectiunii. Aceasta floare magnifica care isi are radacinile in pamantul de pe fundul mlastinilor dar a carui tulpina se inalta prin apa, iar frunzele si florile stau deasupra apei neatinse de noroiul ce o inconjoara bucurandu-se de lumina si soare, se considera ca reprezinta spiritul pur, renasterea, frumusetea, fertilitatea, transcendenta si invierea. Lotusul este considerata una din cele mai frumoase flori din lume si una din cele mai vechi si profunde simboluri umane.

“Asa cum floarea de lotus s-a nascut in apa, a crescut in apa si s-a inaltat din ea pentru a sta deasupra-i neprihanita, asa m-am nascut si eu in aceasta lume, m-am ridicat in ea, trebuind s-o biruiesc, traind neprihanit prin ea.” ~ Buddha

lotusul rozFloarea de lotus sta la baza principiilor Budhismului, reprezentand drumul din intuneric (iazurile pline de noroi) spre lumina cunoasterii sau intelepciunii. Culorile lotusului au diferite semnificatii religioase si spirituale in Budhism. Lotusul roz este lotusul suprem, ceea ce semnifica cea mai mare iluminare si este asociat cu Buddha; lotusul albastru este asociat cu intelepciunea; lotusul alb reprezinta desavarsirea spirituala, iar lotusul rosu simbolizeaza inima. Conform unui mit, Buddha ar fi aparut in mod miraculos dintr-o floare de lotus. Unele legende spun, de asemenea, ca in fiecare loc in care Buddha punea piciorul rasarea o floare de lotus.

Lotus in hinduismFloarea de lotus este considerata sacra si are conotatii si in Hinduism. Ea reprezinta centrul energetic al corpului uman, cunoscut si sub numele de chakras si este asociat cu frumusetea, prosperitatea, eruditia, fertilitatea, si mai presus de toate, eternitatea si spiritualitatea. Lotusul este asociat cu mai multe zeitati hinduse, de exemplu zeita hindusa a prosperitatii, Lakshmi, este intotdeauna asezata pe o floare de lotus roz inflorita, din care ea se considera ca s-ar fi nascut. Brahma, zeul creatiei, se presupune ca ar fi aparut dintr-o floare de lotus alaturi de zeul Vishnu. Floarea nationala a Indiei, Vietnamului si Macao (Regiune Administrativa Speciala a Republicii Populare Chineze) si simbol al Asiei in general, floarea de lotus a fascinat omenirea din cele mai vechi timpuri cu frumusetea exotica si misterioasa. Simbolistica ei a inspirat lucrari de arta, de la pictura la sculptura, decoratiuni si gravuri; in anul 1986, arhitectul Fariborz Sahba a reusit sa incheie constructia la Templul Lotus, una din cele mai vizitate caladiri din lume. Sarbatoarea anuala a Felinarelor Lotus precede celebrarea nasterii lui Buddha.

Lotusul este un izvor al ‘vietii vestice’; in semintele de lotus s-a descoperit o enzima care opreste lezarea substantelor proteice proprii celulelor, cu alte cuvinte opreste procesul de imbatranire. Semintele de lotus rezista sute de ani; cercetatorii au reusit sa scoata o planta noua dintr-o saminta veche de 1228 de ani care provenea dintr-un iaz de lotusi din China. Floarea de lotus reactioneaza la fel cum reactioneaza corpul animalelor sau al oamnilor pentru a ramane cald. O singura floare produce o putere calorica de 1W, “ 40 de flori albe sau roz produc toata energia pe care o consuma intr-o ora un bec” au constat cercetatorii de la Universitatea Adelaide. Ar fi suficiente 20 de flori pentru a lumina o camera, putand sa citesti ziarul! Un alt lucru neobisnuit este faptul ca nu exista ulei esential pur din lotus; parfumierii nu au gasit, inca, o modalitatea de a capta mirosul florii.

Templu in forma de lotusLotusul face parte din dieta chinezeasca. De fapt, planta intreaga – de la flori la radacina – este comestibila. Plantele sunt recoltate la sfarsitul verii si cea mai mare parte din recolta ajunge in bucatariile chineze ca materie prima, iar altele pe rafturile farmaciilor unde sunt utilizate in pregatirea preparatelor din medicina traditionala. Semintele de lotus (lianzi) pot fi consumate crude dupa ce a fost eliminata partea verde care este amara. Lianzi este utilizata in medicina traditionala chineza si este buna pentru inima si tensiune arteriala. Semintele de lotus indulcite cu zahar pot fi utilizate sub forma de pasta in produsele de patiserie si in deserturi. De asemenea, semintele care sunt de marimea alunei, fierte in zahar devin bomboane care sunt deosebit de apreciate de copiii din Asia. Sunt utilizate in prepararea supelor de pui, rata, peste, fructe de mare. Semintele au prorietati anti-imbartanire, ceea ce a facut ca in ultimii ani sa fie utilizate in prepararea produselor cosmetice care diminueaza efectele imbatranirii pielii.Staminele lotusului sunt de asemenea dulci, uscate, si sunt utilizate in prepararea ceaiului de plante (lianhua cha). In bucatariile chinezesti se folosesc de asemenea si lotus rozpetalele de lotus – de exemplu, trecute printr-un amestec de faina si ou, prajite si apoi stropite cu zahar constituie o delicatesa. Florile sunt folosite si pentru a decora diferite feluri de mancare – asadar sunt si o incantare a ochiului nu numai a gustului. Frunzele de lotus sunt foarte aromate fiind utilizate in principal pentru infasurarea orezului lipicios dar si pentru cel mai faimos preparat, asa numitul ‘beggar’s chicken/ puiul cersetorului’ in functie de tara si zona. Radacina de lotus, care seamana cu un cartof mare, are un gust delicious si se consuma dupa ce este curatat de coaja si taiat felii, prajit si sarat. Potrivit medicinii traditionale chineze, radacina de lotus ajuta la purificarea plamanilor si la digestie.

In cultura traditionala chineza, termenul Bing Di Liam, ce inseamna “flori de lotus gemene pe o tulpina”, este folosit pentru a desemna un cuplu casatorit. In crestinism lotusul este inlocuit cu nufarul alb. In cultura taoista, floarea de lotus semnifica un mod de viata bazat pe moralitate, puritate, intelepciune si armonie.

Considerata de catre multi maestri Feng Shui ca fiind floarea care, se spune, transforma ghinionul in noroc si da sentimentul de bucurie si pace, lotusul se regaseste in arhitectura, arta, religie aproape in toate colturile lumii dar in special in Asia.

Articol realizat de Doina Ghirca – asiacinefil.com

TEMPLUL SUSPENDAT DIN SHANXI, CHINA

Situat intr-un canion la poalele Muntelui Hengshan, in provincia Shanxi, construit in ultima perioada a dinastiei nordice Wei (368-534), cu o istorie de peste 1400 de ani, Templul Suspendat este unul din obiectivele unice si remarcabile ale arhitecturii din lemn din China. Manastirea a fost in mare parte reconstruita si mentinuta in forma actuala in timpul Dinastiei Ming (1368-1644) si Dinastiei Qing (1644-1911).

Aceasta manastire este considerata ca fiind una din cele 10 minuni arhitecturale ale lumii prezentate de revista Time in decembrie 2010. Templul este de asemenea singurul construit in onoare lui Sakyamuni, Laozi si Confucius, fondatorii buddhismului, taoismului si respectiv confucianismului. Complexul architectural, care cuprinde peste 40 de sali, cladiri, pavilioane toate din lemn, este construit in golurile naturale si aflorimentele existente de-a lungul stancilor abrupte la o inaltime care variaza intre 26 si pana la peste 50 de metri de la baza solului. Intr-un perimetru de 152,5 metri patrati, salile si pavilioanele sunt legate intre ele prin coridoare si poduri de trecere din lemn. In interiorul manastirii sunt peste 80 de statui din cupru , fier, teracota si piatra. Neobisnuit si deosebit de atractiv este faptul ca, la Templul Suspendat, fondatorii buddhismului, taoismului si confucianismului traiesc in deplina prietenie si armonie unii cu altii.

Templul Suspendat este cunoscut si ca manastirea care sta agatata deasupra lumii. De ce s-a construit un astfel de templu? Locul de amplasare este primul motiv; construirea unei manastiri pe stanca o protejeaza de inundatii, iar varful muntelui o protejeaza de ploaie si ninsoare si, de asemenea, se diminueaza daunele provocate de razele soarelui pe termen lung. Un al doilea motiv ar fi acela ca, cei care au realizat constructia, au urmat un principiu al taoismului: fara zgomote, inclusiv cantatul cocosului sau latratul unui caine la o astfel de inaltime se diminueaza aproape in totalitate. Minunea arhitecturala este vizitata de multi experti din intreaga lume pentru ca o combinatie intre mecanica, estetica si buddhism este rara. Arhitectura si tot complexul este considerat o mare realizare culturala a poporului chinez, din anul 1982 fiind inscrisa in relicvele istorice culturale.protejate.

CASA CEAIULUI DIN COPAC, JAPONIA

Arhitectul japonez Terunobu Fujimori a proiectat o casa in care se servea ceaiul… in copac, pe care a numit-o Takasugi-an, ceea ce literar ar putea fi tradus “casa unde se bea ceaiul”, pe terenul familiei sale in Chino, Nagano, Japonia. Casa este sustinuta de doua trunchiuri de castan , fara radacini, iar singura modalitate de a ajunge sus este o scara. Nu exista nicio plasa de siguranta, asa ca iti trebuie mult curaj si desigur incredere in arhitect daca doresti sa servesti ceaiul in casa din copac. Totodata, la mijlocul distantei, pantofii trebuie lasati pe o platforma. Interiorul este captusit cu ipsos si rogojini din bambus, iar pardoseala corespunde unei camere de 4 tatami si jumatate (tatami –saltea folosita ca pardoseala in camerele traditionale japoneze). Singura fereastra – care aminteste de traditionalele kakejiku (un pergament pentru perete cu marginile din matase, realizata pe un suport flexibil pentru a putea fi rulat si depozitat) , un element caracteristic al caselor de ceai din Japonia – ofera oamenilor posibilitatea de a privi peisajul din jur, schimbarea sezoanelor sau transformarile ireversibile din Chino, locul unde arhitectul a crescut.

Interiorul este foarte simplu, tipic arhitecturii din Japonia, fara obiecte, pentru a creste starea de meditatie. Apa pentru ceai care fierbe pe un foc incalzeste, de asemenea, locuinta in zilele de iarna. De obicei se pregateste ceai Matcha si doua din cele patru principii fundamentale (Wa -armonie, Kei – respect, Sei – puritate, Jaku – liniste) ale ceremoniei ceaiului din Japonia sunt respectate: “Wa” armonia dintre om si natura si “ Jaku” linistea si pacea din mintea ta,

Academicianul si arhitectul Terunobu Fujimori este recunoscut pentru proiectele inovatoare si excentrice, iar aceasta ceainarie umila realizata de el insusi pentru el insusi pe un petec de teren ce a apartinut familiei sale reprezinta “arhitectura finala personala”.

CAPITAL GATE, ABU DHABI, EMIRATELE ARABE UNITE

Capital Gate, punctul focal din centrul capitalei Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite, a fost conceput ca un semn distinctiv, ca o semnatura a evolutiei si progresului orasului. In acelasi timp este un omagiu adus Altetei Sale Sheikh Zayed Bin Sultan Al Nahyan, fondatorul EAU si “Parintele natiunii”. Cu un design distinctiv futurist avand 35 de etaje si 160 de metri inaltime, Capital Gate a fost desemnata in anul 2010 de catre Guinness Book of World Records ca fiind ce-a mai inclinata cladire din lume, gratie unei inclinatii record de 18 grade spre vest, ceea ce inseamna de aproape 5 ori mai mult decat a Turnului din Pisa care se inclina cu 4 grade.

Potrivit Abu Dhabi National Exhibition, acesta este construit perfect vertical pana la etajul al 12-lea, dupa care etajele superioare au fost construite cu o inclinatie usoara catre exterior ce variaza intre 300 si 1.400 de milimetri. Cladirea care este descrisa pe site-ul propriu ca fiind “conceputa pentru a sfida simetria si pentru a uimi atat la exterior cat si la interior” este considerata un simbol al capitalei Emiratelor Arabe Unite. Capital Gate dispune de spatii pentru birouri, un hotel de 5 stele (Hyatt Capital Gate), banca, oficiu postal, agentie de turism si altele.

Acestea sunt doar cateva cladiri considerate cele mai periculoase din Asia, aflate in top zece cele mai periculoase din lume.

Articol realizat de Doina Ghirca – asiacinefil.com

Se presupune ca fericirea nu este posibila daca oamenii sunt saraci. Cele mai multe guverne tind sa se ocupe de cresterea economica si nu de starea psihologica a populatiei lor. In tarile bogate exista un adevar banal, acela ca banii nu aduc fericirea dar cand se vorbeste despre fericire aceasta este asociata cu retelele sociale puternice, gradul de ocupare al fortei de munca, sanatatea, libertatea politica, absenta coruptiei, securitate si stres. In lumina celor de mai sus putem spune ca Buthan ne ofera o lectie de viata tuturor, pentru ca aceasta tara nu este admirata pentru produsul intern brut ci pentru indicele brut al fericirii nationale.

Bhutan este o tara in sudul Asiei situata la poalele Muntilor Himalaya si invecinata cu India si China. Buthanezii isi numesc tara Druk Yul /Taramul Dragonilor. Regatul este o monarhie cu doua camere legislative; seful statului este regele iar primul-ministru este seful guvernului. Regele Jigme Khesar Namgyel Wangchuch, in varsta de 32 de ani, unul dintre cei mai tineri sefi de stat din lume, cu studii in India si Marea Britanie, a ajuns pe tron in anul 2006, dupa abdicarea tatalui sau. S-a casatorit in octombrie 2009 cu o fata din popor, o studenta de 20 de ani; la nunta nu au participat alti sefi de state sau capete incoronate, nici celebritati internationale. Potrivit unei biografii oficiale, hobby-urile reginei sunt artele, picura si baschetul. Buthanezii vorbesc cu mare respect despre familia regala, cred in rege cu tot sufletul, au un adevarat cult, poza familiei regale fiind agatata in hoteluri, restaurante, case, institutii.

Capitla Regatului Buthan este Thimphu, singura capitala din lume fara semafoare. A fost o incercare de a amplasa un semafor in anii trecuti, dar oamenii au protestat pentru ca le strica cotidianul, astfel intersectiile sunt dirijate de politisti cu manusi albe. Acest taram spiritual este singura tara din lume unde budismul Mahayana, de tip tibetan, este religie de stat, autoritatile facand eforturi mari pentru ca cei 750.000 de locuitori sa-si pastreze identitatea nationala, de exemplu, prin purtarea portului popular. Paro Taktsang este numele popular al Manastirii Palphug Taktsang cunoscuta si sub numele de Cuibul Tigrului., un complex de temple budiste sacre situate pe o culme ascutita la o altitudine de 3120 de metri; este cea mai faimoasa manastire din Buthan. Regatul Bhutan este o tara budista dar ramane profund superstitioasa deoarece in micul regat este incetatenit cultul falusului (sacru al zeului Shiva). Conform traditiei, falusul pictat si ornamentat cu panglici sau bile multicolore constituie mandria de pe fatada caselor, palatelor,chiar a institutiilor, fiind considerat protector in fata tuturor relelor.

Pana in 1961, Buthanul nu permitea deloc turistilor sa viziteze aceasta tara, chiar si acum turismul este strict controlat de catre autoritatile statului, scopul declarat fiind acela de prelevare a culturii nationale si a mediului inconjurator. Accesul la internet si televiziune a foat interzis pana in anul 1999.

Acest taram al dragonilor in care oamenii au sentimentul neobisnuit de puternic al identitatii nationale, chiar daca speranta de viata si produsul intern brut este scazut pe cap de locuitor,este considerat cea mai fericita tara din Asia, cu o pondere de 96% din totalul populatiei. Ideea de Fericire Nationala Bruta (FNB) a fost dezvoltata de catre tatal actualului rege, care, venind de la o conferinta a tarilor nealiniate de la Havana, a fost intrebat de catre un reporter, in India, despre economia misterioasei tari de la poalele muntilor Himalaya, replica regelui fiind aceea ca in Buthan nu le pasa doar de produsul intern brut, le pasa de fericirea nationala bruta. Indicatorul FNB ia in calcul mai multe componente bazate pe patru piloni centrali – dezvoltarea echitabila a societatii, conservarea patrimoniului cultural, conservarea mediului si promovarea unei bune guvernari – cu pana la 72 de indicatori mai mici printre care, starea de sanatate a locuitorilor, cultura, educatia si spiritualitatea oamnilor. O Comisie Nationala FNB supravegheaza toate deciziile guvernului si aproba sau le blocheaza in functie de modul in care sunt respectate obiectivele. Oficialii din Buthan spun ca daca produsul intern brut este construit artificial de catre economisti, fericirea nationala bruta reflecta starea de spirit a oamenilor nu doar in raport cu banii, dar mai ales cu mediul in care traiesc sau cu mostenirea culturala. Tara face eforturi diplomatice pentru ca indicatorul FNB sa fie implementat si in alte tari ca indicator economic. Efortul s-a concretizat intr-o rezolutie ONU, Buthan fiind membru al acestui organism international din anul 1971, fara caracter obligatoriu, in care se specifica faptul ca “fericirea” ar trebui sa fie inclusa in randul indicatorilor de dezvoltare, lucru care trebuie sa recunoastem suna fantastic.

In teritoriul mirific protejat de varfurile inzapezite ale muntilor Himalaya, considerat de catre unii o adevara Shangri La (Taram al Eternei Fericiri) descoperim intelepciunea acestui mic popor transmisa din generatie in generatie. O tara care masoara succesul prin coeficientul fericirii si care, asa cum am spus, ne ofera o lectie de viata.

Articol realizat de Doina Ghirca – asiacinefil.com

China are un bogat patrimoniu cultural, care se intinde pe o perioada mai mare de 5.000 de ani, iar sarbatoarea prilejuita de AnulNou Chinezesc, care dureaza 15 zile, este considerata cea mai mare migratie anuala de pe Pamant. Ca majoritatea civilizatiilor vechi, sarbatoarea implica o multitudine de traditii, superstitii si simboluri menite sa influenteze viitorul.

Anul Nou Chinezesc este o sarbatoare anuala care marcheaza inceputul noului an conform calendarului lunisolar chinez, si e, totodata, una din cele mai importante sarbatori din calendarul chinezesc. Anul Nou Chinezesc cade intodeauna in lunile ianuarie sau februarie si, fiecare An Nou Chinezesc este reprezentat de una din cele douasprezece creaturi ale zodiacului chinezesc – 2013 este anul Sarpelui de Apa. Anul Nou Chinezesc este cunoscut, de asemenea, si sub numele de Festivalul Primaverii care in timpurile pre-moderne reprezenta un semnal pentru agricultori in pregatirea ternurilor pentru semanat.

Exista multe traditii diferite care sunt asociate cu Anul Nou Chinezesc. Multi oameni fac daruri , ca un simbol al iubirii si al sarbatoririi idealurilor lor. Pentru Anul Nou Chinezesc 2013 , persoanele fizice fac decoratiuni ample, poarta haine ornate si sarbatoresc printr-o abundenta de produse alimentare. Ideea sub care se desfasoara Anul Nou Chinezesc este aceea de a renunta la ranchiuna si a fi conciliant; exista de-asemenea ideea ca este important sa doresti pace si fericire oricui si oriunde. Produsele alimentare din timpul anului Nou Chinezesc sunt bogate si felurite, incluzand carne de porc, rata, pui si multe dulciuri. Culoarea care predomina in timpul acestei sarbatori este rosul. Rosu este plicul cu bani pe care copiii il primesc de la parinti, dimineata, dupa ce acestia le-au dorit un an nou fericit si sanatos. Rosul este, de asemenea, intalnit in decoratiunile folosite in timpul festivalului. Un alt exemplu de utilizare a culorii rosii este in decoratiunile din hartie care impodobesc usile, ferestrele si care includ cuvinte si fraze care exprima noroc si fericire.
Elementul cel mai important al Anului Nou Chinezesc este reuniunea la cina care are loc in ajunul Anului Nou. Acesta este momentul in care toti membrii familiei se intalnesc in casa parinteasca sau a fratelui cel mai mare si, in zilele noaste , in restaurante.

Cele mai populare superstitii legate de festivitatile Anului Nou Chinezesc sunt legate de mancare, produsele alimentare fiind folosite pentru a trimite un mesaj in univers astfel incat soarta sa poata fi influentata si sa ia o directie favorabila pentru fiecare. Iata cateva dintre cele mai populare superstitii:
• Portocalele si mandarinele sunt cele mai frecvente simboluri ale Anului Nou Chinezesc. Tangerinele simbolizeaza bogatia, iar portocala norocul.Daca fructele au tulpini si frunze, reprezinta fertilitate.
• Taiteii lungi simbolizeaza viata lunga si de aceea taierea lor se considera un gest nepoliticos.
• Puiul intreg semnifica renasterea, comuniunea si prosperitatea, acesta fierbandu-se intreg (cu cap, picioare) ceea ce in conceptia chineza exprima ideea de unitate. Ideea de familie unita este exprimata si de fructe precum pomelo sau pepene.
• O alta traditie interesanta este de a ascunde o moneda in galuste fierte, iar cel care o gaseste se presupune ca va avea un an norocos.
• Datorita culorii puternice, rodia simbolizeaza fericirea si, de asemenea, alunga spiritele rele.
• O alta componenta importanta a sarbatorii Anului Nou Chinezesc sunt semintele care pot fi utilizate ca decor sau ca ingrediente in mancarurile traditionale si semnifica fertilitatea, abundenta.
• Pestele, joaca un rol important in traditiile chineze ale Anului Nou. Se obisnuieste sa se serveasca peste intreg, proaspat in ajunul Anului Nou dar jumatate este lasat pentru ziua urmatoare.
• Tava Prosperitatii, reprezinta o alta traditie legata de Anul Nou Chinezesc si este compusa din 8 feluri de dulciuri, fiecare cu semnificatia sa simbolica, care se ofera in special copiilor. In cazul in care un adult ia o bomboana din tava el trebuie sa o inlocuiasca cu un plic rosu cu bani pentru a purta noroc. Bomboanele traditionale din tava sunt din nuca de cocos (comuniune), pepene galben confiat (sanatate), nuci (legaturi de familie), kumquat (prosperitate), longan (fertilitate), arahide (viata lunga), seminte de lotus (o familie mare) si seminte de pepene galben (fericire, adevar).

Orasele, pietele sunt ornate si animate de activitati cu cateva saptamani inainte de inceperea festivalului. Data la care incepe Anul Nou Chinezesc este 10 februarie. Anul Nou Chinezesc 2013 va fi celebrat de catre multe tari si zone in afara Chinei, incluzand Thailanda, Malaezia, Taiwan, Hong Kong, Indonezia, Singapore, precum si multe alte zole ale lumii unde care exista un numar mare de rezidenti sau locuitori chinezi.

SARPELE DE APA 2013

Ocupand pozitia 6 in zodiacul chinezesc, sarpele este influent, perspicace, motivat si extrem de inteligent. Serpii sunt persoane analitice, eficiente in obtinerea lucrurilor pe care le doresc, el este un intelectual, un filozof , un om cerebral. Serpii au fost intotdeauna seducatori ca fiinte umane, fermecatori si populari , cu maniere ireprosabile. Au intotdeauna relatii bune cu cei din jur si de aceea le place sa le fie recunoscute meritele si sa fie recompensati. Serpii sunt persoane extrem de materialiste, lucru care iese in evidenta mai ales in casa unde acestia se inconjoara de mobilier de lux ceea ce le aduce pacea de care au nevoie pentru a prospera. Oamenii sarpe se bazeaza foarte mult pe prima impresie, pe propriile sentimente, pe simpatiile lor mai degraba decat pe fapte, pe sfaturi sau opiniile altora.

Un defect in caracterul lor care poatea avea urmari grave este tendinta de a exegera – in a ajuta prietenii sau alte lucruri, devenind posesivi in cazul in care fac o favoare. Un alt defect in caracterul sarpelui este faptul ca sunt capabili de minciuni; desi ei nu mint des, o fac doar atunci cand aceasta este singura modalitate de a scapa dintr-o anumita situatie. In materie de bani sarpele are noroc. In general sunt grijulii cu banii dar sunt generosi cu prietenii si familia. Serpii muncesc din greu dar schimba locurile de munca pentru ca se plictisesc repede. Acest lucru ii face sa fie calificati ca fiind lenesi, dar nimic nu poate fi mai departe de adevar! Serpii sunt foarte creativi si extrem de harnici. Cele mai bune alegeri de cariere pentru sarpe sunt: om de stiinta, analist, detectiv, pictor, olar, bijutier, astrolog, magician, dietetician si sociolog.

Serpii sunt seducatori excelenti, asa ca nu au probleme in atragerea altor persoane. In dragoste, barbatul sarpe este romantic si fermecator iar femeia sarpe este in general frumoasa si are succes in cariera. Serpii isi pazesc partenerul devenind posesivi si gelosi. Este bine sa nu tradezi increderea unui sarpe pentru ca un sarpe tradat va face un scop din a obtine, intr-o buna zi, ceea ce-si doreste. Respingerea este cea mai grea lovitura data ego-ului lor delicat. Sarpele trebuie acceptat si aprobat de cei cu care vine in contact, el are nevoie de siguranta ca se simta la adapost de orice pericol. Anii sarpelui sunt 1905, 1917, 1929, 1941, 1953, 1965, 1977, 1989, 2001, 2013, 2025 etc, repetandu-se, firesc, o data la 12 ani. In zodiacul occidental, corespondentul Sarpelui e Taurul.

Articol realizat de Doina Ghirca – asiacinefil.com

O lume de basm fermecatoare si romantica din gheata si zapada, asa s-ar putea descrie, in cateva cuvinte, Festivalul International de Sculptura in Gheata si Zapada de la Harbin. Infiintat in anul 1985, festivalul are loc anual, fiind inaugurat in mod oficial in data de 5 ianuarie si dureaza pana la sfarsitul lunii februarie. Harbin, cunoscut si ca ‘Orasul Ghetii’, capitala provinciei Heilongjiang, situat in partea de nord-est a Chinei continentale, in apropierea granitei cu Rusia, in care temperaturile coboara mult sub zero grade, influentat si de clima rece din Siberia, este locul ideal unde isi dau intalnire in fiecare an cei mai mari artisti si sculptori in gheata si zapada din lume pentru a crea un taram fermecat presarat cu palate si pagode, creaturi mitice, figuri celebre si, conform traditiilor religioase chineze, giganticul Buddha.

Arta in gheata din Harbin s-a dezvoltat din stilul traditional, simplu, al artei populare, la inceputul anilor’60. Predecesorul actualului festival a fost Festivalul Lanternelor de Gheata, confectionarea felinarelor de gheata fiind prima traditie de iarna in nord-estul Chinei. In perioada Dinastiei Qing (1644-1911), localniciii si pescarii foloseau lanternele de gheata in timpul lunilor de iarna. In acele vremuri acestea erau confectionate, pur si simplu, prin turnarea apei intr-o galeata care era lasata afara sa inghete. Ulterior era adusa in casa, incalzita usor pana cand gheata se desprindea de galeata, apoi se facea un orificiu prin care apa ramasa se scurgea, creandu-se un vas gol in care se punea o lumanare, rezultatul fiind un felinar rezistent la vant. De atunci oamenii au facut felinare de gheata pe care le-au pus in fata casei sau le-au dat copiilor sa se joace in timpul festivalurilor traditionale. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, felinarul de gheata s-a dezvoltat treptat si a devenit reprezentant al culturii si artei din zapada si gheata in Harbin. In scopul de a duce mai departe si de a dezvolta arta felinarului de gheata din Harbin, administratia locala a organizat primul Festival al Lanternelor de Gheata din Harbin in anul 1963 in Parcul Zhaolin.

In zilele noastre, felinarul de gheata se refera la o serie de arte plastice care combina zapada si gheata ca materie prima, cu lumini colorate si muzica superba. Modelele specifice ale felinarelor de gheata includ o mare varietate de obiecte de la sculpturi de gheata, flori de gheata, arhitectura din gheata, animale de gheata, gradini de gheata si pana la opera de arta aranjate pe grupuri in functie de tema, arta chineza si multe altele. Imensele blocuri de gheata sunt transformate in sculpturi translucide gigantice si complexe care apoi , iluminate din interior, creeaza o lume magica in care isi are lacasul Craiasa Zapezii.

In aceasta perioada, intregul oras Harbin este plin cu sculpturi de gheata, dar exista doua locatii principale unde sunt amplasate operele de arta: in Insula Sun unde exista o expozitie de sculpturi din zapada care este deschisa pentru a fi vizitata din luna noiembrie si “Lumea Zapezii si a Ghetii” unul din cele mai mari parcuri de sculpturi in gheata, infiintat in anul 1999 de catre municipalitatea orasului Harbin pentru a saluta noul mileniu si intrarea in anul 2000. Festivalul International al Ghetii si Zapezii din Harbin este unul din cele mai mari festivaluri ale ghetii si zapezii din lume impreuna cu Festivalul Zapezii de la Sapporo din Japonia, Carnavalul de Iarna din Quebec (Canada) si Festivalul de Schi din Norvegia.

Aceasta lume de zapada si gheata , considerata un paradis al fotografilor, va include pe perioada celor doua luni, activitati sportive, culturale si de divertisment. In ziua a doua dupa deschiderea oficiala a festivalului a fost oficiata o casatorie in grup asa numita ‘nunta de gheata’. Pornind de la ingenioasele felinare de gheata pe care locuitorii din aceasta regiune a Chinei le-au confectionat s-a ajuns la o forma de arta si divertisment care graviteaza in jurul zapezii si a ghetii. O lume de vis intr-un cadru real.

Articol realizat de Doina Ghirca – asiacinefil.com

Kumbh Mela este considerata cea mai mare adunare religioasa de pe pamant care se desfasoara intr-un singur loc. Acest eveniment spiritual de proportii epice are loc o data la fiecare doisprezece ani in Allahabad, in nordul Indiei,.pe malurile ‘Sangam’, la confluenta raurilor sfinte Ganga (Gange) si Yamura precum si vechiul rau Saraswati. Desi este considerat in primul rand un pelerinaj religios hindus de speranta, credinta si mantuire, acesta este frecventat de oameni de toate confesiunile Evenimentul major al acestui festival il constituie o baie prestabilita la o anumita ora si intr-un anumit loc. Allahabad sau Orasul lui Dumnezeu, in persana, cunoscut si sub numele antic de Prayag, este locul unde Brahma (Zeul hindus al creatiei) a oferit primul sau sacrificiu dupa crearea lumii. Prayag (Allahabad) Kumbh Mela e considerat cea mai mare si cea mai sfanta dintre toate festivalurile religioase care au loc in India. Semnificatia Kumbh Mela si rolul important pe care il joaca in spiritualitatea din India este legata de importanta raului sacru Gange in care credinciosii cred ca, pur si simplu, scaldatul ii spala de pacatele din trecut [karma] dar , desigur un stil de viata pur este necesar si dupa aceasta baie, in caz contrar ar putea sa fie impovarat din nou de reactii karmice

Pelerini din toate categoriile sociale vin cu convingerea ca pacatele vor fi spalate de apele sacre ale raului Gange, dar numai in perioada Kumbh, perioada stabilita in functie de pozitia stelelor si a constelatiilor . De fapt, Kumbh Mela are loc in perioada cand planetele au o anumita configuratie care este considerata de bun augur pentru purificarea trupului in raul sacru Gange. Pelerinii din toate categoriile sociale calatoresc pe distante lungi, tolerand mult disconfort fizic, cum ar fi dormitul in aer liber sau vremea geroasa, totul pentru a face o baie in raul sacru la Kumbha Mela. Pelerinajul de masa a comunitatii hinduse din India se spune ca ar fi una dintre cea mai mari adunari de intelepti, yoghini, asceti, cersetori, femei, barbati si copii de pe planeta. Acest pelerinaj se desfasoara odata la doisprezece ani prin rotatie in una din cele patru locatii :Allahabad (Prayag), Haridwar, Ujjain si Nashik. Fiecare ciclu de doisprezece ani include o Purna Kumbh Mela [Mareata Kumbh Mela]. Maha Kumbh Mela are loc o data la 144 de ani, respectiv dupa 12 Purna Kumbh Mela, la Allahabad. In limba sanscrita cuvantul ‘Kumbha’ inseamna ‘oala sau ulcior’ iar ‘Mela’ inseamna ‘festival’, astfel Kumbh Mela inseamna ‘Festivalul ulciorului’ referindu-se la ulciorul cu nectar. Kumbh Mela isi are originile in mitologia hindusa care spune ca, in timpul unei lupte dintre zei si demoni au cazut cateva picaturi dintr-un ulcior care continea nectarul nemuririi, in cele patru locatii din India care gazduiesc festivalul.

Acest spectacol de credinta a atras atentia calatorilor straini cu multe secole in urma. Hiuen Tsiang din China, care a trait in secolul al saptelea, a fost primul care a mentionat Kumbh Mela in jurnalul sau de calatorii. El a relatat cum in perioada festivalului hindus, in lunile ianuarie-februarie, aproximativ o jumatate de million de oameni s-au adunat pe malurile Gangelui, atat pelerini, cat si regele, ministrii sai, oameni de stiinta, filozofi si intelepti. De asemenea, scrie Hiuen Tsiang, regele a distribuit cantitati enorme de aur si argint, bijuterii, ca acte de caritate, asigurandu-si in acest fel locul in ceruri.

In acest an , festivalul are loc incepand cu 14 ianuarie pe parcursul a 55 de zile, oferind un spectacol unic de culoare, zgomot si devotament religios hindus, in special in zilele considerate de bun augur pentru scaldat. Cele mai importante zile de scaldat, in anul 2013, sunt in data de 14 ianuarie, 27 ianuarie, 10 februarie, 25 februarie si 10 martie. Cea mai importanta zi pentru scaldat, in care se anticipeaza o participare de 20 de milioane de oameni, este “Basant Panchami” in data de 15 februarie.

Singurul festival religios care poate rivaliza cu Kumbh Mela este Hajj, pelerinajul la Mecca, din Arabia Saudita, unul din cei cinci stalpi ai Islamului, pelerinaj care trebuie efectuat cel putin o data in viata de catre toti musulmanii care sunt capabili sa faca acest lucru.

India poate fi considerata un taram al religiei. Cu un total de 330 de milioane de zei, zeite si semizei mentionati in scriptele sacre hinduse, este firesc ca aceasta credinta sa reprezinte piatra de temelie a religiei hinduse.
In fiecare an au loc festivaluri pentru comemorarea unor evenimente importante sau in onoarea unor zei sau zeite, dar nici unul nu se compara cu Maha Kumbh Mela.

Articol realizat de Doina Ghirca – asiacinefil.com

Hanurile si hotelurile au jucat un rol crucial in viata calatorilor, inca din cele mai vechi timpuri. Primii oameni care au inceput sa calatoreasca au fost negustorii si cei care mergeau in pelerinaj religios. Ei au folosit primii casele oamenilor ca sa ramana peste noapte, dar cu timpul hanurile de mici dimensiuni au aparut ca o afacere, oferindu-le hrana si adapost. Desi majoritatea hanurilor originale au fost distruse de elementele naturii sau nu sunt altceva decat ruine, totusi exista un hotel care a rezistat testului timpului si a fost o gazda primitoare pentru turisti in ultimii 1300 de ani, Hoshi Ryokan.

Ryokan (han traditional japonez), a fost fondat, potrivit unor documente vechi, in anul 718 d.Hr si are o istorie lunga de aproape 1300 de ani. Ceea ce este chiar mai uimitor este faptul ca acesta este condus de descendenti ai primilor proprietari, dupa 46 de generatii! In afara de faptul ca este cel mai vechi hotel din lume, este si una dintre cele mai vechi companii care opereaza in mod continuu.

Ryokan a fost fondat atunci cand Taicho Daishi – unul dintre cei mai mari profesori de buddhism din istoria Japoniei – a urcat Muntele Hakusan, un munte sacru si izolat. In timp ce dormea, dupa inceperea exercitiilor de meditatie, spiritul muntelui Hakusan i-a aparut in vis si a vorbit cu el despre un izvor subteran cu ape fierbinti si puteri miraculoase de vindecare situat in satul Awazu la 20-24 de km de la baza muntelui. El a fost sfatuit sa calatoreasca in acel loc minunat si, cu ajutorul satenilor, sa descopere acel izvor fierbinte care ar vindeca oamenii de orice boli. Taicho a facut ceea ce zeitatea a poruncit si a descoperit comoara despre care oamenii satului Awazu nu stiau ca exista. El a sfatuit bolnavii sa se scalde in apele magice ale primaverii. Vestea efectelor curative ale apelor din Awazu s-a raspandit in toata tara si oamenii au calatorit spre acest loc in speranta ca ar putea sa se vindece de propriile boli.

Apoi, Taicho Daichi a poruncit dicipolului sau, Garyo Hoshi, sa construiasca un pavilion din lemn la locul izvorului care va servi oamenii pentru totdeauna. Acesta a fost momentul in care a inceput afacerea familiei Hoshi. Chiar daca pastreaza aspectul unui Ryokan (han), acesta s-a extins si a evoluat de-a lungul timpului. In prezent acesta poate gazdui 450 de persoane in 100 de camere spatioase . Cele patru cladiri ale Ryokan Hoshi sunt denumite in functie de cele patru anotimpuri din Japonia: Shinshun no Yakata (cladirea primaverii timpurii), Haru no Yakata (cladirea de primavara), Natsu no Yakata (cladirea de vara) si Aki no Yakata (cladirea de toamna), in speranta ca va aduce fericire oaspetilor lor. Fiecare camera din hotel poarta un nume care defineste un sezon in haiku japonez.

Situat intr-un cadru fermecator, Ryokan Hoshi a sfidat timpul si a ramas in continuare unul din hotelurile de top ale Japoniei, apele termale fiind inca pretuite in vindecarea unor boli si eliberarea de stress.

Mai jos puteti vedea un clip cu un alt Ryokan celebru din Japonia, Onsen Kanayamaen, din orasul Fujiyoshida, Ryokan situat la poalele celebrului munte Fuji

Articol realizat de Doina Ghirca – asiacinefil.com

Este ca si cum ai fi pe o alta planeta. Aceasta insula depaseste orice notiune de normal pentru un piesaj de pe Pamant. Imaginati-va ca va treziti pe insula Socotra si va uitati in jurul vostru. Dupa un moment de ezitare, ai fi inclinat sa crezi ca ai fost teleportat pe o alta planeta sau ai calatorit intr-o alta era din istoria Pamantului. A doua varianta ar fi mai aproape de adevar pentru ca insula, care face parte dintr-un grup de patru insule, a fost izolata din punct de vedere geografic de continentul Africa acum 6 sau 7 milioane de ani.

Situata in Oceanul Indian la 250 km de Somalia si 340 de km de Yemen, Socotra este un mic arhipelag de patru insule care pare un loc extraterestru . De pe plajele de nisip se ridica platouri de calcar pline de pesteri (cu o lungime de aproximativ 7 km) si munti a caror inaltime ating 1525 de metri. La fel ca insulele Galapagos, pe aceasta insula gasim peste 800 de specii de flora si fauna extrem de rare, din care peste 1/3 sunt endemice, nu se gasesc nicaieri altundeva pe Pamant. Clima este uscata, calda si aspra, dar totusi viata plantelor este uimitor de prospera. Copacii si plantele de pe aceasta insula au fost conservate prin izolare geologica, unele varietati de specii avand o vechime de peste 20 de milioane de ani. Socotra este considerata bijuteria biodiversitatii in marea Arabiei. Primele triburi care au populat aceste locuri au fost arabe, in urma cu trei mii de ani. Insula a fost cunoscuta de vechii greci care au numit-o Discordia, dar si de romani, ca Dyo-Socor-Yahlas sau Dyo-Sotori. Devenind una din cele mai mari rezervatii naturale, 70 la suta din insula avand acest statut, constructia statiunilor turistice este interzisa.

Una din cele mai neobisnuite plante de pe insula Socotra este “dracaena cinnabari” sau Sangele Dragonului, care are un aspect ciudat, putand fi asemanata cu o umbrela copac, farfurie zburatoare sau ciuperca, si a carui rasina de culoarea purpurei este o sursa valoroasa pentru lacuri si vopsele, industria farmeceutica si de asemenea, dupa cum era de presupus, era utilizata in ritualurile medievale de magie sau alchimie. Una dintre intrebuintari este in industria lutierilor, printre primii care a folosit rasina de cinnabar fiind Stradivarius. O alta planta remarcabila in insula Socotra este Trandafirul Desertului care infloreste in luna aprilie si ofera privelistea unei gigantice flori de culoarea roz. Este de fapt un arbore care atinge inaltimea de 5 metri si poate avea un diametru de pana la 3 metri.
In insula Socotra exista cea mai veche padure de arbori de tamaie. Vechii greci importau de aici substanta folosita in ceremoniile religioase si ritualuri de imbalsamare.

Din cele 100 de specii de pasari din Socotra, 6 sunt unice in lume, iar 30 clocesc doar pe teritoriul insulei. O ciudatenie a insulei este lipsa cainilor iar pisicile sunt de dimensiuni mult mai mari decat in Europa. Condorii egipteni sunt cei mai raspanditi “locuitori” ai insulei. Din cele 22 de specii de reptile, 90 % nu se gasesc nicaieri altundeva in lume. Civeta (un mic mamifer carnivor de marimea unei pisici) este renumita pentru secretiile sale pe care localnicii le prelucreaza pentru a obtine o substanta asemanatoare moscului folosit de creatorii de parfumuri. Mediul subacvatic este si el de o mare diversitate, cu peste 250 de specii de corali, 730 de specii de pesti si peste 300 de specii de crabi, homari si creveti.

Insula are aproximativ 50.000 de locuitori a caror principala ocupatie este pescuitul, cresterea animalelor si cultivarea pamantului. Cunoscuta si ca “Galapagosul Oceanului Indian”, Socotra este cel mai bogat loc din lume in privinta florei si faunei endemice. Este si cea mai mare insula din Orientul Mijlociu cu o lungime de 125 de kilometri si un diametru de 45 de kilometri. Totodata este si un loc al contrastelor, cu flora si fauna care nu mai exista nicaieri altundeva in lume, pe de o parte, si plajele pitoresti pe de alta parte. Cu toate aceste minunatii, Socotra este o adevarata enclava pasnica si linistita intr-o altfel de lume…

Articol realizat de Doina Ghirca – asiacinefil.com

Muzeul Miniaturilor din orasul Taipei (Taiwan) este primul muzeu din Asia in care au fost colectionate miniaturi. Muzeul a fost fondat la 28 martie 1997 de catre domnul Lin Wen-ren si sotia lui. In timpul calatoriilor in scop de afaceri pe care Lin Wen-ren si sotia lui le faceau, au cumparat pentru copiii lor case mici si masini de jucarie. Pasiunea pentru miniaturi au descoperit-o in timpul calatoriei in regatul Tarilor de Jos si astfel cuplul a inceput sa cumpere accesorii, mobilier pe care au inceput sa-l asambleze. In acelasi timp, au participat la licitatii internationale si s-au alaturat asociatiei de arta in miniatura. Ei au inceput planificarea muzeului lor inca din anul 1993.

Logo-ul muzeului vine de la “Rose Mansion”, unul dintre cele mai renumite exponate din colectia muzeului. Aleasa ca una din cele zece cele mai semnificative opere de arta miniaturala din America in ultimii 25 de ani, “Rose Mansion” a fost realizata in aproape patru ani de catre Dr. Reginald Twigg (doctor in istoria arhitecturii). dupa modelul unei case reale construite in anii 1885 in Los Angeles. Aceasta versiune in miniatura a conacului ( scara este de 1:12), realizata de Dr. Reginald Twigg ca parte a lucrarii de doctorat, in 1993, este de o uluitoare detaliere atat in exterior cat si in interior. Logo-ul exprima delicatete, natura reala, visele, romantismul si istoria artei in miniatura.

Originile miniaturilor se regasesc in Germania secolului al XVI –lea ca instrumente de predare pentru copiii aristocratiei, dar ca forma de arta a fost cunoscuta in lume mult mai tarziu, in secolul al XIX- lea. Astazi capodopere in miniatura se regasesc in Europa si America de Nord si acopera o arie vasta de subiecte, de la seturi complete pana la accesorii complicate de pictura pe vesela sau tablouri pe pereti. Reproducerile sunt, in general, realizate la o scara de 1:12, sau la jumatate 1:24.

Muzeul din Taiwan este primul specializat in miniaturi contemporane si are doua formate: “Doll House’ si camere sectionate asezate in vitrine prevazute cu o lupa imensa – singurul mod de a admira toate detaliile. Muzeul este clasat pe locul al doilea in lume, cu o colectie de aproape 200 de ariticole. Exponatele muzeului pot fi clasificate in strazi medievale europene, arhitecturi baroce, arhitecturi din Epoca Victoriana din Anglia si case din perioada coloniala din SUA.

Articol realizat de Doina Ghirca – asiacinefil.com

“Vezi ceea ce este fals ca fiind fals si ceea ce este adevarat ca fiind adevarat”. Un sfat mai plin de intelepciune ca niciodata, valabil pretutindeni si in orice perioada de timp, rostit cu 400 de ani inaintea erei noastre de nimeni altul decat Buddha. Fiecare om are capacitatea de a discerne intre Bine si Rau, de a vedea falsitatea celorlalti sau, din contra, adevarul, sinceritatea lor. Totul depinde de capacitatea lui morala de a-si accepta propriile esecuri cand vine vorba de a fi acordat cuiva apropiat o incredere pe care acesta nu o merita. Rusinos e nu sa recunosti un om fals si sa-l alungi de langa tine, ci sa continui sa ramai alaturi de el si la randul tau sa devii o fiinta falsa, facandu-i aceluia pe plac si amagindu-te ca esti fericit in compania lui. Se spune ca viata este scurta, si de asta nu iti dai seama decat atunci cand ai ajuns sa posezi capacitatea de a masura trecerea timpului prin realizarile pe care le-ai facut sau prin prietenii cu care te-ai inconjurat. Sunt lucrurile care te vor urmari pana la despartirea de aceasta lume, in care cu totii suntem niste calatori dezorientati care dupa ce am deschis ochii si ne-am trezit la realitate ne cautam rostul. La apusul vietii, stam si ne gandim cu drag la ce am realizat si in ce am esuat ca oameni, si ne pregatim sa trecem pragul spre o alta lume mai mult sau mai putin impacati, insa cu ceva implinit in suflet. Acel ceva se masoara in faptele bune pe care le-am contabilizat de-a lungul existentei, in oamenii cu care ne-am intovarasit si pe care timpul ne-a binecuvantat cu darul de a-i numi, simplu, “prieteni”, in bucuriile pe care le-am adus celor dragi, permitandu-le la randul nostru sa plece fericiti in acelasi loc in care mai tarziu ii vom urma.

Acum aproape 2 ani de zile, in iulie 2010, o persoana al carui nume nu-mi spunea nimic (in conditiile in care domeniile in care fiecare am activat erau total paralele) m-a contactat din dorinta de a se alatura echipei noastre, cu un gand foarte simplu: de a ajuta. Cum saptamanal primesc astfel de e-mail-uri, in care mai mult din curiozitate lumea intreaba ce cerinte trebuie indeplinite pentru a putea face parte din echipa, nu am dat prea mare importanta acestui mesaj. Firesc, am raspuns acestuia si am specificat cerintele – in primul rand morale – pentru o colaborare cu noi. Dupa cateva mesaje la fel de lipsite de implicare, aproape mecanice, adresate expeditorului, fara sa realizez a inceput o discutie mai vasta care m-a convins de seriozitatea intentiilor dar si de “calibrul” persoanei cu care dialogam. Asa a inceput colaborarea cu SEGA, despre care nu stiam nimic la vremea respectiva. Ce am admirat la el a fost faptul ca a pornit totul de la zero, invatand cu rabdare si reusind acolo unde unii cu ani de experienta nu reusesc. Nu credeam ca in aceasta tara mai pot exista astfel de oameni, care sa ia initiativa, sa creada in reusita ei si, intr-un final, sa reuseasca, numai si numai prin propriile eforturi. Am vazut la viata mea (si probabil cu totii ati intalnit) multi asa-zisi “oameni”, incapabili sa gandeasca ceva si sa puna in practica o idee, pentru care cuvintele de ordine sunt a profita, a fura, a se inspira din realizarile altora. Exista o Romanie intunecata, majoritara, a acestor oameni, si una a celor curajosi, care nu se sperie de adevaratele provocari ale vietii, dispusi oricand sa transforme niste ruine in cel mai stralucitor castel al sufletului din lume. SEGA a batut la usa noastra, ne-a castigat increderea, a facut o treaba extraordinara, ne-a aratat ce inseamna sa fii roman cu mentalitate occidentala, iar acum a sosit timpul sa ne impartaseasca una din cele mai interesante experiente traite in aceasta viata.

Din vorba in vorba mi-a spus in cateva cuvinte despre viata lui, despre cariera pe care si-a ales-o dar si despre o aventura de aproape un an de zile traita departe de Romania, intr-un moment in care parea ca nimic nu-si mai urmeaza cursul sau firesc. O evadare in Asia… imi parea o poveste de domeniul imaginarului. Cati oameni si-ar lua lumea in cap, un rucsac si ar porni spre destinatia care l-a inspirat pe marele Mircea Eliade in scrierile sale, India, fara nici un regret ? Trebuie sa ai mult curaj sa pornesti la drum spre o astfel de aventura in necunoscut, spre locurile care au schimbat istoria unui continent, gandirea acestuia si a umanitatii insasi. Direct si fara a insista pe detalii, SEGA s-a prezentat in cateva cuvinte, succinct: “Traduceri am mai facut, dar pentru texte mici, care tineau mai mult de reclame, domeniu in care am activat vreo 7 ani in calitate de copywriter, apoi inca vreo 4 ca si regizor. In 2008 mi-am luat lumea in cap si am plecat prin India, Nepal, Coreea, Thailanda. In Coreea am ajuns iubind pe cineva, dar am ajuns sa iubesc o cultura, o tara, un popor. M-am intors in Romania in vara trecuta [2009] si nu am mai putut sa ma mai integrez in povestea de aici… Singurul lucru pe care il fac acum este scrierea unei carti avand ca subiect calatoria mea sprancenata.” O viata descrisa in cateva cuvinte, raportandu-se la realizarile unui om care niciodata nu s-a considerat un perdant, chiar daca peisajul oferit de Romania era unul dezolant, fara perspective incurajatoare de a te reintegra realitatilor de aici. Asa s-a nascut povestea lui “Namaste – un roman de aventuri spirituale in India”. Un an a trecut cat o clipa, vietile noastre au mers mai departe cu problemele si putinele bucurii zilnice, si s-a nascut si site-ul ce a constituit, din acel moment, puntea de legatura intre SEGA si toti iubitorii gandurilor sale: https://sega-namaste.com Asemeni unei felii delicioase dintr-un tort, fragmente din primele capitole ale viitorului roman ce incepea sa prinda contur rasareau ca o promisiune ferma ca va veni si ziua in care usurati vom putea spune: “Namaste”, bine ai venit in lumea noastra, a muritorilor ce te asteptau ! Dupa mai multe peripetii, in luna mai a acestui an, poate cea mai importanta si respectata editura din Romania, “Humanitas”, a acceptat sa publice romanul, iar pe 2 iunie 2012, in cadrul Bookfest, de la orele 19:30 are loc lansarea oficiala a sa.

Asteptarea tuturor celor care l-au incurajat pe SEGA in ultimii ani a luat sfarsit, iar SEGA nu ne-a dezamagit. Pentru asiacinefili, iubitori nu doar de a saptea arta a Orientului, ci si de cultura asiatica, “Namaste” va reprezenta o incursiune agreabila si captivanta intr-o alta dimensiune, prin vocea gandurilor unei persoane care desi s-a aflat atat de aproape de ei, in calitatea de colaborator de-al nostru, ajunge sa le fie cunoscuta abia astazi. Daca doriti sa-l sustineti pe SEGA, vizitati-i site-ul, dati-i “Like” pe contul de facebook si, bineinteles, cumparati-i cartea. In mod sigur nu veti fi dezamagiti de stilul lui lipsit de inhibitii, direct si cuceritor inca de la primele randuri. Aveti ocazia, prin “Namaste”, sa cunoasteti adevarata fata a misterioasei si exoticei Indii, sa faceti o calatorie in timp si spatiu spre niste locuri enigmatice si pline de spiritualitate, care va vor provoca imaginatia.

Poate cea mai potrivita incheiere in masura a stimula interesul pentru achizitionarea acestei carti este prefata scrisa de editor:

“Namaste este jurnalul a doua calatorii simultane – una in India si alta in sine insusi –, pe care un tanar le initiaza intr-un moment de cotitura a vietii, cand, dupa cautari febrile, dar sterile ale adevarului personal, acesta isi indeasa toate intrebarile in rucsac si porneste sa le gaseasca raspunsuri pe alte meleaguri. Drumul pana in inima Indiei asterne dinaintea calatorului Sega peisaje naturale de un farmec luxuriant si peisaje umane pitoresti pana la bizarerie si se opreste in ashramul lui Osho din Pune – o oaza de calm, cel putin in aparenta, in mijlocul unei lumi dezlantuite. Aici, intre doua sesiuni de meditatie pe muzica asurzitoare ori in intuneric ca smoala, Sega are parte de fapt de adevarata aventura indiana: descopera un caleidoscop intreg de personaje exotice si povestile lor de viata, delicioasele mancaruri locale cu nume imposibil de pronuntat, aroma inconfundabila a ceaiului masala, farmecul femeii asiatice si forta regeneratoare a chatarsisului. Dar, dincolo de toate acestea, sarea si piperul cartii le reprezinta sirul intamplarilor marunte, surprinse cu un ochi de cineast plin de verva, umor si dotat cu remarcabila intuitie a dozarii suspansului, care acapareaza pana la ultimul rand al povestii.” (Humanitas)

Cu prilejul acestei lansari de carte, asiacinefil s-a gandit sa ofere o surpriza membrilor comunitatii, achizitionand mai multe zeci de exemplare ale romanului. O parte din exemplarele achizitionate vor fi oferite gratuit celor mai fideli donatori ai comunitatii, iar cateva exemplare vor putea fi castigate in urma unui concurs deschis tuturor membrilor forumului, organizat duminica, 3 iunie 2012, la o zi dupa lansarea cartii. Nu in ultimul rand, cei mai putin norocosi dar interesati in achizitionarea romanuluii pot beneficia, prin intermediul asiacinefil, de sansa de a intra in posesia lui la un pret mai mic decat cel din librarii. Conditia este ca doritorii sa fie membrii ai forumului, altfel nu putem oferi nici un fel de facilitati. Cei care doresc sa isi creeze cont pe forum pentru a beneficia de aceasta reducere pot face solicitarea pe contul nostru de facebook sau pe adresa de e-mail administrator@asiacinefil.com, cu specificarea “cont pentru carte”. (Nu acceptam nici o derogare de la regulamentul de inscriere pe forum, astfel ca eventualele solicitari de cont venite din partea unor persoane ce si-au pierdut contul nu vor fi onorate sub nici un motiv.)

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Cine nu iubeste ursuletii de plus si cine nu a vorbit macar o data cu unul dintre ei, povestindu-i cele mai ascunse secrete? Oameni din lumea intreaga colectioneaza ursuleti de plus si cauta exemplare unice, vechi si valoroase pentru colectiile lor. Pe 24 aprilie 2001, cu mai bine de un deceniu in urma, in Coreea de Sud se deschidea “Muzeul Teddy Bear” (sau “Muzeul Ursuletilor de Plus”), pe insula Jeju, perla statiunilor turistice sud-coreene. In 2006 era realizat “Goong” (“Princess Hours”), un serial care avea un impact deosebit, si care pentru prima oara intr-un produs de televiziune includea imagini ale unor ursuleti de plus cu o anumita semnificatie pentru povestea din serial. Succesul serialului nu doar in Coreea ci si in intreaga lume a transformat muzeul ursuletilor din insula Jeju intr-un veritabil loc de pelerinaj turistic, definind perfect semnificatia Hallyu. Cu un pret de doar 5,5 dolari intrarea, orice turist poate veda o gama larga de ursuleti haiosi, in diverse ipostaze care in mod sigur iti aduc buna dispozitie si zambetul in suflet. Daca mai adaugi la aceasta atractie turistica peisajele paradisiace ale insulei Jeju, in mod garantat o excursie in aceasta zona a lumii nu poate constitui decat o amintire de neuitat.

Dar care e istoria ursuletilor de plus ? Cum probabil banuiti, sunt o gaselnita a americanilor. Ursuletii au primit denumirea de “Teddy Bears” dupa numele celui de-al douazecisisaselea presedinte american Theodore “Teddy” Roosevelt. Potrivit legendei, in noiembrie 1902, presedintele Roosevelt a fost la vanatoare de ursi dar nu a reusit sa vaneze niciunul. Atunci unul din membrii stafului a prins un pui de urs si l-a asezat langa un copac pentru a-l impusca presedintele. Dar presedintele a refuzat, considerand ca nu e un comportament demn de un vanator adevarat. Povestea s-a imprastiat repede si oamenii au inceput sa isi faca propriii “Teddy Bears”. Aceasta se intampla acum peste o suta de ani si de atunci oamenii au indragit si pretuit acesti ursuleti care au devenit prieteni de nedespartit pentru multi dintre noi.

Muzeul Ursuletilor de Plus se afla in Jeju-do, respectiv Insula Jeju, acel colt de paradis supranumit “Insula sufletelor”, a fost infiintat in anul 2001 si este unul din cele trei muzee de acest gen existente in Coreea, pe langa cele din Seul si Paju.Muzeul are doua galerii, de istorie si de arta, unde sunt expusi ursuleti din diferite tari, si o sectiune in gradina, care include ursuleti sculptati sau modelati. Magazinul din cadrul muzeului se numeste Republica Ursuletilor de Plus. Dragalasii ursuleti intruchipeaza personalitati din diverse colturi ale lumii. Si par atat de bine realizati incat ai putea crede ca sunt incremeniti doar pentru ca au aparut niste intrusi – vizitatorii –, iar odata cu plecarea lor isi continua povestile. Acolo ai impresia ca si ursuletii de plus au avut aceeasi istorie ca si noi, oamenii. Ii regasim in “ Cina cea de taina”, in soldatii de teracota, amintind de Napoleon, de primul om pe luna, Mona Lisa, Ghandi, Abraham Lincoln, imparati din dinastia Joseon dar si intruchipandu-i pe Elvis, Charlie Chaplin, Beatles sau Marilyn Monroe. De asemenea, ursuletii reproduc evenimente importante din istoria omenirii: caderea zidului Berlinului, cel de-al doilea razboi mondial, scufundarea Titanicului etc.

Aici putem gasi cei mai mici ursuleti, cu o dimensiune de 4,5 mm, dar si pe cei mai valorosi din lume: Swarovski Teddy, Louis Vuitton Teddy sau ursuletul de 125 de karate. Pot fi intalnite chiar si exemplare din primii ursuleti comercializati in urma cu peste o suta de ani.

O alta atractie a muzeului o constituie gradina, loc in care gasim un lac si Piata ursuletilor de plus. Dar atractia o constituie Fantana Iubirii. Este primul turn cu ceas din Coreea care are in locul figurinelor binecunoscute … ursuleti. La fiecare jumatate de ora incepe un program intitulat “Nunta Ursuletilor”. Dupa nunta, ursuletii fac o plecaciune unul in fata celuilalt si apoi in fata spectatorilor. Vizitatorii isi exprima admiratia aruncand monede in fantana. Banii astfel colectati sunt folositi pentru tratamentul copiilor bolnavi de inima.

In timpul filmarilor de la “Goong” din Insula Jeju, vizitand acest muzeu deosebit, producatorul Hwang In Roe a avut inspiratia sa introduca acesti ursuleti in serial. Desi sunt cei care ne anunta ca episodul s-a terminat, trebuie sa recunoastem ca prezenta lor da un plus de culoare si de farmec acestui serial caruia oricum nu ii mai lipsea nimic. Sau poate ca ii mai lipseste ceva: o continuare.

Articol realizat de Mi Joo – www.asiacinefil.com

Serialul de top IRIS, primul serial de spionaj realizat in Coreea, prezinta, intre altele, o tehnologie a informatiei avansata si culisele lumii agentilor secreti, uneori cu o simplitate si normalitate dezarmanta, incat ai tendinta de a te intreba daca chiar exista astfel de lucruri in lumea in care traiesti. E adevarat ca serialul este o pura fictiune, insa logistica cu care sunt dotate serviciile secrete si softurile, aparatele de ultima generatie si de cea mai inalta fiabilitate sunt niste realitati. Dincolo de dezvaluirea acestei lumi ascunse omului de rand. IRIS aduce in prim plan continuarea cu aceeasi intensitate a razboiului surd dintre Nord si Sud, in ciuda intentiilor laudabile de fatada ale autoritatilor sud-coreene. Un film mult mai realist a fost productia „Crossing” din 2008, care prezenta povestea unui dezertor care fuge din Coreea de Nord in Sud, prin China, unde incearca sa obtina azil politic si sa castige bani pentru familia lui aflata in nevoie (o sotie bolnava de tuberculoza, aflata pe moarte si un fiu firav ce nu a implinit 10 ani), personaj interpretat magistral de Cha In-Pyo. Drama acestuia poate fi confundata cu drama oricarui fugar din Coreea de Nord, a carui viata este ani de zile urmarita de frica atat pentru propria viata cat si a familiei lasate in urma intr-o tara-lagar controlata de un regim inuman. Dar dincolo de aceste filme, exista o realitate, care furnizeaza povesti reale de viata, care, cum se spune, intotdeauna „bat filmul”.

O astfel de poveste este cea a lui Hwang Jong Yop, care a decedat la inceputul acestei luni la venerabila varsta de 87 de ani. Vorbim, de fapt, despre dezertorul cu cel mai inalt rang care a fugit vreodata din Coreea de Nord, fost secretar al Partidului Muncitoresc din RPD Coreeana si rector al Universitatii Kim Il Sung din Pyongyang. Moartea acestuia a venit la fel de brusc precum d-l Hwang a repudiat regimul nord coreean si a fugit acum 13 ani, lasandu-l in urma in negura trecutului. A fugit in timpul unei parade militare in care dictatorul Kim Jong Il si mostenitorul sau, Kim Jong Eum, au aparut pentru prima oara in public impreuna. D-l Hwang a devnit unul dintre cei mai directi si severi critici ai regimului familiei Kim. La inceputul acestui an, autoritatile sud-coreene au zadarnicit o tentativa de asasinat la adresa lui din partea spionilor nord-coreeni.

In Pyongyang, regimul dictatorului Kim Jong Il a pregatit, saptamani la rand, o fastuoasa parada militara care in acest an urma a celebra 65 de ani de la fondarea Partidului Muncitorilor aflat la putere in Nord de decenii. Camioane, tancuri si avioane au fost duse in centrul Pyongyang-ului pentru parada. Regimul era atat de increzator in grandoarea spectacolului incat un grup de reporteri occidentali au fost invitati sa surprinda evenimentul. Iar asteptarile dictatorului nu au fost inselate: a fost cea mai mare adunare organizata de partid din 1980 pana in prezent, care a ratificat decizia dictatorului Kim de a-l numi pe fiul sau Kim Jong Eum in functiile cheie din armata si partid, fiind semnalul inceputului unui nou transfer de putere de la tata la fiu in Coreea de Nord. Niciunul din cei doi nu au luat cuvantul in timpul paradei. Vocea lui Kim Jong Il a fost auzita de publicul nord-coreean la vreo parada o singura data, la o adunare similara cu caracter militar, in 1992. Unul dintre cei ce au luat cuvantul la fastuoasa parada militara a fost Ri Yong Ho, general recent promovat vice-maresal, una din figurile din armata care a facut cel mai mare salt din istoria regimului sub aspect ierarhic. „Daca imperialistii americani si sustinatorii lor ne incalca suveranitatea si demnitatea, fie si putin, vom arunca in aer fortareata agresiunii lor printr-o lovitura necrutatoare si pe masura, ca represalii, mobilizand toate mijloacele fizice, inclusiv forta preventiva a armei nucleare de autoaparare, si vom indeplini istorica misiune a unificarii”, a spus acesta, conform Associated Press, una din organizatiile invitate la eveniment.

In timp ce Pyongyang era in sarbatoare, d-l Hwang, cel mai inalt tradator fugit vreodata din Nord suferea un atac de cord si murea. Prietenul lui, un proeminent ziarist, a declarat ca imediata cauza a mortii acestuia nu s-a stiut pe loc. Politia a declarat ca o ancheta initiala a ajuns la concluzia ca nu exista motive pentru a privi moartea lui Hwang ca fiind una asupra careia sa planeze suspiciuni.

Hwang Jong Yop tinea conferinte dese in Coreea de Sud, fiind tot timpul acelasi critic ascutit la adresa regimului nord-coreean. Cu cateva zile inaintea mortii sale s-a intalnit cu liderii unei organizatii importante a dezertorilor din Nord, „Solidaritatea Intelectualilor Nord-coreeni”, si cu directorii de la „Wall Street Journal” si „News Corp.” Cu acest prilej, Hwang a spus ca nu crede ca Coreea de Nord sub Kim Jong Il se va opri vreodata din dezvoltarea armelor nucleare si ca cel mai mare tel al acestuia este sa controleze Coreea de Sud, deci intreaga peninsula coreeana, intocmai cum a incercat tatal sau Kim Il Sung. Hwang a fost un confident al lui Kim Il Sung, care a condus Coreea de Nord cu o mana de fier din 1948 pana la moartea sa, in 1994. Dar acesta a devenit nemultumit de regimul instaurat odata cu venirea la putere a fiului lui Il Sung, criticandu-l public pe noul lider. Drept urmare a fugit din Nord in 1997, dupa ce a fost amenintat in mod public de Kim Jong Il in presa din Nord. Aceasta a continuat sa-l critice mai multi ani dupa e a fugit in Sud, insa mai putin in ultimii ani.

Ajuns in Sud, guvernul sud-coreean i-a asigurat securitatea in detaliu, desi in acea perioada presedinte era Kim Dae-jung (in poza alaturata acesta se intalneste cu Kim Jong Il), ce ducea o politica de apropiere de Pyongyang. In mai multe randuri acesta ar fi incercat sa tempereze criticismul lui Hwang la adresa lui Kim Jong Il, din interes politic. Dar poate cele mai interesante amintiri ale lui Hwang Jong Yop despre Kim Jong Il sunt cele din tineretea sa. La inceputul anilor ’60, Hwang i-a fost profesor lui Kim Jong Il la universitate, descriindu-l ca pe un student neinteresat, care niciodata nu a facut ceva complicat. „Nu a citit niciodata carti despre Marxism. Dar era interesat de spionaj si lovituri militare. Nu e interesat de Mao Zedong. Nu a citit niciodata carti legate de istorie. E interesat doar de dictatura.”

Povestea fugii lui Hwang din Nord este trista. A fugit, asemeni eroului din „Crossing”, in China, refugiindu-se in ambasada Coreei de Sud din Beijing cu ajutorul unei firme de comert nord-coreene din capitala Chinei. Pyongyang-ul a amenintat imediat cu represalii, in timp ce Beijingul a izolat ambasada sud-coreeana. Trei zile mai tarziu, dezertorul nord-coreean Ri Han-yong, nepotul amantei lui Kim Jong Il, a fost impuscat in fata resedintei sale din Coreea de Sud de atacatori necunoscuti suspectati a fi fost agenti secreti nord-coreeni. Primul ministru sud-coreean a descris actul ca represalii la dezertarea lui Hwang. Cateva zile mai tarziu, Kim Jong Il a fost citat de Radio Pyongyang: „Lasilor, plecati, daca vreti. Vom apara steagul rosu al revolutiei pana la sfarsit !”, un mesaj ce parea a accepta tradarea lui Hwang. Drept urmare, autoritatile chineze i-au permis lui Hwang sa plece din ambasada in Coreea de Sud via Filipine cateva saptamani mai tarziu. Ca urmare a rolului proeminent a lui Hwang in cadrul regimului nord-coreean, tradarea lui a creat agitatie la nivel international, „The Washington Post” spunand ca era ca si cum Goebbels ar fi tradat al treilea Reich.

Intocmai asemeni realitatilor din „Crossing”, tradarea lui Hwang s-a rasfrant asupra familiei sale ramase in Coreea de Nord. Sotia lui s-a sinucis, iar una din fiice a murit in circumstante misterioase cazand pe un camion. Ceilalti doi copii ai lui, un baiat si o fata, ca si nepotii sai, se crede ca au fost dusi intr-un lagar de munca. In ce-l priveste pe Hwang, dupa sosirea lui in Sud, a devenit un critic dur al Coreei de Nord, publicand peste 12 carti si tratate, in care il ataca pe Kim Jong Il acuzandu-l de „tradarea Juche (ideologia regimului nord-coreean instaurat de tatal sau) si de construirea feudalismului in locul socialismului”. Hwang s-a folosit de pozitia de presedinte al Institutului de Cercetare in politica Unificarii pentru a raspandi mesajul sau, dar, dupa cum s-a amintit, odata cu venirea la putere a presedintelui Kim Dae-jung, in 1998, Hwang s-a regasit marginalizat, iar 2 ani mai tarziu a fost indepartat din conducerea Institutului. A incercat sa reactioneze, acuzand guvernul sud-coreean de faptul ca dorea sa-l reduca la tacere pentru a nu supara Nordul, insa fara ecou. Si-a continuat lupta impotriva Nordului in cadrul unui ziar online publicat de exilatii nord-coreeni, descriind sentimentele sale legate de actul tradarii in acest mod.

In aprilie 2010, Serviciul National de Informatii (NIS) a arestat 2 agenti nord-coreeni care ar fi fost trimisi sa-l asasineze. In urma anchetei, s-a stabilit ca acestia s-ar fi pregatit 6 ani pentru misiunea lor. Acestia s-ar fi prefacut a fi tradatori, insa au fost demascati in momentul in care au fost chestionati de autoritatile sud-coreene. Odata demascati, acestia au sustinut ca urmau a fi ajutati de simpatizanti nord-coreeni din Sud, insa au refuzat sa dea nume. In iunie 2010, cei doi presupusi asasini au fost condamnati la 10 ani de inchisoare. Legat de tentativa de asasinare a sa, Hwang a declarat, impacat: „Moartea e doar moarte. Nu e nici o diferenta intre a muri de batranete sau a fi ucis de Kim Jong Il”.

Hwang Jang-yop (1923-2010)
Hwang Jang-yop (1923-2010)

O viata demna de un scenariu de film, al carei final nu se dezminte. Hwang a fost gasit mort in locuinta sa in dimineata zilei de 10 octombrie 2010. Raportul preliminar arata ca e vorba de un atac de cord intervenit in timp ce facea baie, o cantitate importanta de apa fiind gasita la autopsie in plamani. Nu s-a gasit nici o urma de otrava sau droguri in corpul acestuia, iar inregistrarile de la camerele de supraveghere nu indica intrarea fortata a cuiva in locuinta sa. Cazul a fost inchis de politia metropolitana din Seul, concluzionandu-se ca nu exista nici o dovada ca ar fi fost vorba de omucidere. Ironia sortii, la 10 zile de la moartea lui Hwang Jong Yop, pe 20 octombrie, politia anunta arestarea inca unui posibil asasin trimis sa-l lichideze pe Hwang, care si acesta intrase in Coreea de Sud pretinzandu-se tradator nord-coreean. Desi nu s-a putut stabili vreo posibila legatura intre arestarea acestuia si moartea lui Hwang, aceasta arata inca o data determinarea regimului nord-coreean de a scapa de acest ghimpe care de mai bine de un deceniu incomoda Nordul.

O noua fila de istorie recenta s-a scris odata cu disparitia lui Hwang Jong Yop. Razboiul dintre Nord si Sud continua, la fel cum va continua si seria articolelor pe care site-ul nostru le va dedica personalitatilor lumii asiatice.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Valul Hallyu se adapteaza trendurilor schimbatoare ale timpurilor prezente. In conditiile in care numarul expatriatilor in Coreea a depasit un million de personae anul trecut, noi figuri incearca sa patrunda in zilele noastre in serialele de televiziune coreene, celebrele k-drama. Aceste figure noi sunt fie coreeni de peste hotare, fie personae doar pe jumatate coreene, fie expatriati nerabdatori sa-si incerce sansa de a fi vedete in Asia. Cata lume din afara Coreei stie, de exemplu, faptul ca Lee Charm, primul cetatean coreean naturalizat de origine germana a fost o celebritate in lumea televiziunii, si care, la acea vreme, aparea in seriale coreene de televiziune ? Anul trecut, acesta a fost numit presedintele Organizatiei Coreene de Turism, devenind primul cetatean naturalizat numit intr-o inalta functie guvernamentala.

Unul din semnele timpurii ale marelui potential al actorilor de peste ocean a aparut in anul 2005, odata cu k-drama „My Name is Kim Sam-soon”. Pe atunci, Daniel Henney, un model american a carui mama era nascuta in Coreea, a interpretat rolul prietenului intelegator ce-si sustine fata pe care o iubeste. Henney, cu aspectul sau fizic placut si cu rolul incantator pe care l-a interpretat, a devenit imediat o vedeta care s-a aflat pe buzele tuturor, odata cu serialul in care a fost distribuit. Au urmat si alte roluri in seriale ca Spring Waltz si multe reclame de televiziune. Cu o limba coreeana serios imbunatatita, a obtinut si roluri principale in cateva filme, precum „Seducing Mr. Perfect” si „My Father”, iar aceasta cariera i-a deschis portile Hollywoodului: a interpretat rolul Agentului Zero in „X-Men Origins: Wolverine” si il interpreteaza pe dr. David Lee in serialul CBS „Three Rivers”.

Calcand pe urmele succesului lui Henney, mai multi actori de peste ocean au inceput sa-si faca aparitia in emisiuni ale unor posturi locale coreene sau in seriale. Julien Kang, un actor franco-canadian al carui tata a fost coreean, a inceput cu roluri minore in seriale precum „Celebrity’s Sweetheart” (2008) si „Dream – 2009” (2009). In present isi face un nume in sitcom-ul „High Kick Through The Roof”, interpretand un indrumator de peste ocean.

Dar nu e vorba doar de seriale de televiziune. Talk-show-ul saptamanal „Beauties Talk”, in care femei din diferite natiuni isi exprima parerea fata de cultura coreeana si o compara cu a tarii lor, a fost de la premiera ei din 2006 una din marile atractii ale serilor de joi de pe micul ecran din Coreea. Emisiunea matinala de duminica a postului MBC, „Surprise”, are in rolul protagonistilor actori si actrite ce incearca sa recreeze evenimente si intamplari misterioase petrecute pretutindeni in lume, inregistrand ratinguri ridicate de cand a inceput sa fie difuzata acum 8 ani. De asemenea, a devenit un lucru aproape comun ca alte emisiuni de divertisment sa aiba ca protagonisti sau cel putin ca invitati speciali actori din strainatate, care stiu sa vorbeasca cat de cat limba coreeana.

Acelasi lucru este valabil si pentru serialele istorice, in care actorii occidentali de obicei nu au un rol de jucat datorita contextului istoric care nu implica prezenta lor sub nici o forma in scenariu. Ultimul trend in materie de seriale pe tema istorica este redarea perioadei Joseon (1392-1910), iar in acest context, actorii straini apar in fata camerelor de luat vederi ca negustori veniti din Persia, Roma sau alte tinuturi. „Queen Seon-Deok”, serialul ce insista asupra unei perioade din istoria regatului Shilla, e plin de astfel de negustori interpretati de actori straini. Insa cea mai „dramatica” experimentare s-a produs cu serialul de 20 de episoade „Tamra, the Island” (2009), in momentul in care producatorul a distribuit in rolul principal un actor strain. Pierre Deporte (avand numele coreean de adoptie Hwang Chan-bin), francez de origine dar care vorbeste fluent coreeana datorita mamei sale vitrege coreene, interpreteaza un englez care naufragiaza pe insula Jeju in secolul XVII (Tamra fiind numele vechi al insulei). Cu toate ca serialul a avut un rating scazut (ca sa nu il calificam drept un rateu), acesta a reusit sa atraga lauda multora prin ideile sale noi si prin bogatele experiente aduse de acest nou actor.

Articol realizat de cris999 (c) www.asiacinefil.com

Anii domniei lui Seon-deok au insemnat incurajarea renasterii in gandire, literatura si arte, dar si o toleranta religioasa fata de numeroasele credinte divergente ale populatiei, in masura a evita conflictele de natura religioasa intre diferitele grupuri. In cei 14 ani de domnie, a reusit sa mentina regatul unit si si-a extins relatiile cu dinastia Tang. In acest sens, a trimis multi invatati la Curtea celebrei Imparatese Wu Zetian, prima si singura imparateasa din istoria Chinei. Mai multi calugari celebri s-au reintors din China ca factori activi ai raspandirii budhismului in Shilla, influentand cu manuscrisele si gandirea lor construirea de temple budhiste. Ei au avut un rol important, mai tarziu, in institutionalizarea budhismului ca religie de stat, sub urmatorii monarhi.

Statuie de aur a lui Budha in templul Bulguksa

Se spune ca un calugar budhist Yi Ch’a-don ar fi fost executat pentru credinta sa, iar acesta ar fi profetizat ca la moartea sa, sangele care va curge din el va fi alb. „Samguk Yusa”, una din cele 2 cronici ale Coreei, spune ca evenimentul profetizat, petrecut in urma cu un secol inaintea inscaunarii lui Seon-deok, s-a si intamplat, iar pe locul infaptuirii minunii regele ar fi dispus construirea unui templu maret. Este vorba de Hwangnyongsa, a carui constructie a durat 93 de ani (unii spun doar 9) si a fost finalizata de Seon-deok. Templul, inalt de aproape 68 de metri si ocupand o suprafata de 24 m patrati a fost un edificiu de o maretia pe care, spune cronica, nu exista cuvinte pe care sa o poata descrie. Din pacate astazi nu au mai ramas decat temeliile acestui templu-pagoda, insa pe baza lor se pot face reconstituiri in miniatura si pe calculator care ne poate transmite si noua, contemporanilor, ceva din maretia lui de altadata. Zeci de alte temple au fost construite in intreaga Shilla, cu permisiunea si implicarea reginei Seon-deok.

Influenta dinastiei Tang asupra vietii de la curtea din Shilla a fost cruciala. Seon-deok a introdus rochiile de curte din China, dar si numeroase obiceiuri specific chinezesti. Multi hwarangi tineri au fost trimisi in China pentru a invata artele martiale, iar datorita lor, ulterior, Shilla a evitat sa fie cucerita de… insasi dinastia chineza Tang ! Observatorul astronomic construit de Seon-deok, despre care am vorbit deja, este considerat, in prezent, parte a tezaurului national coreean.

Templul Hwangryongsa (reconstituire)

Legenda spune ca inteligenta din copilarie a reginei ar fi fost un factor decisiv in momentul in care a fost desemnata succesoare la tron. Una din povestile despre ea ne spune ca la varsta de 7 ani, tatal ei ar fi primit o cutie de seminte de bujori de la imparatul Chinei, impreuna cu o pictura despre cum urmau sa arate respectivele flori odata inflorite. Uitandu-se la imagine, Seon-deok a remarcat faptul ca desi floarea arata minunat, ea nu… mirosea. „Daca ar fi mirosit, ar fi fost fluturi si albine in jurul florii din pictura”. Aceasta observatie s-a dovedit, desigur, corecta, fiind doar o ilustrare intre multe altele a inteligentei ei, care i-au confirmat abilitatile de conducatoare. Se mai spune ca Seon-deok ar fi avut abilitatea de a percepe evenimente inaintea intamplarii lor. Asa s-a intamplat in momentul in care Seon-deok ar fi auzit un cor de zgomote de broaste albe la elesteul Portii de Jad. Aceasta a interpretat neobisnuitul eveniment ca un iminent atac din partea regatului vecin Baekje (zgomotul a fost interpretat drept soldati furiosi) spre nord-vestul Shillei (albul acestor broaste ear simbolul vestului in astronomie), in Valea Femeii (termenul Poarta de Jad, unde era elesteul, are legatura cu termenul „femeie” in limba coreeana). Trimitandu-si soldatii in Valea Femeii, se spune ca acestia ar fi capturat 2.000 de soldati din Baekje. Dar poate cea mai dureroasa predictie a reginei, pe care cronicile au consemnat-o, este cea a zilei exacte, aproape la minut, a mortii sale, la varsta de doar 37 de ani.

Observatorul Cheomseongdae

Serialul insista asupra vietii reginei Seon-deok, insa multa lumea poate ca este curioasa ce s-a intamplat dupa disparitia ei, la fel si cu celelalte personaje din jurul ei, care apar partial zugravite si in serial. Seon-deok a murit fara a avea urmasi la tron, asa cum si in serial se spune. Sufletul ei ar fi tanjit dupa hwarangul Yu-shin, insa in momentul in care se decide sa porneasca pe anevoiosul drum al castigarii puterii politice si al carmuirii regatului, orice sentiment de aceasta natura este infranat. Sentimentele ei fata de Yu-shin sunt pura fantezie a scenaristilor, care de fapt au incercat sa zugraveasca dimensiunea umana a personajului istoric si oarecum sa justifice lipsa unui urmas prin dedicarea fata de imensa responsabilitate pe care si-a asumat-o in momentul urcarii pe tron. Nu in ultimul rand, Seon-deok este infatisata ca o persoana de o moralitate ireprosabila, pentru care sacrificiul personal a fost un pret prea mic platit pentru binele unei mari natiuni.

Intre serial si realitatea istorica exista multe diferente. Una din ele este legata de un personaj drag lui Seon-deok, printesa Cheon-myeong, sora ei. Aceasta s-a casatorit cu fiul regelui Jinji, regele ce a domnit doar 3 ani si a fost detronat, in locul lui fiind inscaunat tatal lui Seon-deok. Dar odata cu detronarea lui Jinji, automat fiul acestuia nu mai era eligibil ca urmas pe tron, datorita principiului „osului sacru”. Prin aceasta casatorie „osul sacru” s-a refacut, amandoi – sotul si sotia – fiind de „os sacru”. Din casatoria lor s-a nascut Kim Chun-chu. Cand Seon-deok a murit, fara a avea urmas, verisoara acesteia, Jindeok, a devenit a doua regina a Shillei. Dupa doar 8 ani de domnie a murit, tot fara urmas, si in aceasta situatie nimeni altul decat Kim Chun-chu a devenit rege al Shillei sub numele Muyeol. Daca in timpul lui Seon-deok se pun bazele unei unificari a celor 3 regate coreene, mai trebuie spus ca Kim Chun-chu va fi cel care va duce visul de generatii al Shillei la implinire.

Istoria consemneaza si un alt fapt; anume ca cea de-a treia sora a lui Seon-deok, care nici nu apare mentionata in serial, Seon-hwa, ar fi devenit regina statului Baekje prin casatoria cu regele Mu din Baekje. Fiul nascut in urma acestei casnicii a fost si ultimul monarh al Baekje, Uija. In 680, alianta Shilla-Tang va duce la unificarea statului Baekje, prin forta. Probabil seriale viitoare vor surprinde si acest moment al domniei lui Kim Chun-chu si al maretei unificari. Cu toate acestea, serialele nu sunt decat o varianta plina de fantezie a unei vieti de monarh, asa cum imaginatia contemporanilor o doreste reflectata. Talentul deosebit sau fizicul unui anume actor poate accentua personalitatea personajelor istorice, intr-un joc de imaginatie pe care prezentul ni-l ofera cu atata placere intru delectare. Pana la urma, intre realitate si fantezie e o distanta insesizabila in serialele de aceasta factura, insa e bine ca pe langa delectarea ce ne-o ofera sa invatam cate ceva din frumusetea istoriei poporului coreean, pentru ca are din plin ce sa ne ofere.

Articole realizate de cris999 (c) www.asiacinefil.com

Articole pe aceeasi tema:

Secretele de la Palat – intre mit si realitate

Queen Seon-deok (Secretele de la Palat) isi dezvaluie farmecul

Secretele de la Palat: Hwarangii si viata din Shilla in anii lui Seon-deok

Secretele de la Palat: Fictiune, realitate si controverse

Secretele de la Palat au adus MBC-ului laude si acuze de plagiat !

Multi si-au pus intrebarea cat din serial este realitate si cat este fictiune. In parte am raspuns la aceasta intrebare in articolul de fata. Povestea principala, personajele istorice, realizarile si strategiile printesei (ulterior reginei) sunt adevarul din acest serial. Exista, desigur, diferente, cum ar fi, de exemplu, faptul ca Deok-man ar fi fost sora geamana mai mica a lui Cheon-myeong. Nu exista relatari cum ca cele doua ar fi fost surori gemene. La fel, pura fictiune este povestea cu Ursa Mare. Multi va intrebati, probabil, daca Pastratoarea Sigiliului, Mi-shil, chiar a existat in realitate. Doamna Mi-shil este o figura istorica a Shillei, insa existenta ei este controversata. Si aceasta pentru ca nu apare mentionata in principalele 2 surse scrise ale vremii, „Legenda celor 3 regate ale Coreei antice” respectiv „Istoria celor 3 Regate coreene antice”. Cu toate acestea, Doamna Mi-shil apare zugravita ca o figura centrala in „Hwarang Segi”, „Cartea Hwarangilor”, scrisa probabil in 704, la o distanta de cateva zeci de ani de la disparitia acestui personaj. Conform „Cartii Hwarangilor”, Mi-shil era calificata ca o nobila ce era inclusa in sistemul rangurilor dupa „os”.Asta pentru ca era una din fiicele lui Mijinbu, al doilea sef al Hwarangilor. Mama lui Mijinbu a fost printesa Samyup, fiica regelui Beopheung al Shillei. Totusi, in serial, Mi-shil apare ca o oponenta a lui Seon-deok, si isi datoreaza pozitia rangului de concubina a regelui anterior Jinji, si a faptului ca a facut parte din cercul de apropiati ai regelui Jinheung, nicidecum nu se spune ca ar fi de „os domnesc”. Ratacirea lui Deok-man din desert este si ea rodul imaginatiei scenaristilor, si, dupa cum am aratat dintr-un articol precedent, episodul a nascut o vie controversa de plagiat in Coreea.

Una din putinele reprezentari ramase ale regine Seon-deok

Cum au fost anii domniei lui Seon-deok ? Conform consemnarilor din cronicile vremii, domnia lui Seon-deok a fost marcata de numeroase violente si conflicte atat interne cat si externe. Pe plan intern regina a avut de infruntat numeroase rebeliuni, in timp ce pe plan extern mai multe conflict cu statul vecin Baekje au izbucnit cu violenta. Seon-deok a ramas cunoscuta drept o regina isteata, educata, cu mult tact. A reusit sa pastreze regatul unit si a dezvoltat relatii cu China, unde a trimis multi invatati pentru a deprinde tainele astronomiei si stiintei. Realizarea cea mai fascinanta din timpul domniei sale, care a ramas mostenire generatiilor de astazi este observatorul astronomic Cheomseongdae (supranumit si „Turnul care admira stelele”), care a fost totodata si primul observator astronomic din Extremul Orient. Constructia exista si astazi, in Gyeongju, fiind una din atractiile turistice importante ale Coreei. Dupa incheierea difuzarii serialului „Queen Seon-Deok”, Gyeongju a devenit una dintre cele mai vizitate locatii turistice din Coreea.

Stela regelui Jinheung

Coreea a avut, de-a lungul istoriei sale, doar trei regine. Prima din ele a fost Seon-deok, a 27-a conducatoare a Shillei. Domnia ei s-a desfasurat intr-un context dificil, al existentei celor 3 regate coreene (Shilla, Goguryeo si Baekje) si al luptelor dintre ele, cu o puternica presiune externa exercitata de dinastia chineza Tang. Datorita intuitiei deosebite, a indraznelii si farmecului propriu, Seon-deok a reusit sa mentina pozitia Shillei mostenita de la regele Jinheung si sa faca fata cu bine conflictelor cu cele 2 state vecine. In timpul ei, budhismul a inflorit, latura Zen a acestuia patrunzand in peninsula coreeana si fiind imbratisata. Regina a acordat o importanta deosebita culturii si invatamantului, care au progresat considerabil fata de anii anteriori domniei sale. Ideea de progres, de altfel, este subliniata si de realizatorii serialului, ca fiind unul din principalele deziderate ale reginei, care s-a dorit o regina reformatoare.

Dupa cum am mai spus, alegerea unui succesor a fost o dilema pentru regele Jinpyeong. Dupa o domnie de mai mult de 40 de ani, acesta a avut 3 fiice, insa nici un fiu (faptul ca Seon-deok ar fi avut mai multi frati este o divagatie a scenaristilor serialului). Se spune ca regele si-ar fi trimis sotia la o manastire budhista si si-ar fi luat o alta sotie, pentru a avea urmas de linie barbateasca, insa fara folos. In Shilla, doar persoanele de „os sacru” (care erau descendenti directi din 2 parinti de „os sacru”) puteau pretinde mostenirea tronului, si acestea trebuiau sa fie baieti. A fost tot mai dificil sa se mentina linia „osului sacru”, iar in timpul lui Jinpyeong s-a ajuns la o dilema, in momentul in care regele nu a avut mostenitori. Datorita inteligentei fiicei sale mai mici si a sfaturilor anturajului sau, regele a desemnat-o, in final, pe Seon-deok ca mostenitoare a lui la tron, fiind o decizie fara precedent in istoria regatului Shilla. Abia in timpul dinastiei Joseon, secole mai tarziu, modelul confucianist ce plasa femeia intr-o pozitie inferioara in cadrul familiei a facut legea, astfel ca in timpul lui Seon-deok femeia avea un rol important in cadrul familiei. Serialul sugereaza chiar existenta unor persoane ambitioae precum Mi-shil, care ar fi ravnit chiar la implicarea in treburile politice.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Articole pe aceeasi tema:

Secretele de la Palat – intre mit si realitate

Queen Seon-deok (Secretele de la Palat) isi dezvaluie farmecul

Secretele de la Palat au adus MBC-ului laude si acuze de plagiat !

Secretele de la Palat: Hwarangii si viata din Shilla in anii lui Seon-deok

Un alt adevar istoric este existenta si rolul important jucat de hwarangi la Curtea regelui Shillei. Hwarangii erau grupuri elitiste de baieti tineri educati in institutii speciale, unde studiau in special artele si cultura. Pe masura politicii de centralizre a Curtii, aceste grupuri au evoluat in organizatii militare de elita, fiind mai tarziu unul din stalpii unificarii Shillei. Termenul “hwarang” poate fi tradus drept “Cavalerii Florii”, iar infiintarea acestui corp militar a aparut drept un simbol al armoniei si compromisului dintre rege si aristocratie. Organizarea hwarangilor prezentata in serial este mai mult decat reala; au existat mai multe unitati de elita, iar intre acestea retine atentia unitatea Cheon-myeong-ikdo (fondata de printesa Cheon-myeong) si Yonghwahyangdo, factiunea hwarangului… Kim Yu-shin. De asemenea, hwarangii pomeniti in serial si intruchipati de actori plin de talent (Kim Yu-shin, Kim Al-cheon Gong Bo-jong) au existat in realitate.
       Kim Yu-shin a fost nimeni altul decat generalul care a implinit visul reginei Seon-deok si a generatii de conducatori ai Shillei, implinind unificarea peninsulei coreene sub regele Muyeol (Kim Chun-chu din serial). Se spune ca ar fi fost stranepotul regelui Guhae, ultimul conducator al confederatiei Gaya inaintea cuceririi ei de catre Shilla. De aici si pozitia lui privilegiata la Curtea reginei Seon-deok. A fost fiul generalului Kim seo-hyeon si a doamnei Manmyeong, fiica regelui Jinheung. A devenit hwarang la doar 15 ani, iar la doar 18 ani a devenit comandantul hwarangilor. Peste inca 16 ani, la 34 de ani, acesta a devenit comandantul suprem al armatei regatului Shilla. Kim Yu-shin a fost nimeni altul decat generalul care a obtinut victoria in celebra lupta de la Hwangsanbeol (660), cand datorita

Statuie ecvestra reprezentandu-l pe Kim Yu-shin

curajului si tacticii sale, a reusit sa cucereasca capitala Baekje. A fost o lupta eroica, in care Kim Yu-shin a reusit sa invinga, cu o forta de 10 ori mai mica, 5.000 de soldati care aparau capitala Baekje. Lupta a ramas de o mare insemnatate in istorie. A urmat apoi o campanie de mai multi ani impotriva vecinului din Nord, Goguryeo. Dupa mai multe tentative, cu sprijinul dinastiei chineze Tang, in 667 Kim Yu-shin cucereste si Gungnae, ducand la distrugerea statului Goguryeo.

Mormantul lui Kim Yu-shin

In istoria Coreei, Kim Yu-shin este privit drept forta calauzitoare a unificarii peninsulei, si cel mai faimos general al perioadei celor 3 regate. Pentru indemanarea sa si succesele obtinute Yu-shin a fost rasplatit cu titluri si un sat cu peste 500 de gospodarii, iar ulterior a mai primit 142 de herghelii raspandite in intreg regatul. A murit la 78 de ani, lasand in urma 10 copii. In istoria Coreei a ramas cunoscut drept unul dintre cei mai buni spadasini, imaginea lui aflandu-se in centrul a numeroase legende. A fost inmormantat in apropiere de Gyeongju, intr-un mormant de splendoarea unui mormant regal. Presupusa relatie mai aparte dintre Yu-shin si printesa Deok-man este, desigur, o fantezie a scenaristilor serialului. Insa faptul ca acesta a slujit-o orbeste pe printesa, devenita mai apoi regina, demonstreaza increderea pe care cei doi au avut-o unul in celalalt.
 Kim Al-cheon a fost un hwarang care, alaturi de Kim Yu-shin a sustinut-o pe Deok-man in politica dusa de aceasta si au sustinut-o dupa inscaunarea ei ca regina. Cand Deok-man a devenit regina Shillei, Kim Al-cheon, datorita meritelor deosebite si fidelitatii fata de aceasta a devenit Seful Garzii Palatului Regal si garda de corp personala a reginei. Dupa moartea lui Seon-deok, in timpul domniei verisoarei acesteia, regina Jindeok, Al-cheon a fost avansat, iar la moarte alui Jindeok a devenit principalul favorit la ocuparea tronului Shillei. Dar acesta a refuzat coroana si, alaturi de Kim Yu-shin l-au sustinut pe Kim Chun-chu, ce a devenit regele Shillei.
       Cum era viata in Shilla timpurilor lui Seon-deok ? Societatea era organizata pornind de la regulile sistemului “osului domnesc”. Acest sistem de succesiune la tron, rigid, criticat la un moment dat de unul din personajele serialului, a dictat totul in societatea din Shilla, de la moda vestimentara, casatoriile aranjate, pana la marimea caselor si numarul de slujitori ce serveau in ea. In general aristocratia din Shilla era impartita in 2 categorii: de “os sacru” si de “os adevarat”, diferenta facand-o posibilitatea de a accede pe tron, ce revenea doar “osului sacru”, adica descendentilor din familia regala. Femeile aveau un statut respectat in cadrul familiei, insa era de asteptat de la ele sa-si indeplineasca indatoririle si sa nu realizeze lucruri care nu erau specifice femeii, cum ar fi implicarea in treburile politice sau participarea la razboaie. Din punct de vedere militar, cei mai straluciti generali ai Shillei au provenit din randul hwarangilor. Ei au avut un rol crucial in ceea ce a insemnat unificarea Shillei si alungarea chinezilor dincolo de granita Shillei.
Renumele Shillei a fost dus pana in zari indepartate de negustorii musulmani, pe Drumul Matasii. Geografi si invatati din lumea araba au lasat insemnari despre Shilla. Ca un fapt inedit, in general coreenii de astazi purtatori ai numellui Kim sunt, de fapt, descendenti din Shilla. Sub aspect religios, budhismul a fost adoptat in Shilla in 527, cu un secol inaintea lui Seon-deok. Insa si in timpurile ei, regii au adoptat nume budhiste si au fost portretizati ca regi-Buddha. Hwarangii aveau o puternica legatura cu budhismul. Cu toate acestea, populatia de rand nu a imbratisat in totalitate budhismul, in special datorita lipsei unei educatii, budhismul fiind in primul rand o credinta a elitelor.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Articole pe aceeasi tema:

Secretele de la Palat – intre mit si realitate

Queen Seon-deok (Secretele de la Palat) isi dezvaluie farmecul

Secretele de la Palat au adus MBC-ului laude si acuze de plagiat !

Muzeul din Gyeonju

Din punct de vedere istoric, anticipand oarecum deznodamantul serialului, Seon-deok a fost prima regina din istoria Coreei antice. A domnit intre 632 si 647 era noastra, in niste vremuri in care dinspre acele tinuturi ale misteriosului Orient porneau valuri de popoare migratoare pentru a rapune gloria muribundului Imperiului Roman. Regatul peste care a domnit a fost Silla (Shilla), unul din regatele cu cea mai longeviva dinastie din istoria Asiei. Acest lucru este important de stiut pentru a intelege si mai bine evenimentele din serial si de ce „osul domnesc” era atat de respectat pana si de rivalii de origine umila, care nu puteau concepe uzurparea tronului in absenta unei legaturi de sange justificatoare. Initial, se pare ca Shilla purta numele de Seorabeol (Sorabol), cel putin e o speculatie etimologica acceptata de unii lingvistii coreeni. Sorabol, in serial, desemneaza numele capitalei regatului, unde isi avea resedinta regele si tot alaiul sau. Se pare ca din „Seorabeol” ar deriva „Seoul” (ce inseamna „orasul-capitala”), desigur, in urma mai multor transformari lingvistice de-a lungul secolelor.

Strainii foloseau diferite apelative la adresa regatului coreean. Unii vorbeau de populatia Shiragi, iar japonezii se refereau la Shilla drept Sogol. Legenda, insa, se imbina cu realitatea, iar serialul nu a precupetit nici un efort pentru a realiza o veritabila cronica a vietii primei regine coreene. Aflata in desertul Taklamakan din China, Deok-man – viitoarea Seon-deok se refera la Shilla folosind termenul „Gyerim”. Aceasta este denumirea straveche a Shillei, „Gyerim” insemnand, in traducere literala, „Padurea Puilor”. Originea acestui termen are legatura cu padurea din apropierea capitalei Shillei (care apare deseori in decorul din serial, in cadrele minunate din inima naturii unde se afla spatiile de antrenament ale hwarangilor si soldatilor din subordinea acestora). Conform legendei, fondatorul Shillei ar fi iesit dintr-un ou gigant al unui „pui-dragon”, o creatura mitica cu cap, aripi si picioare de pasare, insa cu trup de sarpe. Acest episod apare omagiat in serial in momentul in care are loc inscaunarea unui nou rege.

Dincolo de legenda exista realitatea istorica. Iar aceasta spune ca Shilla a fost un stat a carui politica, pana la Seon-deok, viza mentinerea integritatii statale in fata cotropotorilor vecini. La nord, Shilla se invecina cu Goguryeo, cu care a stabilit pentru prima oara relatii cu aproape 3 secole inaintea evenimentelor cuprinse in serial. In fata presiunii Baekje din vest si a celei japoneze din sud, Shilla s-a aliat cu Goguryeo, dar in scolul 5, cand Goguryeo si-a inceput expansiunea inspre sud, Shilla a ales o alianta cu Baekje. In urma razboaielor cu micul stat Gaya (in fapt, o confederatie tribala prinsa in cleste intre Shilla si Baekje), acesta a fost anexat la Shilla. Acest eveniment apare ca unul din pilonii scenariului serialului, nobilimea din Gaya fiind privita de sus de nobilimea din Shilla prin prisma faptului ca prima apartinea unei entitati anexate cu forta, care nu mai exista teritoriala. In timpul lui Seon-deok se va observa ca nobilimea Gaya desi nu va fi acceptata cu drepturi egale de elitele locale, va fi simpatizata si tolerata de regalitate. In timpul legendarului rege Jinheung, care apare zugravit la apusul vietii sale in primul episod din serial, Shilla a devenit o puternica forta militara, punand bazele unei aliante cu Baekje de 120 de ani. In 579, Jinpyeong este urcat pe tron in locul regelui marioneta Jinji, ce domnise doar 3 ani dupa maretul Jinheung.

Jinpyeong (tatal lui Deok-man in serial) nu a avut parte de fii, cu toate ca serialul vorbeste de existenta a doi fii care au murit de mici in urma complotului unui personaj influent din randurile nobilimii, Pastratoarea Sigiliului. Istoria insa consemneaza ca real faptul ca regele a avut 2 fiice, pe Cheon-myeong (mama lui Kim Chun Chu, devenit mai tarziu rege al Shillei sub numele Muyeol) si pe Seon-deok. A treia fiica a regelui Jinpyeong a fost Seon-hwa, despre care legendele spun ca s-ar fi maritat cu regele din Baekje. Acest personaj, Seon-hwa, a fost sters, parca, din scenariul serialului, care vorbeste despre un blestem al nasterii a doua printese geneme care vor duce la ruperea liniei „osului domnesc”, deci la sfarsitul monarhiei de os sacru in Shilla, neexistand un precedent al unei regine pe tron, viata politica si carmuirea regatului fiind apanajul strict al barbatilor.

Jinpyeong apare zugravit ca un rege slab, usor manevrat de nobilime. Realitatea istorica insa ne arata un personaj curajos, care a intarit relatiile cu dinastia Tang din China, ducand o abila politica externa de punere de presiune pe Goguryeo si Baekje, cu care Shilla a avut numeroase conflicte in acel interval. Aceste eforturi diplomatice nu au fost in zadar, si-si vor arata roadele curand, cand fara ajutorul dinastiei chineze visul unificarii Shillei nu ar fi fost posibil.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Va rugam nu copiati.