Dupa aproape 2 ani de scris, celebrul Feodor Dostoievski finaliza, in 1880, cu un an inaintea mortii sale, ultimul sau roman, “Fratii Karamazov”. Pasionant roman filosofic cu actiunea plasata in Rusia secolului XIX, gravitand in jurul ideilor de moralitate, liber arbitru, divinitate, decaderea fiinte umane, “Fratii Karamazov” a devenit, inca de la publicare, una din cele mai mari realizari nu doar ale literaturii ruse, ci si universale. Multi scriitori si filosofi au fost influentati de acest roman (Wittgenstein, Heidegger, Freud, Kafka), ce a fost de mai multe ori ecranizat (prima oara in 1915), cea mai celebra ecranizare fiind cea Hollywoodiana din 1958, in care aparea cunoscutul Yul Brynner. Dupa o ecranizare turca pentru micul ecran din 2010, in acest an, a venit randul producatorilor japonezi sa realizeze un serial omonim in 11 episoade (Karamazov no Kyodai) in care transpun povestea din vastul roman in lumea moderna a realitatilor din Japonia. Din pacate pentru publicul in special tanar japonez, romanul lui Dostoievski si, probabil, intreaga literatura clasica rusa ramane o mare necunoscuta, multi din fanii serialului recunoscand ca abia dupa ce l-au urmarit au aflat ca exista si un roman scris in urma cu mai bine de un secol. Nu trebuie sa ne mire acest lucru, cu toate ca, de exemplu, pentru noi, romanii, Haruki Murakami e mai cunoscut decat Dostoievski sau Lenin pentru japonezi. Poate si din acest motiv producatorii de la Fuji TV s-au gandit sa realizeze un serial care sa redea cat mai fidel povestea din romanul clasic, dandu-i un parfum aparte. Nu de alta, dar in general astfel de ecranizari, cu exceptia Hollywood-ului si a tarii de origine a scriitorului sunt unicat in alte tari, unde realizarea unui remake dupa o opera straina e un lucru foarte rar. In pur stil japonez, serialul e regizat de 3 regizori, iar in rolurile principale ale celor 3 frati au fost distribuiti Ichihara Hayato (recent vazut in rolul principal din DOG X POLICE), Saito Takumi si Hayashi Kento, insa adevarata surpriza a serialului a constituit-o interpretarea personajului negativ de catre actorul Yoshida Kotaro, ce a fost recompensat la a 76-a editie a premiilor Academiei japoneze de film pentru televiziune cu pemiul pentru Cel mai bun actor inr-un rol secundar.

Exista un motiv pentru care aceasta serie are titlul de „The Brothers Karamazov” (Fratii Karamazov). Desi e o realizare a celei de-a 7-a arte, in care totul e descris prin imagini, acesta se dovedeste un veritabil roman psihologic, cercetand caile prin care mintea poate fi innegurata de aburii crimei dar si stradania de a-i invinge, de a-i lasa sa se risipeasca si a ramane om. Urmare unei cereri facute de fiul sau, primul nascut, Kurosawa Bunzo, magnatul imobiliarelor din orasul Karasumi, isi convoca toti copiii la o reuniune de familie, urmand sa ia decizii importante pentru acestia. Intrunirea e amanata de insusi convocatorul ei, caci vrea sa intarzie cat mai mult momentul izbucnirii furiei. Inevitabil, intrunirea e doar amanata si are loc a doua zi, cand Bunzo se dezlantuie umpland de venin asistenta si rascolind ura. Nu mult dupa aceasta, Bunzo e gasit mort, cu capul sfaramat si singurele persoane din preajma sa au fost fiii lui, care acum sunt anchetati. In cursul anchetei, aflam povestea vietii protagonistilor si a motivelor care i-ar fi deteminat pe oricare din ei sa ajunga pana la comiterea crimei si, in final, fireste, aflam vinovatul.

Povestea ne poarta intr-o lume plina de tenebre, temeri si nesiguranta, in lumea unor tineri ce au crescut drept copii terorizati de autoritatea incontestabila si detestabila a unui tata animalic, ce traieste in jungla afacerilor sale si trateaza toate lucrurile si fiintele umane din preajma-i dupa gradul de utilitate pe care il aduc in succesul intreprinderilor sale. Kurosawa Bunzo invarte afacerile imobiliare ale orasului Karasumi. Nu conteaza prin ce mijloace, tot ce-si doreste trebuie sa posede. E un om fara nici una din caracteristice speciei umane: nu grija, nu compasiune, nici consideratie si, evident, nu iubirea aproapelui. Doar cinism si iubire de sine. Exclusiv de sine. Pe neasteptate, sotia Azusa, ce-i nascuse un fiu, il paraseste lasand copilul in urma. Bunzo se recasatoreste cu inocenta Shiori, repede devenita martora la felul inuman in care e tratat micul Mitsuru, lovit, gonit si insultat mereu, in numele mamei sale. Plina de compasiune, Shiori incearca din rasputeri sa protejeze copilul si apoi, si ceilalti doi copii carora le da ea nastere. Femeia dispretuita si injosita incearca sa reziste dar, ingrozita de soarta ce i-o ordona barbatul ei, isi ia zilele lasand acum, trei copii orfani, in batjocura tatalui ce nu are nici un sentiment pentru ei. Copiii vad numai nelegiuiri, violenta, orgii alcolice si parada de femei usoare, nevoiti sa se ascunda de fiecare data cand tatal lor se distreaza. Umilirea, injuriile si loviturile sunt hrana lor de toata ziua. Nu au pe nimeni sa-i protejeze. Se au doar unul pe celalalt si amintirea invataturilor blandei Shiori pe care toti trei o idolatrizeaza: „cand cineva e in nevoie, ceilalti trebuie sa-i fie aproape ca o lumina calauzitoare”.

Asa au reusit sa atinga maturitatea. Cel mare, Mitzuru, fiul Azusei, cea fugita, e un ratat. A plecat de acasa cat de repede s-a putut. Cartea nu i-a fost prietena si nici nu l-a incurajat nimeni. Nu-i capabil sa reuseasca in nici o intreprindere: desi e „un dur”, nimic nu-i iese, e mereu inselat si lefter, dator camatarilor dar seamana tatalui: mereu e cu alta femeie. Traieste o viata boema in lumea rau famata a orasului natal, departe de „atentiile” tatalui dar mereu in vizorul acestuia. Mereu e „adus pe calea cea buna” de perseverenta Endo Kanako, fiica primarului, ce-l iarta mereu si mereu e iar inselata. Ultima sa obsesie e Yoshioka Kurumi, ocazionala iubita si angajata pentru placeri a tatalui sau.

Al doilea fiu, Isao, silitor, responsabil si respectuos, face tot ce-i sta in putinta sa respecte dorintele tatalui, si pentru a i se permite sa mearga la studii, incheie cu tatal sau un contract de creditare, cu dobanda „preferentiala” dubla fata de cea normala si cu promisiunea ca-i va fi de ajutor afacerilor, caci vrea sa ajunga om al legii. A reusit sa-si termine studiile si lucreaza la o mare firma de avocatura, in Tokyo. Se straduie din rasputeri sa-si pastreze sufletul curat si sa ramana in acelasi timp supus tatalui, desi dorinta sa cea mai fierbinte este desprinderea din influenta acestuia. Pentru a-si inabusi rabufnirile de furie neputincioasa, isi varsa naduful scriind un roman psihologic, in care-si arunca toate pornirile ucigase si astfel, necomitand nici un rau, agreseaza doar hartia si-si poate pastra curatenia sufletului si-a constiintei. E indragostit inca din facultate de Kanako, dar aceasta l-a preferat pe fratele mai mare.

Mezinul, Ryo, studios si el, urmeaza medicina si traieste in casa parinteasca inca, devotat parintelui sau, desi grijuliu sa nu-i stea in cale. Singurul aflat in casa, e nevoit sa rabde toate nelegiuirile parintelui si sa-l vada in cele mai degradante ipostaze, de care batranul, culmea, e mandru. Firea lui Ryo e cea mai fidela intruchipare a blandei Shiori. E plin de compasiune, de intelegere si bunatate, castigandu-si statutul de „bleg” al familiei; cauta cu infrigurare sa indrepte relele parintelui, riscand enorm uneori, doar pentru mantuirea pacatelor acestuia.

Dupa plecare fiilor mai mari, casa ramane doar a lui Bunzo, urmarit din umbra de Ryo si de omul bun la toate, Suematzu, angajat de secretarul personal al afaceristului, Oguri. Oguri e un om trecut de prima tinerete, devotat sefului sau, insarcinat cu ducerea la indeplinire a tuturor ordinelor lui Kurosawa, indiferent de moralitatea sau legalitatea acestora. El stie afacerile firmei pe de rost, si-i este necesar sefului si acasa. Menajul e facut exclusiv de tanarul Suematsu, cu meticulozitate, promptitudine, eficienta si maxima discretie. Dorintele stapanului sunt ghicite din ochi si realizate instant; pe scurt, angajatul ideal; nimic nu scapa observatiilor sale si e martor orb si mut al suferintelor lui Ryo si mai nou, dupa intrunirea familiei, a framantarilor lui Isao. Mai avem cateva personaje ce ajuta la conturarea protagonistilor Il avem pe Sugiyama Tokuro, subcontractor al lui Kurosawa Bunzo, gata sa falimenteze si pe fiul acestuia, micul Ichiro, o fosta menajera s.a..Fiind un serial psihologic-politist, evident, avem un anchetator, pe inspectorul Irie, om cu sarcina ingrata: oricat de nedrept i se pare sa pedepseasca pe cineva pentru curatarea infectiei morale din oras, drept este s-o faca. Asa-i legal. Sigur pe sine, meticulos si dedicat, se incranceneaza sa descopere autorul crimei cat mai rapid, in mare parte si pentru orgoliul personal.

Fireste, nimic „nu-i ce pare-a fi” si finalul ne va surprinde… mult. Caracterele copiilor lui Bunzo, departe de-a fi „sangele” parintelui lor, se dovedesc a fi aproape in exclusivitate al mamei, Shiori, chiar si pentru cel care nu era al ei. Morala? Poate ca samanta raului exista dar depinde cum e cultivata. Educatia facuta cu suflet poate invinge chiar si… codul genetic!

Traducerea serialului a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de iulianatotu – asiacinefil