“Oriume” (2002) e o impresionanta drama contemporana de familie despre alegerile ce trebuie facute intr-un anumit moment al vietii. Tangential am intalnit aceeasi tematica in doua productii recente, “Miss Granny” (productia originala coreeana) si “Miss Granny – 20 Once Again”, remake-ul chinezesc, insa acestea abordeaza tematica incorporand-o intr-o comedie romantica. “Oriume” e o drama de viata lipsita de umor, terna ca momentele triste descrise de scenariul scenaristei Akane Shiratori, aceeasi care ne impresiona in 1995 cu povestea din “Love Letter”. Cu o cariera de aproape 50 de ani in domeniul scrierii de scenarii, Shiratori ne infatiseaza o experienta aparent comuna multor persoane de varsta a treia, ea insasi avand la vremea scrierii scenariului o varsta apropiata cu cea a personajului principal. Regia e semnata de o alta regizor-femeie, Hisako Matsui, aceasta colaborand cu Shiratori si la completarea scenariului. Nascuta in 1946, Hisako Matsui si-a inceput cariera ca scriitoare si editoare la mai multe reviste populare prin anii ’70. In 1979 si-a deschis propria agentie de impresariere de actori, iar un deceniu mai tarziu si-a deschis propria agentie de productie, Essen Communications. Sub sigla acesteia a produs nu doar acest film, ci si numeroase seriale de televiziune si documentare in anii ’90. “Oriume” este insa doar al doilea din cele 3 filme regizate de aceasta pana in prezent, incadrandu-se in aceeasi problematica ce o reia si in celelalte productii, anume conditia femeii in societate. In “Oriume”, regizoarea insista pe prezentarea rolului unei femei de varsta a treia intr-o familie obisnuita japoneza, pe fundalul indoielilor si necunoscutelor ridicate de o situatie mai aparte care intervine pe parcurs. In rolurile principale au fost distribuite doua actrite experimentate, Kazuko Yoshiyuki si Mieko Harada, al caror nume desi publicului roman amator de cinematografie japoneza nu le spune nimic, zecile de filme si seriale in care au aparut constituie o carte de vizita ce recomanda interpretarea lor perfecta din aceasta productie.

Masako e o persoana de varsta a treia ce nu a avut o viata usoara, sacrificandu-se pentru fericirea celor 4 copii ai ei. Ajunsa la batranete, odata cu ea vin si problemele inerente varstei, chiar daca incearca mereu sa se inconjoare de oameni apropiati sufletului ei. Multa vreme a avut-o in grija pe Tokiko, o batrana pe care a ingrijit-o ca pe propria ei mama, insa boala Alzheimer grabeste despartirea lor, Tokiko fiind internata de fiul ei la un azil de batrani. Ramasa singura, Masako incearca sa-si continue viata de zi cu zi, insa depresia si singuratatea o marcheaza. Din cei patru copii ai ei, doar Yuzo isi manifesta dorinta de a o chema sa traiasca impreuna cu familia lui, formata din sotia Tomie si cei doi copii minori ai cuplului. Primita cu drag in sanul familiei, bunica pare a-si fi gasit un nou camin. Dupa un timp, insa, incepe sa se comporte ciudat, iar in urma unui conult medical afla ca sufera de o boala incurabila. Intreaga povara cade pe umerii norei Tomie, care pe langa slujba part-time si grija gospodariei, trebuie sa aiba, de acum, grija si de o persoana bolnava care nu de putine ori o trateaza cu dispret. Va duce, acest conflict, la destramarea familiei sau, din contra, va consolida unitatea ei ?

Kazuko Yoshiyuki (67 de ani la data filmarilor, in prezent 80 de ani, si continua sa apara in filme si seriale !) si Mieko Harada (44 de ani la data filmarilor, 57 de ani in prezent, premiata pentru prestatia din rolul secundar din productia “After the Rain” (2001) sunt doua actrite uimitoare, ce reusesc sa transmita cu o simplitate dezarmanta emotia relatiei dintre mama si fiica, dar si pozitia dificila a femeii intr-o societate mult prea conservatoare si tributara rolului primordial al barbatului in cadrul familiei. In “Oriume”, insa, capul familiei, desi respectat, este tocmai cel fara de solutii la situatia ce se iveste. De aceea, tatal lasa intreaga responsabilitate a ingrijirii mamei sale sotiei, care nu e ca in majoritatea cazurilor o femeie casnica, aceasta lucrand cu jumatate de norma la un depozit de flori. Nu o face neaparat pentru bani, cat mai ales pentru socializare, pentru a mai schimba peisajul. In acelasi timp, pe langa faptul ca e sotie si angajata, Tomoe e si mama a doi copii mici, astfel ca aparitia soacrei pe capul ei la inceput e o povara, de care incearca sa scape prin acceptarea situatiei. Insa in scurt timp boala batranei Masako incepe sa-si arate latura hada, transformand viata fiului ei, a norei si a nepotilor intr-un calvar. Masako constientizeaza, in momentele de luciditate, ca devine o povara pentru toti si nu ezita sa se autoizoleze, departandu-se fortat de cei in grija carora se afla, insa boala inainteaza si o face sa vada in cei dragi potentiali dusmani, facand-o si mai confuza. Filmul incearca, cu o sensibilitate aparte, sa ne transmita o alta perspectiva a modului in care poate fi perceputa o boala incurabila ca cea a personajului Masako, si reuseste asta fara a tranforma filmul intr-o melodrama ieftina, asa cum o fac multe filme similare coreene. Veti vedea in “Oriume” o privire detasata asupra unei situatii triste (chiar daca uneori simti cum se acumuleaza tensiunea, cadru cu cadru, si stii ca la un moment dat, asemeni unui vulcan, situatia va erupe), si mai ales multa multa demnitate umana in tratarea subiectului. E in genele natiunii japoneze aceasta detasare de tot ce este tragic si atasare de tot ce aduce sufletului bucurie si frumusete, iar “Oriume” exact acest lucru il aduce. “Oriume”, in japoneza, inseamna o creanga de prun ce a fost rupta de pom si care, pusa intr-o vaza, in ciuda ranii sale, infloreste si aduce bucurie sufletului si ochilor privitorului. Oriume e, de fapt, o metafora a insasi personajului Masako, care desi e rupta de familia ei de boala necrutatoare, reuseste sa infloreasca atunci cand cineva s-ar astepta mai putin, dand tuturor o adevarata lectie de viata, de ambitie si de daruire. Boala nu poate ucide spiritul uman, vointa de a trai si nici pasiunile pe care de multe ori trebuie sa le infranam pentru a da prioritate, in viata, lucrurilor care fac bine celor dragi. Interesant este faptul ca personajul central al acestui film, Masako, nu de iubire sau imbratisarea calda a familiei are nevoie in primul rand, ci de incredere. Increderea ca in ciuda bolii sale, poate fi privita ca o persoana sanatoasa, ce poate fi de folos in continuare celor dragi. Cum o spune si un personaj din film, nimeni nu poate trai fara sa fie apreciat inr-un fel sau altul, cu totii avem nevoie sa simtim ca suntem acceptati de cei din jurul nostru. Aceasta e ideea centrala a povestii, pe care regizoarea si scenarista, printr-o chimie perfecta, au pus-o in practica ireprosabil, facandu-te sa te intrebi de ce la finalul vizionarii o lacrima s-a cuibarit in coltul ochiilor.

Un film deosebit, o bijuterie emotionanta si plina de invataminte, recomandata tuturor celor care iubesc familia, viata si frumusetile ei, in ciuda oricaror dificultati ce pot sta in calea lor.

Traducerea a fost efectuta in pemiera in Romania de Elenas – Asia Team pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil