“National Security, 1985” (cu titlul coreean Namyeong-dong, 1985) a fost cel mai controversat film prezentat anul trecut in cadrul Festivalului International de Film de la Busan. Considerat de majoritatea criticilor drept unul din “cele mai bune filme coreene ale anului 2012”, acesta nu a fost o productie comerciala de la care sa existe mari asteptari la box-office. Inspirat din fapte reale si din memoriile activistului coreean Kim Geun-tae, care in septembrie 1985 a fost rapit si torturat timp de 22 de zile de temutul tortionar Lee Geun-an, numarul 1 pe lista sud-coreenilor ce trebuiau asasinati de catre Serviciile Secrete nord-coreene ale vremii, “National Security, 1985” a reusit, in ciuda bugetului redus avut la dispozitie, sa castige la box-office peste 2,3 milioane de dolari. Titlul original al filmului a fost “Namyeong-dong, 1985”, insa pentru publicul international acest nume nu spune prea multe, de aceea s-a acceptat promovarea lui pe plan international sub titlul “Securitatea Nationala, 1985”. In fapt, pentru coreeni, Namyeong-dong are o insemnatate aparte, fiind un cartier mic din Seul, de doar 1,19 kmp, in care se afla sediul temutei Securitati a regimului Chun Doo-hwan. Astfel, acest nume de cartier avea o rezonanta aparte in mentalul coreean.

Prezentarea filmului in premiera la Festivalul de la Busan a starnit reactii puternice in randul publicului, multi spectatori alegand sa paraseasca sala de proiectie in timpul filmului datorita emotiei puternice provocate de subiectul sau. In trailerul de prezentare al filmului se poate vedea, in partea de inceput, reactia pozitiva si aplauzele calduroase ale publicului din seara premierei de gala, dar si locurile goale din sala. Se pare ca subiectul filmului a intimidat multi spectatori, ce au refuzat sa vada filmul in cinematografe, de aici si doar cele 2 milioane de dolari incasari la box-office, insa regizorul sau, Chung Ji-young, a declarat: “E un film cu un buget redus, astfel ca nu i s-a facut multa publicitate, deci exista anumite limite ale popularitatii sale. Dar consider ca cei 300.000 de oameni ce au mers sa vada filmul e un numar cu adevarat important pentru noi”. Abordand injustitia sociala ca tema principala a anteriorului sau film, “Unbowed”, Chung Ji-young a numit “National Security, 1985” drept “cea mai dureroasa experienta din cariera mea de 30 de ani de cineast”. “Am vrut ca audienta sa reflecteze asupra temei torturii. Am gasit curajul de a face acest film, astfel incat spectatorii coreeni sa se cupleze la trista noastra istorie si la sacrificiile unor oameni extraordinari ca Kim Geun-tae intr-un mod concret, plin de semnificatii. Daca triumfam asupra trecutului, vom putea merge inainte cu unitatea si reconcilierea.” Din

distributia filmului fac parte o multime de figuri cunoscute, majoritatea vazute in roluri negative. Rolul principal ii revine lui Park Won-Sang, un actor foarte cunoscut in Coreea (peste 40 de filme la activ), ce a aparut in “Unbowed” sau “May 18”, dar pentru iubitorii de k-drame e cunoscut pentru rolul Dae-Po din “Warrior Baek Dong-soo”. Insa rol principal e destul de impropriu spus in acest gen de filme, in care fiecare personaj, oricat de nesemnificativ e in derularea povestii, are o importanta in creionarea situatiei si intalegerea mesajului transmis de regizor. Se poate spune ca “National Security, 1985” e un film cu 4-5 actori principali, care pe durata celor aproximativ 100 de minute ale filmului isi interpreteaza la perfectie partitura ca niste actori protagonisti. Rar un film reuseste sa aduca la un loc atatia actori talentati, multi veterani respectabili, si sa impresioneze prin interpretarea colectiva. De fapt, exista doua personaje mari si bine definite: Kim Jong-tae, Victima, pe de o parte, si personajul colectiv Securistul tortionar, pe de alta parte, la zugravirea portretului caruia participa fiecare personaj secundar in parte.

In septembrie 1985, Coreea se afla sub dictatura militara a lui Chun Doo-hwan, ce si-a cladit regimul de mana forte pe cadavrele celor ucisi in masacrul de la Gwangju in 18 mai 1980. Regimul a ales teroarea si tortura ca mijloace de riposta impotriva Miscarii de democratizare si a diverselor organizatii ce luptau pentru acest tel. In vara lui 1985, un anume Kim Jong-tae, absolvent pe vremuri al unui liceu de prestigiu din Seul, unul din conducatorii intelectuali ai Miscarii de democratizare, demisioneaza din motive personale, alegand sa mediteze la ceea ce urma sa faca in viitor. In perioada de ragaz pe care si-o acorda, acesta sta impreuna cu familia (sotia si copiii sai minori), pana intr-o zi cand e cautat de politistii de la sectia de politie din cartier pentru niste declaratii. Desi totul parea o formalitate, odata ajuns la sectia de politie, i se pune un sac pe cap si e tarat intr-o masina si dus intr-o locatie necunoscuta. In momentul in care isi revine, se regaseste in temuta cladire a Securitatii din cartierul Nam Young-dong. Aici este batut de securistii regimului Chun Doo-hwan iar mai apoi torturat timp de aproape o luna de zile in scopul marturisirii unui complot ce nu a existat niciodata impotriva regimului.

“National Security, 1985” abordeaza, fara indoiala, o tema familiara romanilor, care in perioada dictaturii comuniste stiau prea bine insemnatatea cuvantului “Securitate”. Doar numele odata rostit avea capacitatea de a instaura frica, iar daca nu ai trait in interiorul sistemului si al unei lumi controlate de o forta opresiva nevazuta e greu sa intelegi respectiva societate. Poate pentru spectatorul american, un film pe aceasta tema poate parea o experienta despre care poate invata si pe care o poate acumula la nivel teoretic, netrairea efectiva a ei fiind echivalenta cu cunoasterea faptului ca o mancare picanta e picanta, fara insa a o fi gustat vreodata pentru a-ti crea o parere bazata pe propriile observatii si trairi, despre ea. In schimb, coreenii au avut parte de decenii intunecate sub diverse dictaturi militare instaurate prin forta dupa Razboiul Coreean, iar astfel de experiente ca cea descrisa in acest film reprezinta o marturie reala a acelor timpuri. Serviciile secrete ale regimului Chun Doo-hwan asociau orice activitate antiguvernamentala si pentru democratie cu un act de tradare nationala, cei ce complotau impotriva guvernului fiind considerati dusmani ai Republicii Coreea. Dusmanii regimului erau calificati drept comunisti sau spioni din Nord, iar cine reusea sa scape din mainile Securitatii in viata era aproape condamnat de societate si, in unele cazuri, chiar de familie, ce ajungea sa creada afirmatiile autoritatilor in baza marturiei false obtinute de la incriminat. Securitatea lui Chun Doo-hwan era de fapt o fabrica de teroare, ce intimida prin tortura orice oponent al regimului, incercand reeducarea lui in spiritul devotamentului pentru tara si, implicit, pentru regim. Presupusele legaturi cu Nordul trebuiau exorcizate, iar multi nu supravietuiau prea mult daca reuseau sa scape cu viata din camerele de tortura ale Securitatii. Urmarea terorii instituite de aceasta au fost familii distruse, neincredere intre membrii familiilor, teroare, frica, insomnii si cosmaruri care uneori insoteau persoana incriminata pana la sfarsitul vietii sale. Filmul este inspirat din fapte reale, mai precis are la baza un eseu scris de o astfel de victima ce a decedat, intre timp, Kim Geun-tae, si din interviuri luate unor victime reale ale torturii Securitatii. La finalul filmului sunt prezentate spicuiri din interviuri date de suprevietuitori ai torturii in care acestia isi descriau experientele umilitoare la care au fost supusi in timpul detentiei. Doua replici a doua persoane diferite sunt sugestive pentru intelegerea impactului acestei perioade intunecate din istoria recenta a Coreei de Sud asupra populatiei tarii. Una e indreptata spre trecut si se prezinta sub forma unui sfat: “Nimeni n-ar trebui sa fie nostalgic dupa acele vremuri”. Iar cealalta este indreptata spre viitor si este plina de semnificatii: “ Vom fi mai aproape de o tara democratica doar cand vom rezolva aceste probleme trecute, create de dictatura militara.” Inchiderea acestei rani a trecutului si evitarea ca pe viitor istoria sa se repete e vazuta drept unica modalitate pentru un viitor democratic al tarii, pentru care s-au sacrificat generatii de luptatori in numele democratiei, incepand cu mitingurile din anii ’70 pana la sfarsitul dictaturii militare si adoptarea unei noi legi electorale la inceputul anilor ’90. “National Security 1985” completeaza perfect, de aceasta data intr-un mod realist si socant, imaginea regimului Chun Doo-hwan, fiind impreuna cu “26 Yaers” o marturie incontestabila a faptului ca lectia istoriei, pentru a fi invatata, trebuie mai intai predata tinerelor generatii. Coreea zilelor noastre este o tara infloritoare, democratica, cu o economie performanta, cu zgarie-nori, cu tineri rebeli si frumosi, insa toate aceste lucruri nu ar fi fost posibile fara sacrificiul acestor generatii, care spre deosebire de nord-coreeni, au stiut sa se opuna opresiunii chiar cu pretul vietii. Un film document, tulburator si realist, ce ne face sa intelegem mai bine societatea coreeana din interiorul ei, aruncand o privire inapoi in istorie.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 pentru asiacinefil.com.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com