Regizorul de filme de actiune al momentului in Japonia, Eiichiro Hasumi, revine cu o productie de actiune captivanta si violenta pe marele ecran, la 4 ani de la “Wild 7”, “Mozu, the Movie”. In fapt, aceasta e rodul celor doua sezoane ale serialului “Mozu” pe care tot el le-a regizat in 2014 pentru 2 posturi tv diferite, TBS si WOWOW, acesta din urma producand si filmul pentru marele ecran. Filmul are la baza seria de romane politiste a premiatului scriitor Go Osaka, “Mozu”, si incearca sa curpinda in cele aproape 2 ore ale productiei esenta celor 15 episoade ale celor 2 sezoane ale serialului de televiziune. Obiectivul a fost atins, insa exista unele evidente “gauri” in scenariu care, daca nu ai urmarit serialul, iti dau senzatia unei povesti haotice la prima vizionare. Din distributie face parte intreaga echipa de actori de pe micul ecran, insa vorbim de actori de calitate, ce au aparut pana acum in numeroase alte filme. Cele 3 roluri principale le revin lui Hidetoshi Nishijima (Genome Hazard, Ooku the Movie, While the Women Are Sleeping), Teruyuki Kagawa (unul din cei mai cunoscuti si apreciati actori japonezi din toate timpurile, ce nu mai are nevoie de pezentare) si actritei Yoko Maki (Genome Hazard, Tale of Genji). Trebuie spus ca cei trei au avut colaborari separate in mai multe filme, cunoscandu-se foarte bine. O aparitie speciala in acest film o are veteranul Takeshi Kitano, in rolul geniului malefic, care desi are doar o scena mai consistenta spre final, de cateva minute (pe parcursul filmului aparand sporadic, fara a avea replici de rostit), e impresionant cum reuseste sa induca ura pe care spectatorul trebuie sa o simta fata de el, omul din spatele unei legende urbane sangeroase. De altfel, Kitano si Nishijima au mai aparut impreuna in recentul “While the Women Are Sleeping”. “Mozu – The Movie” a obtinut incasari de 7,6 milioane dolari, dominand in saptamana premierei box-office-ul japonez. Filmarile au durat doar 2 luni (dovada ca echipa de actori era sudata de la serialul din anul precedent, fiecare stiind perfect ce trebuie sa interpreteze), iar pentru scenele din imaginara republica Penam, ce reprezinta o parte consistenta din film, echipa s-a deplasat si a filmat in Manila (Filipine).

Kuraki (Hidetoshi Nishijima) e un politist ce lucreaza pentru Siguranta Publica, pana nu de mult apreciat de superiorii si colegii sai din Politia Metropolitana Tokyo. Insa moartea prin inecare “accidentala” a fiicei sale in cada si mai apoi moartea sotiei sale i-au distrus viata, ajungand luni de zile sa-si inece amarul in bautura. Ancheta politiei nu a reusit sa stabileasca adevarul despre acest incident, si tot mai mult e tentat sa incerce sa afle adevarul pe cont propriu. Indiciile duc spre o pista fantezista, cea a unei legende urbane ce vorbeste despre un anume Daruma, un personaj hidos si violent, geniu al Raului, care se spune ca stapaneste din umbra echilibrul de putere din Japonia. Aceasta persoana se pare ca ar fi aparut in fata sotiei sale inainte ca fiica ei sa moara, fiind desenata de aceasta, cu toate ca se spune ca Daruma apare doar in cosmarurile oamenilor. In paralel, are loc o luare de ostatici in centrul Tokyo-ului, care in mod straniu inceteaza in momentul in care intamplator Kuraki dejoaca planul unei rapiri ce are loc in acelasi timp. Cele doua evenimente par a avea legatura, atacul fiind in fapt o distragere a atentiei politiei pentru ca o tanara cu dizabilitati, Elena, ce provine din republica Penam, sa fie rapita. Salvata de Kuraki, Elena ajunge sub protectia detectivului Osugi (Teruyuki Kagawa). Incidentul il apropie mai mult pe Kuraki de aflarea adevarului, deoarece un personaj ciudat il suna la scurt timp si ii confirma existenta misteriosului Daruma. Cheia intrarii in imperiul nevazut al lui Daruma se va dovedi a fi Elena, fata a carei viata a salvat-o…

“Mozu – The Movie” este, in mod evident, o productie ce se adreseaza in primul rand fanilor serialului. Daca nu ai urmarit serialul inainte, iti va fi greu sa faci anumite conexiuni intre personaje, conexiuni asupra carora regizorul nu insista, lasand efectiv un vid in scenariu. Nu exista nici o preocupare pentru aprofundarea portretului fiecarui personaj din randul protagonistilor serialului; personajele pozitive sunt prezentate lapidar, insuficient pentru stabilirea unei coeziuni pe care, in mod paradoxal, firul narativ o sugereaza. Kuraki ne e prezentat ca un politist cu pregatire de super-agent de serviciu secret, ce iti da impresia ca oricand poate invinge pana si pe cei mai bine pregatiti fizic infractori. Cu toate astea, se afla in stare de depresie, isi ineaca suferinta in alcool si pare la un pas de a abdica de la principiile ce l-au adus in fortele de politie. Akeboshi, care din film reiese ca ar fi fost o fosta colega, dar al carei trecut comun cu Kuraki si Osugi (care impreuna in serial deconspira comploturi si jocuri de culise la nivel inalt) nu e in vreun fel subliniat, lasandu-se la presupunerea spectatorului anumite lucruri, il convinge sa revina pe linia de plutire, in timp ce politistul Osugi, fara a se da de inteles ca vreodata a fost coleg cu Kuraki, se implica in evenimente dupa ce la randu-i e afectat de cursul evenimentelor. De cealalta parte, eroii negativi capata valente de supereroi negativi de benzi desenate: il avem pe de o parte pe Daruma, interpretat de Takeshi Kitano, un personaj desprins din legendele urbane ce prinde viata doar pentru a raspandi teroarea, si, pe de alta parte, ii avem pe cei ce lucreaza la comanda “sistemului”, “rotitele”, cum sunt numiti, intre care cel mai fioros e nebunul Shingai Hiromi, un criminal cu sange rece asupra portretului sau trecutului caruia nu se insista absolut deloc. Ce induce o si mai mare confuzie e prezenta personajului Higashi, al carui nume il aflam abia la sfarsit, un anarhist convins, la fel de deplasat ca gandire si comportament precum Shingai, despre care nu stim in ce tabara se afla si pe cine sustine, datorita fidelitatii sale fata de principiile anarhiste. Numarul mare de personaje complica intelegerea legaturilor dintre ele, mai ales ca modul de actiune insusi al lui Kuraki e uneori derutant. Filmul duce la extrem violenta si comportamentul personajelor negative (unele din ele ai senzatia ca sunt un fel de Joker din “Batman”), oferind practic violenta gratuita, fara vreun sens anume. Spre deosebire de serial, scenele de actiune sunt foarte bine lucrate si filmate, spectaculoase si captivante, insa pe partea de coloana sonora filmul sufera serios, aceasta lipsind cu desavarsire acolo unde ar fi trebuit sa marcheze schimbarea decorurilor (mutarea actiunii departe de Japonia, in Penam) sau sa accentueze unele trairi ale personajelor. Acest lucru iti da senzatia ca in absenta potentarii trairilor interioare, toata drama personajului Kuraki si a celorlalte personaje cu care se asociaza e doar un pretext pentru derularea actiunii, nu un tel in sine. Noroc cu interpretarea de calitate a actorilor, care reusesc sa te tina pana la final aproape de poveste. Cu toate plusurile si minusurile, “Mozu – The Movie” e un film dinamic, antrenant si plin de mister (mai ales prin introducerea in ecuatie a enigmaticei republici imaginare a Penam-ului si a legendei urbane a lui Daruma), ce reuseste sa prinda cu precadere publicul tanar si rebel, publicul-tinta al producatorilor. Cu mai multa aplecare spre un scenariu mai elaborat, ar fi iesit cu certitudine un film mult mai reusit… “Wild 7”, anteriorul film al regizorului Eiichiro Hasumi, e mult mai ofertant.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil