Nume de top ale celei de-a cincea gerenatii de cineasti chinezi, Chen Kaige si-a dobandit celebritatea la 9 ani de la debut cu productia “Farewell My Concubine”, un film cu nu mai putin de 17 premii si 4 nominalizari, din care 2 la Oscar. Insa vremurile de glorie au apus de mult pentru Kaige. “The Emperor and the Assassin” din 1998 a avut un succes binemeritat, o productie destul de greoaie, epica dar foarte statica, dupa care a urmat marele esec cu “The Promise”, un film in care s-a investit mult, dar care a fost un esec total sub toate aspectele, inclusiv financiar. La 3 ani, Kaige a revenit cu “Forever Enthralled”, readucand intr-un film biografic in prim plan tema din “Farewell My Concubine”, dar nici un alt film – nici macar “Sacrifice” din 2010 – nu a mai reusit sa se apropie macar de succesul obtinut cu productia din 1993. Acum, in 2015, Chen Kaige incearca sa se “reinventeze”. Cum ? Apeland la tot ce a fost de succes in filmul “The Promise” si introducand o multime de efecte speciale in proaspata lui productie “Monk Comes Down the Mountain”. Filmul nu are la baza scenariul lui Kaige, ci un roman devenit best-seller in China, A Monk Comes Down the Mountain, scris de Xu Haofeng (autorul romanului ce a stat la baza lui „The Sword Identity”, o productie nereusita de acum cativa ani). Productia este rodul unei colaborari intre studiourile chineze de film si celebra companie americana de productie Columbia Pictures – una din pputinele colaborari sino-americane in materie de film ale ultimului deceniu. Desi inca nu si-a terminat perioada de rulare in cinematografele chineze, filmul a obtinut incasari de peste 64 de milioane de dolari, ceea ce inseamna ca a fost un succes moderat raportat la sumele de peste 200 milioane dolari obtinute de productiile de top hollywoodiene in acest an in China. Efectele speciale spectaculoase si distributia destul de buna au atras lumea in salile de cinema, insa din pacate realitatea de pe hartie nu reflecta intotdeauna asteptarile publicului de la o productie, astfel ca probabil multi au plecat de la acest film dezamagiti. In rolul principal il reintalnim pe Wang Baoqiang, ajuns la 31 de ani, pe care ni-l amintim din „A World Without Thieves”, unde interpreta tot un personaj naiv ce avea ceva din esenta chinezului de rand. In roluri secundare vedem cateva nume cunoscute ale filmului chinez, precum Aaron Kwok, Lin Chi-ling, Vanness Wu, Suet Lam sau Jaycee Chan (fiul lui Jackie Chan, care, in prezent, s-a retras din lumea filmului datorita anchetei in care a fost implicat, fiind acuzat de furnizare de marijuana pentru consumatori de droguri; paradoxal, in film interpreteaza chiar un personaj care se drogheaza cu opiu !)

In China inceputului de secol XX, He Anxia isi duce traiul lipsit de griji la un templu taoist. Acolo fusese abandonat de mama sa si crescut de staretul templului, deprinzand de mic artele martiale si invataturile taoiste. Dar vremurile devin tot mai grele, iar hrana nu mai e suficienta pentru toti calugarii de la templu. Staretul decide ca periodic, calugarii sa lupte intre ei, pentru a-i tria si a reduce astfel numarul gurilor de hranit. I-a venit randul si lui He Anxia sa se implice intr-o astfel de infruntare. Desi e la un pas sa fie infrant de corpolentul sau adversar, intr-un final indemanarea in stapanirea artelor martiale ii aduce o binemeritata victorie. Tocmai pe cand se pregatea sa jubileze, primeste vestea tragica: invingatorul confruntarii urma a parasi templu si a pleca in lumea larga, considerandu-se ca e suficient de bine pregatit pentru a nu cadea prada tentatiilor si oprelistilor ei. Si astfel He Anxia isi ia lucrurile in spinare si coboara de pe munte in lumea reala. Va fi aventura vietii sale, care ii va permite sa cunoasca lumea asa cum nu a mai vazut-o vreodata, cu bune si mai ales cu tot ce are aceasta mai rau.

Tema filmului lui Kaige e una clasica in cinematografia chineza de arte martiale: calugarul naiv ce toata viata lui a trait izolat paseste pe cararile lumii reale, descoperind-o si punandu-si talentul la conributie pentru a-si asigura suprevuietuirea. Doar ca de aceasta data povestea e spusa pe un ton atipic, combinad comedia cu drama, misterul cu fantezia, umorul negru cu parodia. Si, in plus, pe tot parcursul derularii povstii, aceasta e plina de invataminte buddhiste, taoiste si filosofie zen, osciland in jurul clasicei confruntari dintre bine si rau si a eternei provocari a cunoasterii de sine. Scenariul este foarte alambicat, firele epice se schimba des, la fel si personajele, ceea ce fac in asa fel incat filmul sa se deosebeasca radical de o productie clasica de gen. Nu avem pesonajele puse pe tabla de sah de la inceput pana la sfarsit, dupa cum nu avem nici o singura poveste careia sa i se alature sau din care sa se desprinda alte povesti secundare. In primele 30 de minute il vedem pe He Anxia in mediul sau, la templu, dupa care il vedem intrand in contact cu cea care va reprezenta noua lui familie. Dar toata aceasta poveste nu tine mai mult de 35 de minute, e realista si iti da impresia unui film care te va cuceri. E doar o iluzie, pentru ca brusc tonul si decorurile se schimba, la fel si personajele, intrand altele in scena, fara ca cele vechi sa mai apara pana la final. Practic dupa 35 de minute filmul se restarteaza, se schimba povestea si genul, filmul capatand accente de fantezie, mister si ireal. Trecerea spre noua poveste e haotica, lasa spectatorul putin in ceata, nefiind usor pentru acesta sa digere o trecere de la un stil realist a la „A Woman, A Gun and a Noodle Shop” spre unul fantezist in genul lui „The Four”, cu exagerari vizuale ce dau senzatia de neseriozitate. Aceasta trecere te bulverseaza si te face sa te intrebi incotro se indreapta filmul ? In momentul in care incepe lectia filosofica, poti spune ca te-ai pierdut complet. Partea finala a filmului e disproportionata si da senzatia unui sfarsit facut in graba. Pentru ultimele 25-30 de minute intra in scena inca un set nou de personaje si un nou fir epic, si din nou filmul se restarteaza. Toate aceste procedee dau senzatia unui scenariu neunitar, probabil un film omnibus (format din 3-4 scurtmetraje diferite, legate intre ele) fiind mai usor de urmarit decat aceasta realizare a lui Chen Kaige. Poate singurul lucru ofertant la „Monk Comes Down the Mountain” sunt scenele in care sunt puse in valoare artele martiale. La acest capitol productia abunda de efecte speciale si vizuale foarte bine realizate, dar si de imagini superbe, responabilul de imagine facand o treaba mult mai buna decat scenaristul, reusind sa transmita prin munca sa ceea ce nu a putut scenaristul sa transmita prin cuvinte. Si totusi, astfel de productii care iti iau ochii, de “popcorn” cum li se spune, abunda peste ocean. Doar pentru ele sa iesi cu un astfel de film pe piata internationala tradeaza scopul pur comercial al productiei, in ciuda faptului ca se pretinde a fi cu totul altceva (sau el putin asa si-ar fi dorit sa se creada). “ Monk Comes Down the Mountain” e un film ce tinteste in principal publicul asiatic (cum a fost si cazul lui “Monkey King”), cunoscator al filosifiei buddhiste. Pentru publicul non-asiatic, mesajele sale, desi poetice si de o frumusete vizuala aparte, pot parea greoaie si pot caracteriza filmul intr-un singur cuvant: “plictisitor”. Un nou esec al lui Chen Kaige si un nou succes financiar pentru echipa lui de productie, ce-si freaca mainile consultand saptamanal cifrele de la box-office. Oare incotro se indreapta filmul chinezesc al zilelor noastre ?

Traducerea, adaptarea si timingul au fost realizate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil