Pentru trei prieteni, viata e plina de ghinioane si lipsuri. Do-bum e un individ certat cu legea, caruia sotia pe cale sa nasca ii intra la inchisoare in locu-i. O poate scoate de acolo pe cautiune, dar nu are suma de bani solicitata de judecator. Geun-young e un ratat plin de datorii la camatari, ce-si castiga existenta aruncandu-se in fata masinilor si solicitand mai apoi recompense soferilor neatenti pentru a nu ajunge in fata legii. Indatorat pana peste cap, nu se gandeste decat la sinucidere, plan pe care il si pune in aplicare, fara succes. Jong-man e un tanar lipsit de orice perspectiva, preocupat de jocuri pe telefon si dispus sa faca orice ilegalitate pentru a castiga un ban. Pe toti trei ii leaga un lucru: au nevoie disperata de bani. Intamplator cei trei, odata reuniti, ajung la o pensiune rurala, unde se opresc sa manance. Pensiunea era rodul muncii de o viata a bunicutei Kwon, afacerea cu supa facuta dupa o reteta proprie transformand-o intr-o milionara. La batranete, aceasta a decis sa se retraga la tara si sa se ocupe de pensiune, impartindu-si fabuloasa avere fiilor si fiicelor sale, fiecare cu propriile afaceri. Vazand succesul afacerii bunicutei, cei trei pierde-vara se apuca sa calculeze profitul pe care il obtine intr-o zi bunicuta cu celebra ei reteta. Socati de suma calculata, pun la cale rapirea acesteia pentru a obtine mai intai reteta magica, si mai apoi o rascumparare. Dar lipsa de experienta intr-ale rapirilor si greselile facute rand pe rand ii baga intr-o multime de buclucuri. Cine ii va scoate la liman ? Insasi bunicuta K, care indignata de suma minuscula ceruta ca recompensa pentru ea, se decide sa ia totul in mainile sale, transformandu-i pe cei trei ratati in rapitori adevarati implicati in cel mai mare caz de rapire din istoria Coreei !

Avand-o in rolul principal pe actrita-veterana Na Moon-hee (Twilight Gangsters, Harmony), “Mission Possible: Kidnapping Granny K” e, cel putin dupa titlu, o parodie dupa celebra serie hollywoodiana “Mission Imposssible”. In realitate, avem in fata o comedie “salbatica” de actiune in stilul cu care ne-a obisnuit regizorul Kim Sang-jin in “Attack the Gas Station” sau “Ghost House”. Cu o multime de actori trecuti de prima tinerete, figuri cunoscute din atatea si atatea filme si seriale, filmul ne propune o evadare in mediul rural coreean, plina de buclucuri si adrenalina, intr-o atmosfera mereu vesela si incarcata de neprevazut. Pigmentat cu numeroase scene comice si numere amuzante ale protagonistilor, “Kidnapping Granny K” ne aduce aminte de comediile coreene de actiune ce se faceau pana in 2005 si care astazi au fost aproape complet abandonate, in care personajele principale ajungeau in mijlocul unor aventuri greu de anticipat, infruntand cele mai neasteptate situatii. Si de aceasta data, personajele principale dovedesc ca stiu sa intretina atmosfera: bunicuta K e o eroina total neobisnuita, care din victima se transforma in scurt timp intr-o adevarata mama pentru cei trei rapitori, dandu-le sfaturi din experienta de viata legat de cum sa procedezxe pentru a nu fi prinsi de politie si a obtine recompensa ceruta. Iar cei trei “raufacatori” stangaci sunt de un comic aparte; toti sunt persoane cu suflet bun, naivi si usor de manipulat, asemanatori (“ceea ce se aseamana se aduna”) ca fire si nivel de inteligenta, ce amintesc de cei trei hoti naivi din “Home Alone”. Ca spectator, cei trei iti merg repede la inima si, prin prestatia lor, nu doar razi in hohote ci chiar ajungi sa speri ca, intr-un fel, vor evita sa fie, intr-un final, capturati, si planul lor naiv va reusi. Contributia regizorului la succesul acestui film e remarcabila. Chiar daca avem in fata un film de “popcorn”, cum ar spune americanii, actiunea nu e pusa in scena intr-un mod chiar atat de naiv. Intre numeroase rasete putem intrevedea o actiune destul de realist prezentata (cum e scena jefuirii unui vagon de tren sau a interventie fortelor speciale la locul rapirii) si chiar putin romantism. Pe masura ce politia intra in scena si se angreneaza in jocul de-a soarecele si pisica cu rapitorii, filmul devine captivant, tinand spectatorii cu sufletul la gura si lasandu-i sa ghiceasca care ar putea fi urmarea. Filmul e bine construit, captivant, nu stagneaza nici un moment si, spre deosebire de alte comedii de gen, nu aluneca, pe masura ce ne apropiem de sfarsit, spre melodrama. Exista momente emotionante si sensibile, dar ele au doar rolul de a spori coeziunea intre personaje, iar aceasta odata intarita, comedia si zambetul revine pe buzele tuturor. O productie amuzanta, coerenta, un exemplu pozitiv despre cum se face o comedie de succes fara idoli vopsiti in cap, fara improvizatii sau glume de prost gust.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de colega noastra Vic – Asia Team pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil