Regizoarea lui “… ing” (2003), Lee Eon-hee, revine la 9 ani distanta de la precedentul sau film, cu o poveste excelenta in care pentru prima oara in cariera ei trece granita romantismului spre taramul miscator al thriller-ului si misterului. Cel mai nou film al ei, recentul “Missing”, ce a avut premiera in Coreea in urma cu doar o luna si o saptamana, a fost un succes neasteptat de box-office, raportat la bugetul destul de scazut al filmului, obtinand venituri de 7,4 milioane dolari. In rolurile principale au fost distribuite doua actrite cunoscute ale Coreei, ambele trecute de 35 de ani, e vorba de indragita Kong Hyo-jin si de Uhm Ji-won. Kong Hyo-jin, cunoscuta iubitorilor de seriale coreene din k-drame precum Master’s Sun, Beautiful Days sau The Producers, duce dincolo de limita controlului rolul din premiatul “Crush and Blush”, interpretand rolul dual al unei bone misterioase. Uhm Ji-won, o actrita cu mare potential dar care nu a avut inca sansa unui film de mare succes care sa o propulseze la rangul de mare vedeta (poate va fi “Master” acest film, cu toate ca cele 3 staruri masculine de pe firmamentul lui par a spune altceva, e vorba de Lee Byung-hun, Gang Dong-won si Kim Woo-bin), a aparut in cateva productii cunoscute asiacinefililor, precum “Phone”, “The Silenced”, “Man on the Edge”, “Over the Rainbow” sau “Traces of Love”, interpretand excelent o mama disperata in cautarea propriei fiice.

Lee Ji-sun (Uhm Ji-won) e mama unei fetite de 13 luni, Da-eun. Divortata de sotul medic, aceasta isi creste singura fiica, lucrand pentru o companie din advertising. Slujba ii ocupa o mare parte din activitatea de peste zi, astfel ca nu de putine ori grija fiicei sale devine o adevarata povara, motiv pentru care apeleaza la bone. Aflata in plin proces pentru obtinerea cutsodiei lui Da-eun, pe care e pe cale sa-l piarda in fata sotului dezinteresat in a-si creste fiica si deja implicat intr-o noua relatie amoroasa, asaltata cu proiecte tentante si epuizante la serviciu, Ji-sun isi neglijeaza complet fiica. In momentul in care isi concediaza bona chineza si realizeaza ca nu face fata situatiei, apeleaza la o vecina, a carei bona i-o recomanda pe nepoata ei, Han Mae (Kong Hyo-jin). Initial, Ji-sun e contrariata de faptul ca tacuta bona recomandata abia stie sa vorbeasca coreeana, fiind si ea proaspat venita la munca din China. Dar faptul ca reuseste sa o linisteasca pe micuta Da-eun o convinge pe disparata mama sa o accepte intr-o saptamana de proba, iar mai apoi definitiv. Lucrurile par a se indrepta, dar in curand lipsurile bonei si problemele acesteia de a comunica in coreeana incep sa devina piedici in calea unei relatii facile intre cele doua femei. Pana intr-o zi, cand reintoarsa de la serviciu, Ji-sun constata ca atat fiica cat si bona lipsesc…

“Missing” (2016) poate fi incadrat ca unui mixt de genuri: thriller/mister/drama, iar faptul ca este regizat de o femeie nu pare a incomoda abordarea indrazneata ce pare a fi specialitatea barbatilor. E adevarat ca filmul are ca protagoniste doua femei si o chestiune specifica acestora, gravitand in jurul ideii de dragoste materna, insa amestecul acestei problematici cu realismul unor situatii aparent fictive creeaza o atmosfera plina de tensiune, ce captiveaza pana si spectatorii mai rezervati. Regizoarea scenarista contureaza foarte bine portretul celor doua femei pe care soarta le aduce fata in fata, insistand pe latura psihologica a acestuia. Ji-sun e o mama recent divortata, ce trebuie sa-si creasca singura fiica de doar 13 luni. E doborata de responsabilitati la serviciu, lucrand in advertising, telefonul sunand din greu de dimineata pana seara si reusind sa transmita spectatorului exact starea de lehamite prin care trece personajul la auzul soneriei acestuia. Acasa harababura e totala, iar viata ei pare o cursa contra cronometru catre… niciunde. Sosirea in casa ei a bonei Han-mae e privita ca o gura de oxigen, ce-i permite sa mai respire si ii da o usoara senzatie de eliberare. Iminenta pierdere a custodiei fiicei in fata unui sot dezinteresat de cresterea ei o determina sa incerce sa lupte prin orice mijloace pentru a o pastra, neexcluzand chiar fuga cu fiica ei si sa nu aplice sentinta judecatoreasca. Ea e prototipul femeii-mama care stie cel mai bine ce inseamna dragostea fata de propriul copil, avand un puternic instinct matern pe care autoritatile incearca sa-l calce in picioare, cum nu de putine ori seintampla si in viata reala. Han-mae trebuia sa fie elementul care sa aduca echilibru in viata ei, sa o readuca pe linia de plutire, sa-i ofere acel respiro necesar pentru a duce la bun sfarsit lupta pentru custodie. Desi Han-mae nu stie decat cateva cuvinte in coreeana, cu toate ca dupa spusele matusii sale intelege totul, dragostea cu care e primita de micuta Da-eun, mereu linistita in preajma bonei chineze, o convinge pe Ji-sun sa o accepte ca parte a familiei, fiind incantata de bunatatea femeii. Pana intr-o zi, cand venind obosita de la serviciu, Ji-sun nu o mai gaseste nici pe bona, nici pe propria fiica acasa. Lucrurile se complica si mai mult pentru ca pierderea custodiei presupune predarea fetitei catre tata, insa aceasta fin disparuta, insasi libertatea lui Ji-sun e pusa in discutie. Si astfel incepe lunga odisee a unei mame disperate ce porneste in cautarea fiicei, facand nu de putine ori ceea ce politia si autoritatile coreene se dovedesc incapabile sa faca… Iar surprizele nu inceteaza sa apara din senin. Un film excelent, cu multe invataminte si suspans, cu rasturnari de situatie si tensiune la maxim, asa cum cineastii coreeni se pricep de minune sa ne ofere. Daca Kong Hyo-jn in mod surprinzator interpreteaza un rol in care rosteste foarte putine replici, si si acestea in mare parte in… chineza, Uhm Ji-won impresioneaza prin interpretarea ei, si nu ar fi exclus sa o vedem in acest an recompensata pentru prestatia ei.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil