Marele maestru al filmelor de actiune John Woo revine, la 71 de ani, in scaunul regizoral pentru o noua epopee moderna cu impuscaturi in stilul care l-a consacrat in anii ’90, “Manhunt”. Dupa ce a regizat magistralul “The Crossing” in 2014 si 2015, John Woo a decis sa revina la filmele de actiune, alaturi de care se simte in elementul sau, regizand un film finantat de producatori din China si Hong Kong dar vorbit in mare parte in japoneza si engleza. “Manhunt” are la baza un roman scris de japonezul Juko Nishimura, “Kimi yo fundo no kawa o watare”, ce a fost ecranizat in anul 1976 de japonezul Junya Sato. John Woo a declarat ca a ales acest proiect pentru a-i aduce un omagiu marelui actor japonez Ken Takakura, ce s-a stins cu 4 ani in urma, si care a jucat rolul principal in ecranizarea amintita din 1976. Pentru publicul roman necunoscator de cinematografie asiatica, aceasta decizie poate parea una oarecare, poate chiar ciudata, tinand cont de rivalitatea istorica dintre China si Japonia; e putin ciudat ca un regizor chinez, fie el si de talie mondiala, sa realizeze un film filmat in Japonia si vorbit in cea mai mare parte in japoneza, cu actori japonezi in prim plan. John Woo ne arata ca lumea filmului nu are bariere, precum lumea politica, si ca poti realiza un film dedicat unui monstru sacru al unei cinematografii rivale fara a starni orgolii. Pentru chinezi, insa, “Manhunt” are o semnificatie aparte. Si nu ne referim la aceasta productie, ci la cea din 1976. Aceasta a fost lansata in China on 1978, fiind unul din primele filme straine difuzate in cinematografele chinezesti dupa Revolutia Culturala. Impactul filmului asupra publicului chinez a fost unul urias, Ken Takakura devenind unul din cei mai populari actori japonezi din toate timpurile in China. Insusi purtatorul de cuvant al Ministerului de Afaceri Externe chinez declara, la moartea actorului japonez, in 2014, ca Takakura a adus o contributie semnificativa la schimburile culturale dintre China si Japonia. In aceasta lumina trebuie privit remake-ul lui John Woo din 2017. Rolul lui Takakura este luat de actorul chinez Zhang Hanyu (Operation Mekong, The Taking of Tiger Mountain, WhiteVengeance), ce colaboreaza cu japonezul Masaharu Fukuyama (Suspect X) si cu o echipa internationala de actori asiatici, din care nu putem trece cu vederea peste cunoscuta actrita coreeana Ha Ji-won, peste veteranul japonez Jun Kunimura sau chinezoaica Qi Wei. Fiica lui John Woo, Angeles Woo, are si ea un rol secundar, cel al unei asasine ce colaboreaza cu buna ei prietena interpretata de Ha Ji-won. “Manhunt” a avut un buget de 50 de milioane de dolari, a fost filmat in intregime in Osaka si a stat in post-productie nu mai putin de 3 luni ! A avut premiera la Festivalul de la Venetia, dar nu a concurat la vreo categorie. In China, filmul nu a rupt gura targului, obtinand incasari de doar 16 milioane de dolari. Coloana sonora e semnata de apreciatul Taro Iwashiro.

“Tenjin” e o companie farmaceutica de prestigiu din Osaka ajunsa la aniversarea a 65 de ani de existenta. Presedintele Sakai (Jun Kunimura) decide sa lase compania in mainile fiului sau, nu inainte de a-l lauda in fata invitatiilor la petrecerea aniversara pe Du Qiu (Zhang Hanyu), avocatul companiei. In urma cu 3 ani acesta schimbase in bine soarta companiei, castigand in proces ce a permis in cele din urma listarea la bursa a “Tenjin”. Dar Du Qiu intentioneaza sa plece in State si sa paraseasca “Tenjin”, lucru care deranjeaza, stiind mai multe secrete ale companiei. Dupa o seara obositoare, Du Qiu se trezeste cu cadavrul unei femei in patul din apartamentul sau, fiind acuzat de crima. In momentul arestarii, Du Qiu reuseste sa scape, devenind un urmarit national, inamicul public numarul 1 al Japoniei. Inspectorul Kimura e desemnat sa se ocupe de caz, si nu dupa mult timp gaseste mai multe neconcordante care ii ridica semen de intrebare daca fugarul Du Qiu chiar e vnovat de acuzele ce i se aduc. Vanat de toata lumea, Du Qiu trebuie sa isi demonstreze nevinovatia si sa afle cine l-a dorit mort…

“Manhunt” ne aminteste de John Woo din vremurile sale bune, in care lucra cu Chow Yun-fat sau Andy Lau la marile filme de actiune de la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90. Regasim in noua lui productie sarea si piperul de pe vremuri, actiune din belsug, spectaculozitate si un simt al poeziei redate prin imagini cum numai la Wong Kar-wai mai vezi, in cinematografia chineza. “Manhunt” pe cat de spectaculos e pe partea de actiune si entertainment, pe atat e lipsit de consistenta e la capitolul scenariu. Povestea nu doar ca e previzibila – un fel de “The Fugitive” tras la indigo, insa mult mai spectaculos -, dar este si plina de clisee. Cunoscatorii filmelor lui John Woo vor recunoaste o gramada de replici din filmele sale anterioare inserate in gura personajelor, iar de foarte multe ori replicile sunt atat de tipice incat devin enervante, dandu-ti impresia ca au fost copiate intentionat din filme similare americane sau chinezesti. Partial John Woo a recunoscut acest lucru, inspirandu-se din zecile de filme politiste japoneze din anii ’70, ce aveau replici aproape mecanice si personaje de-a dreptul clasice pentru gen, precum politistul neinteles, noncomformist dar onest, inchis in lumea lui, cu defectele si ticurile sale, ce ajunge sa faca echipa cu un partener care trebuie sa-i dea replica de fiecare data si sa-l puna la punct. Scenariul trage in jos filmul, mai ales ca spre final se vede ca acesta e cam tras de par probabil din dorinta de a fi imprevizibil. O alta bila neagra e data de folosirea limbilor japoneza, chineza si mai ales engleza (una extrem e stalcita) in dialogurile dintre personaje, acestea alternand extrem de enervant pentru urechile privitorului. Unde exceleaza filmul e pe partea de spectaculozitate, unde si cu ajutorul efectelor speciale, John Woo ne ofera poate cea mai reusita si mai dinamica perspectiva despre cum trebuie facut un film de superactiune. Aici e punctul forte al productie, dar si al lui John Woo. Un film de popcorn, cum ar zice americanii, extrem de bine realizat, cu o interpretare buna a echipei internationale de actori (Ha Ji-won e destul de convingatoare in rolul unei asasine profesioniste necrutatoare vorbitoare de engleza), dar care ofera mult mai putine sub aspectul scenariului, previzibil si fantezist spre final, mustind de clisee.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil