Festivalul International de Film de la Berlin s-a incheiat, insa ecourile sale continua sa se faca auzite. Numele filmelor asiatice ce au triumfat in editia aniversare din acest an e tot mai des rostit pe buzele companiilor de distributie din intreaga lume, in special ca Festivalul a fost dublat de un targ al filmelor, devenit deja o traditie. Unul din filmele castigatoare a fost productia japoneza „Caterpillar”, regizata de japonezul Koji Wakamatsu. Shinobu Terajima a castigat premiul pentru Cea mai buna actrita, confirmand inca o data valoarea scolii de actorie japoneze, care anul trecut a primit aprecierea Academiei americane de film prin „Okuribito”. Cu putin inainte ca Berlinalele sa debuteze, Koji Wakamatsu a acordat un interviu presei, in care facea o prezentare amanuntita a celui mai nou film al sau, „Caterpillar”.

Care a fost geneza acestui film ?

Aveam ideea acestui nou film inca de cand filmam „United Red Army”. Consideram ca, pentru a intelege tineretul anilor ’60-’70, mai intai se cuvenea sa descrii epoca parintilor lor, anii razboiului din Pacific. A descrie un razboi nu inseamna doar impuscaturi si scene de lupta. Persoanele cele mai afectate de razboi sunt femeile si copiii, care nici macar nu lupta. Cei aflati la putere ii prostesc pe cetateni sa creada ca razboiul e in folosul patriei, si ii manipuleaza sa mearga la lupta. Ei insisi stau la distanta de teatrul de operatiuni si sunt inca in viata cand razboiul se sfarseste. Consideram ca tineretul din „United Red Army” s-a nascut in conditiile in care s-a nascut din cauza parintilor lor, care au trait o astfel de epoca. Asa ca de pe atunci ma gandisem sa descriu epoca parintilor lor, a oamenilor acelor timpuri.

In acest sens e diferit filmul de romanul lui Edogawa Rampo, „The Caterpillar”, in care e vorba de un veteran din al doilea razboi mondial care se intoarce inapoi acasa mutilat fizic ?

M-a inspirat imaginea veteranului de razboi intors acasa fara maini si picioare, si relatia acestuia cu sotia lui. Dincolo de asta, peisajul temporal e diferit, si cam multe lucruri sunt schimbate. Ceea ce am vrut sa descriu din acea imagine initiala a fost ideea ca, pentru fiintele umane, viata inseamna a face sex, a manca si violenta. In plus, am vrut sa descriu cum firea umana poate fi distrusa de razboi. Charlie Chaplin ne arata in filmele sale ca daca omori 3 oameni, esti spanzurat, in timp ce daca omori zece mii devii erou. Acesta e razboiul !

In Johnny Got His Gun (1971), regizorul si romancierul american Dalton Trumbo spune povestea unui soldat din Primul Razboi Mondial care isi pierde bratele, mainile si fata dupa ce cade victima exploziei unui proiectil. Ati vazut acel film ?

Da, l-am vazut. Am vazut o fiinta umana complet privata de libertate de razboi, si am realizat cat de crud poate fi faptul ca nu putea nici macar sa aleaga sa moara. Dar nu cred ca acest film a avut vreo influenta asupra mea. In comparatie cu acesta, cel putin Kyuzo (personajul principal) putea sa-si aleaga propria moarte.

De unde ati facut rost de imaginile de arhiva ?

Le-am imprumutat de la o persoana care le are de la Arhivele Nationale ale Statelor Unite. Dupa razboi, criminali de razboi japonezi mai putin importanti erau judecati si pedepsiti in diferite locuri ale Japoniei. Erau chiar si executati sub pretextul faptului ca era bine pentru tara lor. Dar printre ei erau foarte multi coreeni, care au fost adusi din Peninsula Coreeana, ce era pe atunci colonie japoneza. Si eu au fost judecati ca criminali de razboi japonezi, si executati. Unii nord si sud coreeni, acuzati initial de a fi fost criminali de razboi, au fost mai tarziu achitati si eliberati. Acestia sunt si astazi, inca, ignorati de guvernul japonez, si nu au avut parte de nici o reparatie postbelica, pentru ca nu sunt japonezi. Din acest punct de vedere, razboiul inca nu s-a sfarsit. Nimic nu s-a rezolvat.

Unde ati filmat filmul ?

Filmul s-a turnat in Nagaoka si in jurul prefecturii Niigata, in regiunea Chubu (la nord-vest de Tokyo). In acea regiune exista peisaje japoneze tipice, pastrate de 50 de ani, cu case de lemn sau chirpici inconjurate de orezarii. In aceasta regiune rurala a tarii, cunoscuta pentru orezul de calitate superioara, fermierii cultivau orez pentru a hrani soldatii in timpul razboiului, satenii fiind dedicati trup si suflet Imparatului. Am vrut sa filmez in acea zona nu atat pentru motive estetice sau scenice, cat din motive istorice. Si poate si pentru ca si eu am crescut intr-un sat similar, in copilarie !

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com