Mentionat ca unul din cele mai inspaimantatoare sapte locuri de pe planeta de catre cei de la CNN, azilul Gonjiam este locatia multor povesti de groaza de cand toti pacientii sai au murit intr-o sinucidere colectiva, iar directorul spitalului a disparut. Cei ce administreaza un canal video unde se pot viziona filmulete de groaza numit “Horror Times” decid sa adune o echipa de sapte oameni pentru a gasi adevarul din spatele acelor povesti. Cel mai recent film al lui Jung Bum-shik, “Gonjiam: Haunted Asylum” a vandut doua milioane de bilete in doar trei saptamani de la lansare. Este filmul de groaza cu cele mai mari incasari din 2003, cand “A Tale of Two Sisters” facea istorie. Mai multe documentare de groaza care satirizau filmele horror au fost facute si inainte, precum “The Blair Witch Project” si “Paranormal Activity”, dar “Gonjiam: Haunted Asylum” este unul unic datorita folosirii internetului si a faptului ca audienta poate cu adevarat sa “experimenteze” groaza. Dupa “Epitaph” din 2007 si “Horror Stories” din 2012 regizorul aduce in prim plan un alta productie (de aceasta data cu buget redus) de groaza.

I: Ce te-a facut sa regizezi “Gonjiam: Haunted Asylum”?
R: Mi-a placut ca pot crea o fictiune pornind de la o locatie care exista cu adevarat. Am fost atras de ideea de a filma un film diferit si nou.

I: Cum ti-a venit ideea conceptului de live streaming?
R: Cred ca mi-a venit natural pentru ca ideea de live streaming a devenit o obisnuinta. Dar nu eram sigur daca ar fi parut realist. In timp ce lucram la scenariu, am citit la stiri ca un club de curse care a filmat si urcat filmuletul pe o platforma online a facut 100 000 de dolari din aceasta. Dupa ce am citit stirea am fost convins ca un show live streaming filmat pentru bani ar fi ceva realistic.

I: Intr-o scena apare un cosciug cu o gaura la nivelul pieptului, o papusa care se misca si o camera cu apa deasupra si dedesubt. Ai folosit vreo referinta pentru aceste spatii si recuzite?
R: Cosciugul are ca referinta un echipament de tortura folosit in perioada ocupatiei japoneze, iar ideea papusii miscatoare pur si simplu mi-a venit in cap. Camera 402 este un loc misterios care nu a mai fost vizitat. Este introdus in film de trei ori si m-am gandit cum as putea sa-l fac sa para si mai grotesc. Dupa ce am incarcat camera cu recuzita, am observant o mica gaura in tavan si am decis sa o umplem cu apa cu ajutorul graficii pe calculator. Apoi mi-a venit ideea sa schimb camera de fiecare data cand este aratata. Pentru ca am luat in considerare bugetul, nu am indraznit sa ma gandesc sa umplu podeaua cu apa, dar managerul productiei a spus ca ar fi mai bine daca am pune apa si pe podea. Am fost de acord cu el imediat si am putut sa obtinem designul final al spatiului cu apa dedesubt si deasupra.

I: Au fost folosite multe camera de filmare si unghiul de filmare s-a schimbat foarte des. Presupun ca editarea a fost foarte dificila. Care au fost prioritatile tale la editare?
R: In primul rand, tempo-ul si ritmul. In al doilea rand, mentinerea suspansului si a tensiunii. Pe locul trei, adaugarea unui anumit numar de scene fixe si de unghiuri largi de filmare pentru a reduce senzatia de ameteala fara a diminua tensiunea. Aceste trei planuri au fost cele mai importante.

I: Planuirea miscarilor camerei a fost dificila. Cum ai hotarat sa distribui scenele care sa fie filmate de actori si cele care au fost filmate de echipa de filmare?
R: Au fost patru tipuri de filmari folosite pentru film; scenele filmate de actori, filmari ale chipurilor lor si ale punctelor lor de vedere filmate cu camerele atasate de corp si filmarile tip CCTV care aratau spatiul din jurul personajelor. In afara de numarul mic de filmari CCTV, toate filmarile au fost facute de actorii care au fost instruiti si au urmat planul nostru. Vreau sa le multumesc pentru asta.

I: Un film care exploreaza locatii si este filmat din perspectiva personala ar fi potrivit pentru VR (Realitatea Virtuala). Intentionezi sa filmezi un film de groaza VR?
R: Cred ca oamenii se uita la filmele astea pentru experienta. De asta sunt interesat de formate care ar putea accentua experienta. De fapt, mi s-a propus sa filmez un astfel de film.

I: Filmul a fost vandut in 47 de tari. Acest gen este unul bine cunoscut in afara Coreei, dar multi profesionisti ai filmului au fost interesati de “Gonjiam”. De ce?
R: Oamenii nu se asteapta la ceva nou de la acest gen de film, dar acesta este un film de groaza ce merita experimentat. Mai mult, cred ca imaginea si sunetul au avut un rol imens in captarea interesului.

I: In afara de “Casa Amor; Exclusive for Ladies” (2015) toate filmele tale au fost de groaza. Ai vreun motiv pentru alegerea asta?
R: La filmul meu de debut, “Epitaph”, chiar daca a fost unul de groaza, m-am axat pe valoarea estetica. Se pare ca am ales bine si am devenit cunoscut; timpurile s-au schimbat si audienta vrea filme mai incitante. In filmele de groaza, pentru ca nu se poate prezice ce te va speria, audienta trebuie sa fie mereu atenta la ecran. Cat timp exista elementul de “frica” pentru a convinge investitorii si audienta, esti liber sa experimentezi estetic sau altfel. Cred ca asta e ce ma atrage la aceste filme. Si ma bucur sa lucrez la editare si sunet, la ce tine audienta lipita de scaune.

I: Ce fel de filme vrei sa faci?
R: Filme care sa multumeasca investitorii, audienta si pe mine.

I: Un nou proiect?
R: Va fi un film de groaza, dar s-ar putea duce si catre alte genuri. Pregatesc ceva mai amplu.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil