Lee Chang-dong e unul din cei mai surprinzatori cineasti pe care i-a dat Coreea de Sud, devenit in scurt timp un simbol al acestei cinematografii. Originar din Daegu, acesta a fost atras de literatura coreeana, absolvind universitatea din orasul natal la o varsta destul de inaintata, 27 de ani. In anii facultatii frecventa des sala de teatru din incinta universitatii si chiar regiza piese de teatru, iar dupa terminarea studiilor a debutat ca scriitor, devenind in scurt timp un apreciat romancier. In paralel a predat literatura coreeana la liceu, dar cea mai surprinzatoare decizie a fost sa se apuce sa regizeze filme. Interesant este ca la data regizarii filmului sau de debut, “Green Fish”, Lee Chang-dong nu avea nici un studiu de specialitate despre cum se realizeaza filmele; scrisese doar doua scenarii de film, si s-a incumetat sa regizeze doar la incurajarea anturajului sau. Ce avea sa inceapa cu “Green Fish” urma sa-i deschida calea spre celebritate, devenind unul din cei mai apreciati regizori coreeni din toate timpurile. Toate filmele sale ulterioare au fost premiate: “Peppermint Candy” (1999) cu 10 premii, “Oasis” din 2002 cu 20 de premii intre care si premiul pentru regie la Venetia, “Secret Sunshine” 2007 cu 17 premii si “Poetry” (2010) cu 24 de premii (din care 2 la Cannes, unul pentru Cel mai bun scenariu). A cochetat si cu politica, fiind timp de un an ministru al culturii si turismului, si i s-a acordat de catre guvernul francez medalia Legiunea de Onoare pentru meritele din aceasta functie si contributia la promovarea diversitatii culturale.

Filmul sau de debut, “Green Fish”, s-a lansat cu doar cateva luni inainte ca in Asia sa se declanseze celebra criza financiara ce a fost devastatoare pentru Coreea de Sud, afectand implicit si cinematografia coreeana, ca intreaga societate. In acea perioada, in Coreea de Sud se realizau undeva intre 20 si 30 de filme pe an, cel mai in voga regizor al momentului fiind, desigur, veteranul Im Kwon-taek. Ca proaspat debutant, fara pregatire in domeniu, Lee Chang-dong a performat neasteptat de bine la box-office, cu o productie in esenta dramatica. Situata undeva la limita dintre comercial si artistic, “Green Fish” a fost al 8-lea film coreean al anului 1997, reusind sa depaseasca la incasari filme ale unor regizori mai experimentati, precum “Holiday in Seoul” al lui Kim Ui-seok, “The Letter” al lui Lee Jung-gook sau “Push ! Push !” al lui Park Cul-soo, unul din cei mai prolifici regizori coreeni din toate timpurile, originar si el din Daegu. “Green Fish” il aducea in prim plan pe necunoscutul Han Suk-kyu, care in acelasi an a mai aparut in inca doua productii coreene (cu un rol la fel de memorabil in “The Contact”), un actor ce debutase cu 3 ani in urma la o varsta destul de inaintata (30 de ani) dar nu ajunsese la rangul de star. Ei bine, dupa prolificul an 1997, cariera lui avea sa se schimbe, in 1998 fiind distribuit in “Christmas in August” al lui Hur Jin-ho, iar apoi in succesul de box-ofice “Shiri”, devenind deja un nume de baza al cinematografiei coreene. Partenera lui din film (mai degraba partenera sefului sau) e actrita Shim Hye-jin, la acea data deja o vedeta a filmului coreean, avand 20 de roluri la activ (abia in 2001 a inceput sa joace si in seriale ca “East of Eden”, “Princess Hours”, “Secret Affair”, “Endless Love”). In mod paradoxal, Shim Hye-jin, desi pare mai in varsta decat Han Suk-kyu, in viata reala e cu 3 ani mai tanara decat acesta ! Triunghiul e completat de actorul Moon Sung-geun, azi un respectat veteran, care se remarcase pana atunci cu rolul simpatic al unui timid fara noroc in dragoste in “101st Proposition”. In roluri secundare sau de mana a treia vom recunoaste cateva nume consecrate ale filmului coreean, pe atunci ilustri anonimi, precum Song Kang-ho, Jung Jae-young, Jung Jin-young, Lee Moon-sik sau Lee Ho-seong. Scenariul a fost scris de Lee Chang-dong, in colaborare cu Oh Seung-uk (“Christmas in August”, “H”, “The Shameless”).

Lasat la vatra dupa incheierea serviciului militar obligatoriu, Mak-dong (Han Suk-kyu) se intoarce cu trenul spre Ilsanul natal, unde il asteapta o familie numeroasa, deloc scutita de greutatile vietii. Are trei frati si o sora, insa fiecare se zbate sa-si castige traiul de pe o zi pe alta, unul din ei suferind de un sever handicap, fiind in grija mamei sale ce lucreaza ca menajera pentru a-l intretine. Pe trenul cu care se intoarce acasa, Mak-dong zareste o tanara atragatoare (Mi-ae) careia ii zboara esarfa pe care o recupereaza el, ca mai apoi sa sufere o corectie din partea unor mardeiasi ce se leaga de respectiva tanara careia incearca, asemenea unui cavaler, sa-i ia apararea. Revenit acasa, are planuri mari, intentionand sa devina stalpul familiei. Spera sa-si gaseasca de lucru ceva bine platit, pentru a-si putea intretine mama si fratele handicapat, dar constata ca lumea s-a schimbat. Pierzandu-si in tren geanta, e contactat de fata careia ii luase apararea, Mi-ae, si, din vorba in vorba, afla ca aceasta e iubita unui interlop, d-l Bae Tae-kwon (Moon Sung-geun). Datorita interventiei acesteia, Mak-dong ajunge sa fie angajat de Bae ca sofer personal in Seul. Insa implicarea sefului sau in activitati ilegale si violente il transforma iremediabil pe Mak-dong…

“Green Fish” nu este, in mod evident, la fel de reusit ca viitoarele productii ale lui Lee Chang-dong, insa marcheaza un debut demn de luat in seama al acestuia. Tematica e una specifica vremurilor, in anii ’90, poate 3 din 5 filme abordand fenomenul gangsterismului, consecinta a realitatii societatii contemporane corupte. Dar asemeni lui Park Chan-wook in “Moon is the Sun’s Dream” din 1992, Lee Chang-dong introduce o nota de realism crud in povestea sa, ce nu este doar despre viata de gangster, ci in principal despre valorile ce conteaza in viata, in primul rand familia. Personajul Mak-dong e un tanar de 26 de ani fara studii, ce tocmai si-a terminat stagiul militar obligatoriu. Singurul lucru pe care stie sa-l faca este sa conduca masini, obtinandu-si permisul in timpul stagiului militar. Nu a fost indragostit vreodata, iar singurele amintiri placute sunt cele din sanul familiei sale, de dinainte de moartea tatalui sau. Este un om cu suflet bun, un cavaler cand vine vorba de femei, si odata revenit din armata isi face mari sperante ca va putea deveni stalpul familiei. Dar regaseste o lume radical schimbata, cu contraste. Mama lui locuieste in casa parinteasca darapanata, in timp ce in fata lor se intind blocuri si noul Ilsan, construit pe terenul care odata apartinuse familiei lor. Regizorul subliniaza astfel modul in care a “inflorit” Coreea moderna, marii dezvoltatori – multi cu legaturi in lumea interlopa – pacalind oamenii simpli si cumparandu-le trenurile pentru un pret modest, adancind saracia celor ce odata erau proprietari, ajunsi sa traiasca in ziua de azi de pe o zi pe alta. In ciuda acestui fapt, acestia au reusit sa-si pastreze coloana vertebrala si valorile familiale intacte, adica exact acele lucruri care conteaza in viata, spre deosebire de d-l Bae, seful lui Mak-dong ce ajunge sa-l angajeze la insistentele iubitei sale, care e intru totul subjugat de puterea banului. Practic, ca in majoritatea filmelor cu gangsteri ale vremii, avem un erou – omul simplu, onest, cu suflet mare, fara noroc in dragoste si fara bani, si un antierou – gangsterul rapace, pornit din saracie, ce si-a facut loc in viata prin puterea pumnului, al carui singur scop este banul. Puterea si eventual o femeie frumoasa sunt doar lucruri firesti ce decurg din posedarea banului, iar Bae Tae-kwon se pricepe cel mai bine la asta. In mod ironic, acesta nu se considera un gangster, ci o persoana mult mai stilata, pentru care problemele intotdeauna se rezolva prin metode “elegante” (gen intelegeri cu procurorii, mita), nu prin forta bruta. Dincolo de falsitatea lui evidenta, in personajul Bae (excelent interpretat de Moon Sung-geun) se poate citi mai degraba disperarea unui om inspaimantat ca odata ajuns sus, poate pierde totul intr-o clipa daca scapa din mana una dintre sfori, iar pentru asta e dispus sa se foloseasca de oricine, jucand rolul victimei. Iar Mak-dong va cadea in plasa intinsa de acest iscusit sforar Bae, datorita naivitatii sale. Relatia cu iubita lui Bae, Mi-ae, nu e suficient exploatata de regizor, insa e unul din firele principale ale povestii, ce are un rol important in deznodamantul acesteia. Portretizand viata de zi cu zi a Coreei moderne, “Green Fish” e de fapt un maraton de idei subtile despre lumea in care traiesc cele trei personaje, un acvariu imens in care atat oamenii de rand, simpli, cat si gangsterii atat de interesati de propria lor imagine ajung sa fie captivi, fara a putea evada. Banul, direct sau indirect, le controleaza vietile, insa cadrul final al filmului – casa darapanata, dar plina de viata, incoltita in departare de complexul inert de blocuri – e o metafora mare cat intreg filmul, ce nu poate fi exprimata in cuvinte. Nu intamplator aceasta productie a fost premiata cu nu mai putin de 10 premii. Daca veti urmari personajele in evolutia lor, veti constata ca slabiciunile acestora de fapt se transforma, in final, in puncte forte. Moartea, infirmitatea fizica, pierderea, suferinta, toate sunt inserate treptat, dozate cu precizia unui maestru al trairilor umane cum se demonstreaza a fi Lee Chang-dong in toate filmele sale. Toate neimplinirile si golurile din sufletul personajelor sale sunt umplute de notiunea atat de draga asiaticilor numita “soarta”. Si chiar daca Mak-dong, de exemplu, traieste viata de dupa serviciul militar puternic apasat de povara incapacitatii de a-si depasi conditia intr-o societate ce nu ofera alternative, acesta nu realizeaza nici un moment cat de aproape este de izbavire, de propria salvare. O banala amintire din copilarie are uneori puterea mantuirii sufletului… Un film simplu dar cu multe mesaje ascunse, o poezie cinematografica in imagini si cuvinte care chiar daca imediat dupa vizionare nu te va impresiona in mod deosebit, in timp te va urmari, intrigandu-te.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil