“Double Agent” (2003) a fost unul din primele filme coreene de spionaj cu un scenariu modern si solid, ce aducea in discutie razboiul nevazut dintre Nord si Sud. Odata cu serialul IRIS, astfel de productii au explodat pe marele ecran, poate cel mai apropiat de tematica din “Double Agent” fiind “Secretly, Greatly” (2013). Filmul marcheaza debutul ca regizor a lui Kim Hyeon-jeong, insa ulterior acesta s-a dedicat doar scrierii de scenarii, imaginatia sa dand nastere unor povesti ca cele din “Joseon Scandal” sau “Hwang Jin Yi”. Distributia a atras publicul in salile de cinema, productia obtinand incasari totale de 8,3 milioane dolari. Peste 2 milioane din aceasta suma a venit din Japonia, unde pe atunci Valul Coreean tocmai explodase dupa succesul lui “Winter Sonata”. Amandoi protagonistii reveneau dupa o absenta importanta: Han Suk-kyu nu mai aparuse intr-un film din 1999, de la un alt film de spionaj, “Shiri”, in timp ce Ko So-young absentase 2 ani, fiind pe atunci o vedeta de top a filmului coreean. Daca Han Suk-kyu a avut ulterior o cariera stralucita, cu aparitii in filme de clasa precum “The Scarlet Letter”, “An Eye for An Eye”, “The Belin File”, “My Paparotti” sau “The Royal Tailor”, Ko So-young, trecuta deja de 30 de ani, a mai avut 2 aparitii pe marele ecran si una pe micul ecran din 2003 pana in prezent, in 2010 casatorindu-se cu starul Jang Dong-gun. Veteranul Cheon Ho-jin da culoare scenariului prin rolul sau cheie in apropierea celor doi protagonisti. Cu toate ca diversele site-uri clasifica “Double Agent” ca fiind un film “thriller/actiune”, mai degraba genul potrivit sa-l incadreze e “drama/spionaj”, actiunea si chiar suspansul avand un rol minor in derularea povestii.

In 1980, Lim Byung-ho, un spion nord-coreean, sustrage niste documente secrete din ambasada Coreei de Nord din Berlin si, prin punctul de control Charlie, reuseste sa treaca in Berlinul de Vest. Impuscat in picior, acesta e recuperat de agenti sud-coreeni, felicitat pentru fapta sa eroica, insa o saptamana mai tarziu il regasim in beciurile Securitatii regimului Chun Doo-hwan, torturat sa recunoasca adevaratele sale intentii. Cum fisierele aduse din ambasada nord-coreeana se dovedesc a fi reale, Securitatea decide “sa-l puna in lesa” si sa se foloseasca de el. Drept urmare Lim Byung-ho e eliberat, e organizata o ceremonie publica de “bun-venit” pe Taramul Fagaduintei si e angajat in cadrul Securitatii, ocupandu-se de instruirea pe teren a noilor recruti din spionaj. Conform legislatiei, Byung-ho e supravegheat de aproape de un agent timp de 3 ani, pentru ca autoritatile sa se asigure de loialitatea sa deplina. Ulterior e promovat si ajunge mana dreapta a noului sef al Securitatii. Intr-una din zile o cunoaste pe Yoon Soo-mi, de a carei voce pare fascinat ascultand la radio emisiunea cu dedicatii muzicale pe care aceasta o modereaza in fiecare seara. O oarecare afectiune se naste intre cei doi, mai mult de context, si totul pare a merge spre bine pentru viata lui Byung-ho. Pana cand umbre ale trecutului reapar…

“Double Agent” are o trasatura aparte care il recomanda. E un film ce se departeaza de modelul filmelor de gen din ziua de azi. Desi vorbim de doar 13 ani distanta de la premiera lui, pentru cinematografia coreeana acest deceniu si aproape jumatate a insemnat o evolutie fantastica, o crestere calitativa ce o aliniaza la standardul Hollywoodian. In 2003, se faceau altfel de filme, cu un specific pe care azi cu greu il mai regasim in vreo productie coreeana. Toate genurile s-au metamorfozat, iar filmul coreean a devenit unul preponderent comercial, spectaculos, electrizant. Din acest motiv, cei obisnuiti cu acest stil vor gasi “Double Agent” neatractiv, scenariul sau fiind extrem de static pentru cele peste 2 ore ale productiei. Si totusi, filmul e unul solid, in care tensiunea e acumulata treptat. Lipsa de experienta a regizorului se vede, si insusi scenariul tinde a se grabi putin spre final in mod inexplicabil (din senin aflam despre niste informatii ce duc spre protagonistul nostru, ca si cum scenaristul s-a decis ca e timpul sa nu se mai joace cu personajele sale si sa puna punctul pe i), dupa ce cea mai mare parte din timp a lasat loc celor doi protagonisti sa se desfasoare. Criticii de film n-au fost incantati de prestatia actritei Ko So-young, ce nu a reusit sa emane chimia pe care regizorul si-ar fi dorit-o cu actorul Han Suk-kyu, insa trebuie privit si rolul sters al personajului ei, ce nu e pe deplin conturat de scenariu. Or, in atare situatie, e greu sa aduci pe ecran o poveste de iubire, cand nu exista elemente solide care sa o justifice. In schimb, Han Suk-kyu a fost laudat pentru prestatie, mai ales ca personajul interpretat, Lim Byung-ho, e unul cu potential. Nu e nici simpatic, nici nu-ti merge la inima, mereu da senzatia ca are ceva de ascuns, e ezitant in tot ce face. Nu-si gaseste locul in societatea in care incearca sa se integreze si care ii ofera o sansa la o noua viata. Nici o clipa spectatorul nu se ataseaza de personajul sau, ce nu rezoneaza cu niciuna din asteptarile sale. Cheia intregului film sta in intelegerea lui, a aspiratiilor sale, a motivelor si motivatiei sale. In definitiv vorbim de un fost spion dezertor al carui trecut nu il cunoastem, a carui familie a ramas in Coreea de Nord si care mereu e tacut si retinut. Odata ajuns in Sud si trecut prin filtrul Serviciului Secret sud-coreean, nu ezita sa-si manifeste entuziasmul intr-o primire festiva publica, insa scena e una memorabila deoarece entuziasmul lui de fatada contrasteaza cu lipsa de interes a salii si oficialilor pentru situatia sa. E doar un dezertor folosit de autoritati pentru a demonstra regimului din Nord fata umana a societatii sud-coreene, dar paradoxul e ca in anii ’80, insasi Coreea de Sud era sub controlul autoritar al lui… Chun Doo-hwan. Pe acest fundal cenusiu, Lim Byung-ho nu e decat o pata la fel de cenusie, se potriveste perfect in acest decor sumbru si parca lipsit de speranta specific perioadei Razboiului Rece (nu intamplator dezertarea lui se produce in Berlinul de Est, simbolul suprem al Razboiului Rece). Misterul acestui personaj va constitui punctul de atractie al filmului, spectatorul intrebandu-se pana spre ultimele cadre care sunt adevaratele intentii ale acestuia. Un film bun de spionaj, realizat dupa alte reguli decat cele ce stau la baza filmului coreean de azi, in care accentul se muta dinspre comercial si spectaculos spre latura dramatica si psihologica a personajelor, reflectand perfect consecintele colaterale ale razboiului nevazut dintre Nord si Sud care continua si in zilele noastre…

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Daniela Capalna (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil