Proiectul filmului „Crossing” a debutat in anul 2005, la propunerea producatorului Patrick Choi, un obisnuit al productiilor americane. Pe atunci, Choi incerca o ecranizare a cartii din 2002 „In the Absence of Sun”, ce spunea povestea lui Helie Lee, care si-a ajutat o ruda si familia acestuia sa scape din Coreea de Nord in 1997. Desi a gasit un regizor (in persoana lui Kim Tae-kyun) si un scenarist, Choi s-a trezit cu o serie de dificultati si ecranizarea romanului nu a mai fost posibila. In acest context s-a gasit un scenarist, ce a inceput munca la un scenariu neadaptat.

Din moment ce „Crossing” urma a fi o poveste reala despre viata unor fugari din Coreea de Nord, realitatea a fost cea mai mare preocupare a scenaristului in procesul de scriere al scenariului. Pentru a atinge cel mai inalt nivel de realism, peste 100 de persoane, inclusiv transfugi si „agenti” care ajuta transfugii sa fuga, au fost intervievati. Fiecare transfug avea o opinie diferita, astfel ca scenaristului i-a fost greu sa urmeze o anume directie. In noiembrie 2005, scenaristul si regizorul s-au deplasat in China luand legatura cu calauze locale; au fost martorii unei fugi a unor transfugi nord-coreeni in China, care au si fost intervievati. Multe din povestile aflate direct de la transfugi se vor regasi in forma finala a filmului.

PRE-PRODUCTIA

Cha In-pyo (actorul din rolul principal), „A Journal of 131 Days”, 15 mai 2007:

„In cele din urma, m-am imbarcat intr-un avion catre Mongolia. Trebuia sa ma alatur echipei care pregatea filmarile. Foame, disperare, deznadejde, despartiri, moarte. Cum voi exprima dureroasele lor emotii, starile celor care au trecut prin toate chinurile cunoscute omului ? Sunt pierdut, asemeni unui student care nu stie ce sa invete pentru un examen care se apropie cu pasi repezi”.

Distributia filmului „Crossing” a trecut printr-o dura preselectie. Pentru rolurile principale (un tata si un fiu), optiunile pentru distributie erau foarte limitate. Un mare numar de actori au fost recomandati pentru rolul tatalui, dar in final acesta a revenit lui Cha In-pyo. Cha este extrem de popular in Coreea, dar pe ecran nu prea a avut noroc, esuand de fiecare data. Regizorul Kim Tae-kyun a vrut mai intai de toate sa il vada in film pe omul Cha In-pyo, si nu calitatile sale de actor, tocmai pentru a putea transmite cea mai sincera traire spectatorilor. Cha a acceptat cu greu propunerea: „Nu sunt un actor de succes. Un astfel de film ar trebui facut cu cineva care poate electriza audienta, astfel incat si altii sa fie tentati sa vizioneze filmul„. Acesta a fost refuzul lui Cha. Ce l-a razgandit a fost o fotografie, si nu una oarecare, ci a unui tanar cersetor din gara Cheongjin, numai piele si os. Vazand acea poza, Cha a decis sa isi joace rolul din tot sufletul, cu toata daruirea ce o avea in el.

In privinta rolului baiatului, situatia a stat altfel. Nu ar fi departe de adevar daca s-ar spune ca stafful a intervievat aproape toti copiii-actori din Coreea. A fost destul de dificil sa fie gasit un copil-actor care sa se potriveasca circumstantelor speciale solicitate de acest film si de rolul de fugar. Shin Myoung-cheol era doar un pusti de la tara a carui singura experienta intr-un film a fost in „The Bridge of Nugunri”, in care a aparut alaturi de mai multi copii din vecini. Acesti pusti firav a dat 3 probe pentru acest rol, ultima prestatie impresionanta pana la lacrimi aducandu-i rolul binemeritat, dintre 600 de candidati ! Regizorul filmului credea ca va fi o povara sa lucreze cu un copil-actor neprofesionist, insa a simtit talentul natural al pustiului si a mers inainte, riscand sa distribuie in film un copil-actor necunoscut.

Si dupa desemnarea distributiei, au existat dificultati. Dialectul nord-coreean era o problema. Pentru a-si perfectiona accentul, echipa de actori a primit lectii de dialect nord-coreean timp de 3 luni, de la 2 indrumatori, transfugi reali din Coreea de Nord. Acestia i-au ajutat mereu actorii sa-si corecteze accentul si sa vorbeasca corect dialectul. Ulterior, dupa proiectia filmului, acestia i-au laudat pe actori, spunand ca au ajuns sa vorbeasca dialectul mai bine decat ei insisi.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com