Lee San (Lee Min-ho) si A Yo (Wallace Chung) sunt doi renegati ce odata au lucrat in Interpol. Tradati de temperament, acestia nu s-au supus ordinelor superiorilor intr-una din misiuni si au ajuns pe drumuri, dupa ce aceasta s-a sfarsit tragic. Astfel ca si-au deschis o firma de garzi de corp, asigurand protectie oricui are nevoie, de la sportivi la oameni de afaceri. Lee San e genul delasator, smecher si mereu ghidat de vorba “lasa ca merge si asa”, nefiind deloc un materialist. Are impresia ca banii se fac usor, si, oricum, il are pe “fratele” mai mare A Yo aproape, ca sa nu aiba grija lor. A Yo, in schimb, se zbate sa prinda orice fel de contract, doar pentru a nu da faliment, nu de putine ori Lee San stricandu-i angajamentele prin indolenta sa. Cand o dau din nou in bara in protejarea unui luptator de wrestling, ceea ce pare o sansa picata din cer se iveste. Un ziarist are nevoie de cei doi pentru a le proteja informatorul, ce tocmai urmeaza a-i furniza niste date secrete legate de doua atentate petrecute recent la 2 filiale ale aceluiasi Hotel A. Doar ca fara sa realizeze, cei doi buclucasi ce au crezut ca a dat norocul peste ei se trezesc in mijlocul unei afaceri necurate, devenind din garzi de corp oneste fugari urmariti de Interpol. Cand dau peste doua fete atragatoare si dezinvolte ce se afla si ele pe urmele celor ce le-au inscenat totul, cei doi fosti politisti decid sa colaboreze cu acestea.

Filmat in Coreea de Sud, China, Hong Kong si Thailanda, “Bounty Hunters” este o productie mult asteptata de fanii actorului Lee Min-ho, ce detine unul din rolurile principale. De mai bine de un an se vorbeste de acest film, ale carui filmari au debutat in august 2015, iar asteptarile au fost foarte mari. In special ca stafful de productie a avut la dispozitie un buget urias, de 41,5 milioane dolari. Nu intamplator ca regizor a fost ales coreeanul Shin Tae-ra, un expert al aceluiasi gen de filme ca cel abordat de “Bounty Hunters”, anume comedii de actiune spectaculoase, pe alocuri chiar spumoase (My Girlfriend is an Agent, Runway Cop). Lee Min-ho de aceasta data interpreteaza un rol care ii vine de minune, cel al unui fost agent Interpol ce stapaneste la perfectie mai multe stiluri de lupta si are un sarm ce da pe spate orice femeie, mai ales cand e imbracat “a la James Bond”, in frac. Cu aceeasi privire fixa, insa mult mai matur profesional, deloc ezitant, Lee Min-ho reuseste in sfarsit sa convinga. Poate ca acest gen de roluri ii vin cel mai bine, iar producatorii ar trebui sa fie atenti la acest aspect pe viitor. Wallace Chung din “Drug War” face un rol mare, fiind responsabil cu intretinerea bunei dispozitii prin deghizarile sale fara numar si prin numerele de umor extrem de reusite. Louis Fan in rolul unui “Stie Tot” docil ? Cam greu de imaginat, dar iata ca a fost posibil, personajul Bao Bao aducand un echilibru intre partea comica si cea serioasa a scenariului. In ce priveste protagonistele feminine, frumoasele Tiffany Tang si Karena Ng au roluri de femei fatale descurcarete in orice situatie, autoritare si greu de cucerit. Cu o asemenea distributie, filmul ar fi trebuit sa aiba incasari mai mari decat bugetul de start, insa acest lucru nu s-a intamplat. Cu doar 31, 1 milioane dolari incasari la box-office, aceasta productie spectaculoasa a adus o gaura serioasa in buzunarul producatorilor. Poate ca asteptarile fanilor au fost altele, in sensul unui film cu un ton mai serios si cu un scenariu mai realist. Dar cine doreste realism, ar trebui sa urmareasca un alt film, pentru ca “Bounty Hunters” e genul de comedie de actiune realizat in stilul lui “The Thieves” sau “The Technicians”, insa cu o puternica amprenta chinezeasca. Adica cu multa actiune, dusa uneori pana la granita cu parodia si irealul, in care scenariul e doar o busola ce indica directia in care trebuie sa joace actorii. Altfel spus, “Bounty Hunters” e un film de popcorn, cum ar spune americanii, de consumatie, pe care il vizionezi strict pentru a te deconecta. Naivitatile din scenariu si logica unor situatii, ca si absenta unor explicatii la anumite solutii gasite de regizor pentru iesirea din unele situatii sunt elemente nerelevante pentru acest gen de film. Daca vrei sa te deconectezi, poti lasa linistit orice griji la o parte si 100 de minute relaxarea e garantata in compania hazliilor nostri protagonisti. Cand producatorii chinezi vor pune accentul si pe scenariu, probabil astfel de filme vor capata mai multa substanta si vor avea si un succes mai mare. Pana atunci, ramane sa ne bucuram de ceea ce ne ofera in momentul de fata cinematografia chineza si colaborarea ei tot mai stransa cu cea coreeana.

Traducerea, adaptarea si timingul refacut manual, linie cu linie, au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil