“Ballet in the Flames of War” e o inedita coproductie China-Rusia de razboi, realizata cu 5,5 milioane de dolari oferite de studiourile chineze de productie sustinute de guvernul chinez, fiind rodul unei colaborari intre cineasti si actori chinezi, rusi si japonezi. Filmul prezinta evenimentele tragice petrecute cu putin timp inaintea capitularii Japoniei si la cateva zile dupa, intr-un mic orasel din apropierea frontierei ruso-chineze. Oraselul, ocupat de japonezi din 1931 pana in 1945, a fost eliberat de fortele Armatei Rosii in septembrie 1945. La 2 septembrie, dupa capitularea Japoniei, aproximativ 300 de soldati japonezi si ofiteri au evacuate orasul si au fugit in padurile de la frontiera ruso-chineza. Descoperiti de doi copii chinezi, trupele japoneze au macelarit locuitorii unui intreg sat din nord-estul Chinei, atacand trupele sovietice, ce au suferit 142 de morti. Desigur, acest incident real apare reflectat in cateva minute, doar, la finalul productiei, care cu o maiestrie demna de un mare cineast spune o poveste de iubire intre o tanara chineza ce se viseaza balerina si un soldat sovietic, pe care soarta ii aduce impreuna intr-un context tragic. Coloana sonora a filmului, semnata de Lei Lei, a fost deja nominalizata la Golden Rooster, unul din festivalurile importante de film ale Chinei. Fiind vorba de o coproductie, filmul are doi regizori, unul chinez, Dong Yachum, un regizor debutant, si unul rus, nimeni altul decat veteranul de 70 de ani, arhicunoscutul Nikita Mikhalkov. Productia nu are nume cunoscute in distributie, insa e plina de actori chinezi, rusi si japonezi, fiecare vorbind in limba sa, nefiind dublat in chineza, fapt ce contribuie din plin la mentinerea unei atmosfere realiste.

1945, un mic orasel din apropierea frontierei de nord-est a Chinei. De mai bine de un deceniu, oraselul e ocupat de japonezi, insa atmosfera se anima odata cu sosirea in mod constant a unor trenuri cu o incarcatura secreta, si cu construirea unui depozit ascuns intr-o mina parasita. Constienti de faptul ca razboiul, odata sfarsit in Europa, ocupatia japoneza in China nu va mai rezista mult, japonezii recurg la punerea in aplicarea a planului “Jadul Sfaramat”, un plan strict secret ce preconiza contracararea printr-o lovitura surpriza a iminentului asalt al Armatei Rosii. Pe acest fundal, Erer e o tanara pasionata de balet ce-si duce viata in oraselul de la granita, locuind impreuna cu familia ei. De la matusa Liuba, ce fusese odata balerina la Leningrad, dar care a fugit din URSS in momentul asaltului nazist asupra Leningradului, Erer invata cunostintele de baza despre balet. Exerseaza zi de zi, atragand privirea barbatilor din jurul ei, impresionati de gratia acesteia. Intr-una din zile da peste un soldat rus ranit grav, Andrei, pe care, asumandu-si toate riscurile, il duce in secret in casa familiei ei si il ingrijeste. La scurt timp, insa, umbla vorba ca japonezii cauta un spion fugar din URSS, care ar fi aflat de planul lor surpriza, deci care trebuie cu orice pret lichidat. O serie de evenimente tragice urmeaza sa se petreaca, marcand definitiv viata lui Erer.

In ultimii ani, atat Rusia cat si China au realizat multe productii de razboi, independente una de cealalta. Produse cu bugete infinit mai mici decat filmele comerciale similare facute la Hollywood, ce pun accentul pe “entertainment”, deci pe latura spectaculoasa a filmului, aceste productii – cu cateva exceptii, cum e blockbusterul recent semnat John Woo, “The Crossing” – au in general ca scop transmiterea unui mesaj patriotic mobilizator, asa cum o fac, de exemplu, si filmele americane despre Razboiul Civil American, filmele istorice romanesti din perioada de aur a filmului romanesc etc. Iar cand vine vorba de China, acest mesaj e indreptat direct spre Japonia, care a invadat-o de doua ori in cele doua razboaie sino-japoneze. Majoritatea filmelor de razboi chinezesti insufla pe langa mesajul patriotic si ura fata de japonezi, dupa cum si filmele japoneze de razboi preamaresc eroismul glorioasei armate japoneze si folosesc apelative jignitoare la adresa popoarelor cucerite in Asia in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Din afara, e greu sa intelegi cum priveste un chinez pe un japonez si viceversa, iar urmarind astfel de productii nu poti sa nu devii partinitor cand vezi ororile comise de japonezi pretutineni pe unde si-au pus bocancul. Din fericire, “Ballet in the Flames of War” nu exagereaza pana intr-acolo incat sa devina un simplu film de propaganda finantat de autoritatile comuniste, dezvoltand o poveste a unor oameni simpli prinsi in vartejul ultimelor luni de razboi si pusi in fata unor alegeri dificile. Mana regizorului Mikhalkov se vede inca de la primele cadre, pe toata durata celor 90 de minute ale filmului spectatorul avand impresia ca asista la o piesa de teatru cehoviana montata in decorul hibernal al nordului Chinei. Ca si in piesele si povestirile lui Cehov, totul este banal, personajele nu au nimic extraordinar, insa pe masura ce firul epic avanseaza, in decorul inghetat al iernii, descoperim un realism ravasitor, o drama de razboi ce a marcat si o idee: renuntarea la noi insine pentru cineva. Si totusi, Mikhalkov iese din tiparul cehovian in momentul in care personajul feminin principal al povestii, tanara chineza Erer, se incapataneaza sa-si urmeze visul, chiar in conditiile tragice ale razboiului, anume cel de a deveni intr-o zi o mare balerina. Aceasta e o deosebire cruciala fata de scrierile lui Cehov, in care personajele intotdeauna esueaza in fata propriilor aspiratii. Erer isi ia in mana propriul destin, si, catarandu-se pe cadavrele lasate in urma si in suflet de ultimul an de razboi, are puterea de a spera in visul ei. Personajul ei se aseamana mult cu orice personaj feminin din filmele de razboi rusesti sau sovietice de mai ieri, intruchipand curajul de a infrunta orice obstacol pe care insusi o catastrofa atat de mare precum un razboi i-l poate pune. Avem si o mama rusa autentica in persoana matusei Liuba, care nu mai stie nimic de fiul ei plecat pe front, dar care ajunsa in orasel are puterea de a o lua de la zero, framantand de dimineata pana seara paine si avand o duritate materna tipica femeii ruse a acelor vremuri dure. Scenariul e simplist, dar bun, insa are un ritm foarte alert. Un film de razboi ar trebui sa se intinda cel putin pe durata a 2 ore pentru a da ragaz personajelor sa intre in contact unele cu altele, sa se creeze ceea ce se numeste chimie intre protagonisti. In 90 de minute, aceste detalii sunt elemente spuse pe fuga, fapt ce constituie o bila neagra pentru aceasta productie. Scenele de lupta sunt decent realizate, fara efecte speciale (singurele efecte speciale au fost cele de la explozia unui tren, si nu s-au intins pe o durata mai mare de 20-30 de secunde), insa realiste, cu cateva slow-motion-uri desprinse mai mult din filmele rusesti de razboi decat din imaginatia partii chineze a echipei de productie. Desigur, cu limitele sale evidente, “Ballet in the Flames of War” ramane un film reusit de razboi, cu un mesaj pacifist si puternic anti-japonez, care ne va face sa intelegem mai bine apropierea istorica dintre Rusia si China, puternica legatura ideologica si de mentalitate care nu va plasa niciodata pe niciuna dintre cele doua de partea cealalta a lumii civilizate, daca e sa ne raportam la realitatile geopolitice din ziua de azi. Poate ca daca cei care ar fi trecut frontiera terestra a Chinei in 1945 pentru eliberarea ei ar fi fost americanii, astazi lucrurile ar fi stat altfel. Dar sa nu judecam istoria.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost realizate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil