Actiunea din recentul film „Bodyguards and Assassins” are in centrul ei un personaj de o mare insemnatate pentru istoria Chinei. In film, un afacerist local si un activist republican rescriu istoria Chinei in momentul in care doctorul Sun Yat Sen, celebrul revolutionar chinez, vine intr-o vizita secreta in Hong Kong in 1906, de 2 ore, pentru a se intalni, in mare taina, cu reprezentantii provinciilor chineze si pentru a pune la cale o revolutie care sa duca la rasturnarea dinastiei Qing si la proclamarea republicii chineze. In istorie, Sun Yat Sen este considerat cel mai important pionier al Republicii chineze, fapt pentru care si-a capatat renumele de Parintele Natiunii. Revolutionar si lider politic, Sun a jucat un rol cheie in rasturnarea ultimei dinastii chineze de la conducerea Chinei (dinastia Qing) in octombrie 1911. Un an mai tarziu a fost fondata republica chineza, devenind primul presedinte (provizoriu) al acesteia, dar si co-fondator al Kuomintang, al carui prim conducator a fost. Sun a fost o figura unificatoare in China post-imperiala, ramanand unic intre politicienii chinezi ai secolului trecut prin respectful manifestat fata de persoana lui atat in Taiwan cat si in China continentala.

Desi Sun Yat Sen e considerat unul din cei mai mari lideri ai Chinei moderne, viata lui politica a fost una zbuciumata, presarata cu frecvente exilari. Dupa succesul revolutiei, in scurt timp acesta s-a regasit aproape lipsit de putere politica in nou fondata republica chineza, in care cei ce aveau cel mai greu cuvant de spus erau asa-numitii „lorzi ai razboiului”. Sun nu a mai trait pentru a-si vedea partidul consolidandu-si puterea in tara, desi din timpul vietii acestuia a facut o alianta cu comunistii. Partidul sau s-a scindat in 2 dupa moartea lui, iar Sun a lasat in urma lui cateva scrieri filosofico-politice remarcabile.

Sun Yat Sen in mijlocul familiei (al 5-lea din stanga, spate)

Nascut in 1866, Sun Wen (care si-a schimbat numele mai intai in Sun Yat Sen, iar mai apoi, in timpul exilului in Japonia, in Sun Chung-shan) se tragea dintr-o familie saraca, invatandu-se de mic greutatile vietii. La 12 ani s-a dus in Honolulu, unde fratele lui mai mare cu 3 ani emigrase, devenind un prosper comerciant. Sun a invatat intr-un timp foarte scurt engleza, castigand chiar un premiu pentru remarcabile calitati in stapanirea limbii engleze de la printul Hawaii-ului. Experienta americana l-a facut pe acesta sa se ataseze de ideile lui Alexander Hamilton si Abraham Lincoln. Mereu acesta a sustinut ca formularea lui Lincoln – „guvernarea poporului, prin oameni, pentru oameni” – i-a fost inspiratia pentru principala sa lucrare, „Cele trei principii ale poporului”, iar mai apoi pentru „Problema vitala a Chinei” (1917) si „Dezvoltarea internationala a Chinei”(1921). Ideologia lui Sun Yat Sen a fost una flexibila. S-a autodeclarat NATIONALIST fervent, SOCIALIST si ANARHIST. Niciodata comunist. Aceasta flexibilitate ideologica i-a permis sa devina o figura cheie in miscarea nationalista.

Sun Yat Sen - student la medicina (al 2-lea din stanga)

Revenit in 1883 inapoi in China, din Hawaii, a gasit o tara inapoiata, in care populatia trebuia sa plateasca biruri exagerate, in timp ce scolile si-au pastrat vechile practici, nelasand oportunitatea manifestarii libertatii de expresie. In Hawaii, datorita misiunilor crestine, s-a apropiat de crestinism. Revenirea lui in China a fost la initiativa fratelui sau mai mare, care s-a temut ca acesta sa nu fie atras la crestinism. Se spune ca in China, ar fi vazut niste oameni inchinandu-se zeului protector al unui templu, si ar fi profanat statuia acestuia, starnind furia localnicilor. A fugit in Hong Kong, unde si-a continuat studiile de limba engleza, si in scurt timp, prin intermediul unei misiuni crestine americane a fost botezat ca crestin, spre furia fratelui sau. Influenta religioasa si-a pus amprenta si asupra gandirii sale, pentru ca Sun a ajuns sa-si inchipuie revolutia ca pe ceva similar misiunii salvatoare a Bisericii crestine ! Convertirea lui la crestinism a fost legata de idealurile sale revolutionare, iar noul sau nume, crestin, era Rixin (literal – „reinnoire zilnica”). In „Bodyguards and Assassins”, toti se refera la Sun Yat Sen ca la un doctor. Ei bine, spre sfarsitul secolului 19, acesta a studiat medicina in spitalul Guangzhou Boji, sub egida unei misiuni crestine, iar ulterior a obtinut licenta in medicina de pe a doua pozitie. In aceasta perioada, Sun a avut o casatorie aranjata cu o localnica, la varsta de 20 de ani. Aceasta i-a daruit un fiu (Sun Fo – care a ajuns un inalt oficial in guvernul republican de mai tarziu) si doua fiice.

In timpul si dupa revolutia din timpul dinastiei Qing, Sun a fost liderul unei organizatii secrete, Tiandihui, care a avut legaturi cu diverse triade din lumea interlopa. Unul din protejatii sai – putina lume stie – era nimeni altul decat celebrul Chiang Kai Shik, si acesta membru in societatea secreta. Aceste legaturi i-au sporit influenta si l-au ajutat sa-si stabileasca niste parghii in planurile sale de viitor. Nemultumit de politica conservatoare a guvernarii Qing si de refuzul acesteia de a imbratisa cele mai noi cunostinte tehnologice si influente din Occident, in China, acesta a renuntat la practica medicala pentru a se dedica transformarii din temelii a Chinei. Mai intai s-a alaturat ideilor unor reformisti radicali, ce visau la transformarea Chinei intr-o moharhie constitutionala de model occidental. La un moment dat a adresat o scrisoare deschisa unui astfel de reformist de la Curte, unui guvernator al unei provincii chineze. Cum era un necunoscut, ideile lui nici macar nu au fost luate in seama, acesta nefiind acceptat in cercul restrans al ganditorilor reformisti. Din acel moment, Sun si-a schimbat radical gandirea, devenind un partizan al ideii abolirii monarhiei si al instaurarii republicii. Era anul 1894.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

0 Comments

Post your comment

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>