Spiritul ancerstral de conservare il face pe Ji Hyuk sa revina la viata dupa incercarea nereusita a potentei familii Kang de a-l transforma in donator de organe. Prima fiinta pe care o vede cand deschide este So Mi Ra, care e inca inmarmurita de ce auzise de la presedintele fara scupule in rezerva unde Dong Suk era conectat la aparate, traindu-si ultima luna de viata. Familia Kang, aflata sub ochiul atent al opiniei publice, incearca sa dreaga busuiocul spunand ca Ji Hyuk este fiul pierdut cu multi ani in urma, si sa afiseze relatii familiale normale. Vechiului vagabond, odata recuperat, i se ofera un apartament frumos si o masina scumpa, dar toate astea nu-i ofera sentimentul apartenentei la acea familie. Poate traiul dur si cinismul vietii il fac sa fie reticent si nu reuseste sa fie sensibilizat nici de spectacolul magistral oferit de “femeia care-si spune mama”, si care cu lacrimi in ochi incearca sa justifice inchipuitul act al abandonarii din trecut. Toate manevrele si generozitatea familiei vor adormi spiritul sau liber ? Prin relatii si sfori trase ilegal se reuseste gasirea unei noi inimi pentru transpalant, in China. Astfel, valorosul fiu al familiei are sansa sa traiasca, fiind dus degraba cu elicopterul in China. De undeva, ascunsa, o singura persoana vede totul cu alti ochi: So Mi Ra. Aceeasi So Mi Ra care si-ar fi dorit inama lui Ji Hyuk pentru a-si salva iubitul, aceeasi So Mi Ra pusa de directorul Do sa fie umbra lui Ji Hyuk, aceeasi impasibila si incapabila sa schiteze un zambet, So Mi Ra.

Prezentarea: uruma – asiacinefil