Dupa ce afla ca in curand va fi aleasa o noua concubina pentru rege, in locul lui Won-bin, Song-yeon e hotarata sa se mute pentru o vreme in alta localitate, cu fratele ei. Dae-soo o vede cat de mult sufera in tacere si se decide sa ii spuna adevarul regelui, renuntand la ea pentru totdeauna. Acesta ii marturiseste lui Dae-soo ca el ar fi vrut si inainte ca Song-yeon sa fie a lui, dar fata l-a refuzat si nu vrea sa o oblige, oricat ar tine la ea. Prinzand curaj de la cateva pahare de bautura consumate cu regele, Dae-soo ii spune acestuia ca in inima fetei nu axista altcineva ij afara lui San, si ca doamna Hye-gyeong a fortat-o pe fata sa nu il accepte. La rau, departe de capitala, pe piatra unde a stat alaturi de San cand erau copii, Song-yeon isi ia in gand ramas bun de la acesta, cu braul amintirilor trecute in mana, apoi se intoarce la casa fratelui ei. Pe piatra singuratica, braul uitat are inca impregnat in el dorul fetei si durerea renuntarii… Cand Song-yeon se intoarce, cautand cu disperare braul drag, il gaseste in mana unui barbat care ii spune cu dor: ” Nu stau in fata ta ca imparat. Te rog sa devii femeia mea nu ca imparat, ci ca barbat. Nu mai pot astepta. Niciun cuvant al tau nu ma poate alunga.”

Va accepta Song-yeon sa calce peste hotarele statornicite de traditie si rang, de dragul omului iubit ?