Profund indurerat de faptul de netagaduit ca regina, in care avea o incredere fara margini a incercat sa il ucida, printul San disperat, intr-un moment de prabusire sufleteasca fuge din palat, fara sa spuna nimanui. Sotia si mama lui misca si ultima piatra sa il gaseasca in mod discret, dar degeaba. Nici regele, nici Song-yeon nu stiu nimic, ambii fiind prea preocupati de pictura pe care fata o face regelui spre a-i aduce acestuia alinare. Regele afla astfel ca printul San a fost cel care, prin reformele introduse cat timp a fost regent, a permis ascensinea fetei in pozitii alta data permise numai barbatilor. Regele constata acum ca printul a facut lucruri deosebite in scurtul timp cat a condus tara, si asta il pune pe ganduri. Intr-un acces de sinceritate, citind inocenta din ochii lui Song-yeon, regele ii povesteste acesteia o multime de lucruri dureroase din viata sa, mai ales legate de moartea fiului sau, printul Sado, peste care nu a putut trece niciodata.