Cele trei mari posturi de televiziune din Coreea de Sud (KBS, MBC, SBS) iau in considerare o regula de difuzare a episoadelor unui serial, episoade care sa nu depaseasca, fiecare, 60 de minute, in incercarea de a revitaliza o piata care stagneaza de ceva timp si pentru a mai reduce acerba lupta pentru rating-uri.

Sefii celor de la KBS, MBC si SBS (Jung Sung Hyo, Jang Geun Soo si Kim Yeong Seob) s-au intalnit saptamana trecuta pentru a discuta despre aceasta regula. Discutia s-a concentrat pe reducerea timpului de difuzare a unui episod dintr-un serial difuzat in timpul saptamanii la 60 de minute, si la 30 de minute pentru un episod dintr-o telenovela ce se difuzeaza la sfarsitul saptamanii. Timpul acordat episoadelor va include si pauze comerciale, ceea ce inseamna ca practic un episod de serial s-ar scurta undeva la maxim 50 de minute.

In acest moment, cele trei posturi de televiziune sunt intr-o lupta apriga in rating-uri, difuzand seriale in acelasi segment de timp. Daca episodul unui serial dureaza un pic mai mult decat episodul unui serial concurent, are mai multe sanse sa obtina un rating mai mare. Pentru a stopa acest tip de tactici, cei trei difuzori au fost de acord, in 2009, cu regula “72 de minute”. In 2013, au scurtat acest timp la 67 de minute. Daca un serial cu 20 de episoade isi reduce timpul de difuzare cu 5 minute per episod se reduc 100 de minute (aproximativ timpul a doua episoade). In ziua de azi, companiile de productie cheltuie cam 500 de milioane de woni (apr. 440 000$) per episod; cu noua regula ar putea sa economiseasca aproximativ 1 miliard de woni (cca 880 000 $).

Motivul pentru care s-a discutat aceasta noua regula este „inrautatirea situatiei industriei serialelor de televiziune”. China a redus cantitatea de material cultural importat din Coreea de Sud, iar in Japonia, cu cateva exceptii, valul Hallyu este in regres evident, ambele situatii ivindu-se din motive politice. Cu toate acestea, starurile Hallyu inca cer tarife mari pentru aparitiile lor, desi exista o crestere in costurile fortei de munca. Intre timp, alternativa pentru cresterea veniturilor prin reducerea costurilor de productie, plasarea de produse in serial si pauzele comerciale devin si ele o varianta interesanta pentru producatori.

Kim Yeong Seob de la SBS a declarat ca “Nu este vorba asa de mult de competitie cat de relansarea pietei de seriale. Daca reducem timpul de difuzare, reducem costurile de productie, dar calitatea continutului se va imbunatati odata cu scaderea greutatilor echipelor de productie.”

Pentru ca regula de 60 de minute sa fie aplicata in industrie, trebuie sa se ajunga la o intelegere mai specifica. De exemplu, serialul difuzat de KBS, “Laurel Tree Tailors”, are garantat un rating de cel putin 30%, reducerea timpului de difuzare ar avea ca si consecinta reducerea numarului de reclame ce s-ar putea difuza in acest timp. Si pentru ca fiecare difuzor are interese diferite, este necesara coordonarea lor.

Parerea sefului de la MBC, Jang Geun Soo, este ca: “E adevarat ca s-a discutat despre regula de 60 de minute, dar mai avem anumite aspecte de lamurit pana sa ajungem la o concluzie comuna.”

Asadar, iubitorii de k-drame probabil se vor trezi in situatia de a vedea episoade mai scurte, presarate cu reclame, doar sub pretextul „relansarii pietei serialelor”. In realitate, e evident ca se incearca reducerea costurilor si cresterea competitivitatii, insa intrebarea e: daca exportul de seriale pe principalele piete e in regres, iar actorii de top nu renunta la tarifele solicitate pentru aparitiile in productiile tv, optiunea promovarii unor actori din esalonul secund fiind prima si cea mai firesc la indemana producatorilor, reducerea costurilor nu e cumva un semn al unui evident impas, ca sa nu rostim cuvantul „criza” ? Poate in sfarsit acesti domni ce conduc aceste televiziuni realizeaza ca s-au intins mai mult decat le-a fost plapuma, si ca risca, dandu-si in cap unii altora pentru ratinguri, neoferind nimic care sa mai reuseasca sa atraga publicul asa cum o faceau serialele de pe vremuri, sa transforme competitia intr-o intrecere la nivel local care nu mai intereseaza pe nimeni. E greu de crezut ca industria serialelor coreene va mai reusi sa explodeze vreodata si sa mai ajunga la nivelul la care a fost, mai ales ca reality-show-urile au muscat serios din publicul amator de seriale, iar piata media din Coreea s-a extins, televiziuni odata anonime investind serios si rapind din audienta „celor trei mari”. Lumea media e intr-o continua transformare, iar faptul ca reprezentantii celor 3 mari televiziuni coreene s-au asezat la aceeasi masa pentru luarea unor masuri de urgenta nu pare a anunta nimic bun pentru industria odata infloritoare.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil