Doi regizori specializati in filme de groaza si thrillere isi unesc eforturile in proiectul “The Tooth and the Nail” pentru a ne oferi o experienta speciala si o calatorie inapoi in timp in perioada imediat urmatoare eliberarii Coreei de sub Ocupatia japoneza. Jung Sik (care anterior a regizat horrorul plasat in timpul Ocupatiei japoneze a Peninsulei, “Epitaph”) si Kim Whee (regizorul lui “The Neighbors” si “The Chosen: Forbidden Cave”) ne ofera un decor noir al Seulului si Busanului celei de-a doua jumatati a anilor ’40, in care tara era macinata de inflatie si instabilitate politica, un decor in care se strecoara o fascinanta poveste a unei crime oarecare, cu un final imprevizibil. Asocierea numelui celor doi regizori e pur intamplatoare, deoarece cea mai mare parte a filmarilor au fost realizate cu Jung Sik la timona, insa in urma unor divergente cu compania de productie, locul sau a fost luat de Kim Whee. Acesta din urma a ajustat scenariul, a facut mai multe filmari suplimentare si munca de post-procesare a filmarilor, completand munca antecesorului sau. Daca multi s-ar fi asteptat ca aceasta schimbare din scaunul regizoral sa afecteze coerenta scenariului, realitatea a infirmat aceste asteptari, rezultand un film excelent filmat, cu o poveste fascinanta e la primul la ultimul cadru. In fapt, filmul are la baza un roman omonim scris de Bill S. Ballinger si adaptat de doi scenaristi coreeni la realitatile societatii coreene postbelice. Doar 2,5 milioane de dolari a obtinut acest film la box-ofice in Coreea, in ciuda scenariului solid si a unei distributii de exceptie, in care cap de afis sunt Ko Soo (Lucid Dream, The Last Princess, The Royal Tailor, Love 911) si regretatul Kim Joo-hyuk (Confidential Assignment, The Truth Beneath, The Servant). A fost ultimul film al lui Kim Joo-hyuk lansat inaintea disparitiei sale ce a socat lumea filmului coreean in octombrie 2017 (ultimele doua filme in care a mai aparut vor avea premiera in decursul acestui an). Park Sung-woong, Moon Sung-geun sau Oh Gwang-rok se alatura celor doi protagonisti si dau consistenta productiei cu interpretari memorabile.

In anul 1948, un proces banal al unei crime comise la o resedinta de lux atrage atentia opiniei publice. Inculpatul Nam Do-jin e acuzat ca l-ar fi ucis pe un oarecare Choi Seung-man, fiind arestat la locul faptei. Lucrurile insa sunt mult mai complicate decat par la prima vedere, deoarece cadavrul victimei este de negasit. Poate fi inculpat cineva in absenta dovezii crimei sale ? Procurorul Song (Park Sung-woong) aduce ca proba un deget gasit la fata locului, insinuand ca de fapt cadavrul victimei ar fi fost incinerat in subsolul luxoasei locuinte, insa toata teoria sa e contestata de abilul avocat al apararii, Yoon (Moon Sung-geun). Pe masura ce cazul avanseaza in sala de tribunal, povestea este reconstituita din declaratiile participantilor la acest caz, iar actiunea se muta in paralel in anul 1945, cand o tanara domnisoara, Jeong Ha-yeon, il cunoaste pe Abdullah Lee (Ko Soo), un magician. Acesta se indragosteste pe loc de tanara ratacita in Seul ce e pe cale sa-si piarda bagajele din lipsa banilor pentru plata contravalorii unei curse de taxi. Cavalerul Lee o salveaza pe domnita, si o frumoasa poveste romantica se naste intre ei. Ea devine asistenta lui in numerele de magie, iar mai apoi in viata, acceptandu-i cererea in casatorie. La scurt timp, insa, un secret bine ascuns din trecutul femeii este aflat intamplator de sotul ei, iar lucrurile iau o turnura total neasteptata. Cum se leaga aceasta poveste de procesul ce urmeaza sa aiba loc peste 3 ani ramane sa descoperiti, insa evolutia evenimentelor e de-a dreptul fulminanta !

Spre deosebire de alte thrillere de epoca coreene, “The Tooth and the Nail” se distinge prin stilul narativ aparte. Scenariul recurge la ceea ce in literatura e cunoscut sub numele de “truc narativ”, o metoda foarte populara in zilele noastre in literatura de mister japoneza, dar care a fost cu succes experimentata de americanul Bill S. Ballinger in scrierile sale din anii ’50. Avem de la bun inceput doua fire narative paralele, prezentul (anul 1948, in care se desfasoara un proces pentru o crima) si trecutul (destul de apropiat in timp, anul 1945, in care avem o poveste romantica distincta). Trecutul e cel ce va explica prezentul, el fiind o acumulare de evenimente si de tensiune care in final vor conduce la procesul din 1948. Cum ? Intr-un stil original, cu multe rasturnari de situatii, pentru ca vorbim de personaje complet diferite, unele ascunse chiar, ce apar pe parcurs si schimba cursul evenimentelor. Prezentul ridica multe semne de intrebare si stagneaza, bate pasul pe loc, intreaga actiune din present desfasurandu-se in sala de tribunal. In schimb, trecutul avanseaza in ritmul sau spre prezent, aduce personaje noi in prim plan, dinamism si mister, cu fiecare pas inainte reconstituindu-se putin din imaginea prezentului. E fascinant sa asistam cum prezentul e reconstituit din imagini sparte in piesele unui puzzle, ce ne aduc atat romantism cat si drama dusa pana la clasica dorinta a razbunarii. Ko Soo are parte de un nou rol pozitiv prin excelenta, in timp ce Kim Joo-hyuk e ravasitor in rol negativ, confirmand daca mai era nevoie statutul de poate cel mai bun actor de roluri negative pe care l-a avut vreodata Coreea. Calculat, elegant, misterios, personajul sau fascineaza, eclipsandu-l in multe situatii pe Ko Soo, mereu “moale” (pana si cand e dezlantuit), cu ochi stralucitori dar incapabili sa transmita prea multe spectatorilor. Desigur, se straduieste sa-si interpreteze rolul cat mai convingator, inclusiv in momentele in care se transforma intr-un cu totul alt personaj, dar inca ii lipseste ceva pentru a putea fi numit actor mare. E de remarcat prestatia lui Park Sung-woong, de aceasta data in rol de procuror ce pledeaza in fata Curtii si care are aproape tot atatea aparitii in film precum Ko Soo, si interpretarea lui Moon Seung-geun intr-o ipostaza preferata, cea de avocat al acuzatului de crima, interesat doar de prestigiu si bani (cate astfel de roluri de personaje lipsite de scrupule a avut, oare, in lunga-i cariera acest excelent actor, pe care ni-l amintim din “The 101 st Proposition” din 1993, unde era un timid “crai” trecut de prima tinerete in cautarea unui suflet pereche ?). In “The Tooth and the Nail”, suspansul e la el acasa, iar povestea e plina de rasturnari de situatie pe care nu le-ai putea anticipa la inceput. In ciuda faptului ca nu a fost un succes de casa (probabil faptul ca jumatate din film se desfasoara intr-o sala de judecata a speriat publicul), filmul merita savurat pentru prospetimea si originalitatea ideilor scenariului sau, pentru stilul aparte in care evenimentele sunt relatate si pentru modul in care e exploatat misterul pana la ultimul cadru. Cu siguranta “The Tooth and the Nail” ramane unul din cele mai reusite filme oferite de industria coreeana de film in anul 2017, deci nu trebuie ratat !

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil