Jeon Man-bae (I am Dad – 2011) debuta ca regizor si scenarist la sfarsitul lui 2002 cu productia “The Romantic President”, o poveste romantica cu iz hollywoodian de care multi coreeni nostalgici isi amintesc cu drag si astazi. Nu multe sunt filmele care reusesc sa ramana in memoria colectiva a unei natiuni, dar cele care o fac reusesc sa aiba in retetar un element deosebit care sa impresioneze. De aceasta data acel element special nu este scenariul – simplist si static -, ci prestatia celor doi protagonisti: Ahn Sung-ki era in 2002 un tanar veteran al filmului coreean, de doar 50 de ani, ce aparea in filme inca din copilarie (stiati ca unul din primele sale roluri a fost in “The Housemaid” din 1960 ?) si Choi Ji-woo. Aceasta din urma tocmai aparuse alaturi de Lee Byung-hoon in serialul “Beautiful Days”, iar cu cateva luni in urma a detinut rolul principal in serialul ce avea sa-i schimbe cariera, transformand-o peste noapte intr-o vedeta populara a telenovelelor, “Winter Sonata”. “The Romantic President” a fost proiectul imediat urmator lui “Winter Sonata”, astfel ca actrita venea pe un val de popularitate imens. Asadar, cei doi actori foarte iubiti (Ahn Sung-ki era deja supranumit “actorul natiunii”) au impresionat publicul coreean, si astfel un film modest ca realizare a reusit sa intre pentru totdeauna in memoria colectiva, alaturi de alte pietre rare nesflefuite ale cinematigrafiei coreene din anii ’90-2000, precum de exemplu “The 101-st Proposition”.

Choi Eun-soo (Choi Ji-woo) e o profesoara de coreeana ce se transfera la o noua scoala. Are la activ o multime de clase carora le-a predat intr-o multime de scoli, nereusind sa stea mai mult de 6 luni intr-o scoala. E numita diriginta la o clasa de fete, insa are o misiune dificila: sa armonizeze o clasa dezbinata, cu eleve orgolioase, rebele sau intimidate. Inca din prima zi de scoala, cele mai mari probleme i le creeaza rebela clasei, Young-hee (Lim Soo-jung la debut), o fata aroganta si rasfatata, pe care incearca sa o puna la punct. Surpriza apare cand afla ca Young-hee e nimeni alta decat unica fiica a… Presedintelui tarii, Han Min-wook (Ahn Sung-ki). Hotarata sa mearga pana la capat, Eun-soo il cheama pe parintele rebelei la scoala pentru a discuta situatia scolara si comportamentala a odraslei, si fara sa realizeze nici ea cum, il pune la respect si pe Presedinte. In timp, incercand sa gaseasca impreuna o cale de a o scoate pe Young-hee din starea sa apatica, el ca parinte si ea ca indrumator, cei doi constata ca se infiripa ceva intre ei…

Productia beneficiaza de o interpretare deosebita a celor doi protagonisti, Ahn Sung-ki si Choi Ji-woo. Desi chimia dintre cei doi pare putin fortata, data fiind diferenta de varsta (27 de ani Choi Ji-woo, 50 de ani Ahn Sung-ki), aceasta nu poate fi o piedica in a-ti merge la suflet cele doua personaje. Lim Soo-jung debuteaza pe marele ecran in rolul fiicei Presedintelui (daca va intrebati de unde vi se pare cunoscuta, trebuie sa va reamintiti de filme precum “…ing”, “Sad Movie”, “I’am a Cyborg, but that’s Ok”, “Finding Mr. Destiny”), un personaj antipatic, retras in lumea ei, inteleasa doar ca catelusul ei de companie, un adolescent dispus sa faca orice pentru a o vedea multumita. Lee Beom-soo are o scurta aparitie la inceputul filmului in rolul unui vagabond oarecare, insa nu are nici o influenta in evolutia povestii. Revenind la povestea in sine, aceasta e una tipica genului romantic, fara prea multe pretentii cand vine vorba de a incadra personajele intr-un context anume. Totul este schematizat. Se desprind cu greu, de exemplu, anumite trasaturi ale presedintelui, care sunt mai apoi explorate fara vreo legatura cu contextul politic, accentul punandu-se pe latura personala, a trairilor. In definitiv, de aceea “The Romantic President” e un film 100% romantic, pentru ca descrie trairile sincere, intrinseci, ale unui presedinte de tara care, pana la urma, e si el o fiinta umana. Personajul lui Ahn Sung-ki este insa un presedinte idealizat, atat de catre popor cat si de catre scenaristi. In traditia mai multor monarhi cunoscuti din istoria Joseonului, presedintele Han are obiceiul de a se deghiza fie in cersetor, fie in sofer de taxi, pentru a lua contact direct cu oamenii obisnuiti si a le asculta nevoile, pornind cu garzile de corp dupa el in calatorii nocturne pe strazile capitalei. E un presedinte bland, cu suflet mare, mereu jovial si emanand caldura, un presedinte grijuliu cu toata lumea, ce-si recunoaste defectele si incearca sa si le corecteze, intr-un cuvant un presedinte aproape perfect, care daca ar exista in realitate, cu siguranta aceasta lume ar fi un loc mult mai bun. De cealalta parte, Choi Eun-soo e o profesoara noncomformista, incapatanata cand vine vorba de principii si deschisa fata de elevi, si chiar daca nu este inca un parinte, demonstreaza ca are abilitati de fin psiholog. Choi Ji-woo da viata acestui personaj cu o naturalete rar intalnita la un actor, incat stand si privindu-i interpretarea nu ai cum sa nu te umpli de optimism si buna dispozitie. Filmul nu are o intriga sustinuta, lucrurile evolueaza de la sine, iar povestea se construieste – ca in multe din filmele coreene de la inceputul anilor 2000, in jurul unei teme muzicale celebre, de aceasta data fiind vorba de melodia romantica a lui Andy Williams, “Love is a many splendored-thing”. Un film romantic superb, care parca ne face sa inchidem ochii in mod intentionat la naivitatea scenariului si ne invita sa visam cu ochii deschisi pe ritmul unei melodii ce a adus celebritate unui film din anii ’50 de la Hollywood…

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil