La 60 de ani, prolificul regizor japonez Ryuichi Hiroki ajunge la borna celui de-al 38-lea film al sau, “Her Granddaughter”. Hiroki nu e un regizor despre care sa spui ca se limiteaza la un anume gen de filme, la viata lui regizand si melodrame, si filme comerciale de calitate mai slaba (cele de la inceputul carierei – sfarsitul anilor ’80-inceputul anilor ’90 -, dar si multe drame romantice si filme de familie sau dedicate membrilor familiei. Fie ca in centrul atentiei lor se afla copiii sau persoanele cu dizabilitati (“Nobody’s Perfect”), femei aflate in momente de criza existentiala (“Vibrator”, “L’Amant”) sau oameni obisnuiti cu profesii diverse (“Kabukicho Love Hotel”), toate filmele sale au un numitor comun: iubirea. Indiferent sub ce forma: pura, interzisa, adolescentina; iubirea aproapelui e centrul de interes al tuturor productiilor sale. “Her Granddaughter” nu face exceptie, doar ca de aceasta data avem parte de un film destul de indraznet daca ne raportam la conservatorismul societatii japoneze. In rolurile principale revedem doi actori indragiti si foarte populari in Japonia, din doua generatii diferite. Si, daca spunem asta, probabil ati ghicit si la ce fel de iubire veti fi martori: cea dintre un profesor trecut de prima tinerete si o tanara la jumatate din varsta lui. Nana Eikura din “The Floating Castle” (cu un rol secundar si in “Nobody;s Perfect”) si Etsushi Toyokawa (Postcard, Platinum Data, Love Never to End, 20 th Century Boys, Year One in the North) formeaza cuplul amintit, filmul avand la baza o manga de succes publicata din 2009 pana in 2012 de autoarea Keiko Nishi. Coloana sonora a filmului e semnata de Koji Endo, un mare compozitor de muzica de film japonez, cu peste 100 de coloane sonore de filme si seriale la activ, in timp ce tema muzicala principala o constituie melodia “Hold me, hold you” semnata de JUJU.

Tsugumi (Nana Eikura) e nepoata tinerei sale bunicii Towa, ce preda la universitate cursuri despre vopsitul textilelor. De mica a vrut sa invete tainele acestei indeletniciri si sa calce pe urmele bunicii, iar ajunsa la varsta maturitatii se poate lauda ca a deprins toate secretele vopsitului. Priceputa in IT, Tsugumi a parasit orasul natal, cunoscand departe de caminul natal si prima dezamagire in dragoste, fostul ei prieten Nakagawa parasind-o pentru o alta femeie cu care se si casatoreste. Pentru a-si reveni emotional, dar si deoarece bunica ei era bolnava in spital, Tsugumi decide sa revina in linistitul orasel de provincie. Aici are multi fani in randul barbatilor, ce ii dau tarcoale neincetat. Moartea neasteptata a bunicii Towa ii schimba pentru totdeauna viata. Si asta pentru ca, pe neasteptate, se trezeste in casa parinteasca cu un strain. E vorba de Jun Kaieda (Etsushi Toyokawa), profesor de filosofie la o universitate japoneza, trecut de 50 de ani, care in mod surprinzator o anunta ca se muta in cladirea anexa pentru un timp. Surprinsa de indrazneala strainului, Tsugumi incearca sa se obisnuiasca cu acesta, dupa ce Kaieda ii spune ca bunica fetei i-a dat cheile casei, invitandu-l sa o viziteze oricand doreste. Si astfel aflam ca Kaieda a avut o relatie cu bunica lui Tsugumi, o relatie mai putin obisnuita, intre student si profesoara. Din vorba in vorba, Tsugumi incepe sa se obisnuiasca cu stilul noncomformist si direct al profesorului, iar de aici pana la pasul urmator nu mai e mult, iar ceea ce la inceput parea o gluma, tinde tot mai mult sa se transforme in ceva asemanator cu… iubirea.

Daca in cinematografia coreeana am avut recent un “Scarlet Innocence” sau un “Eungyo”, iata ca tema relatiei mai putin uzuale dintre un barbat mai in varsta si o tanara ajunsa la maturitate e reluata si de o productie japoneza. Japonia e o societate conservatoare, iar daca vorbim despre o asemenea relatie tocmai in mediul rural, ne putem crea de pe acum o parere despre subiectul destul de delicat abordat. Cu toate astea, societatea japoneza moderna priveste cu alti ochi diferenta de varsta din cadrul unui cuplu. Locul de munca in marile corporatii creeaza des situatii de diferente de varsta intre viitorii posibili parteneri, astfel ca totul e privit ca o normalitate de societatea moderna. Singura care mai e reticenta la acest subiect e familia. Dar ce se intampla atunci cand mama fetei, singura ruda apropiata, accepta fara reticenta relatia ei cu un barbat trecut de 50 de ani ? “Her Granddaughter” nu face dintr-un subiect tabu o tema in sine, ci mai degraba incearca sa prezinte iubirea din doua perspective diferite: a unui experimentat profesor de filosofie ce toata viata si-a trait-o in singuratate, obsedat de iubirea la fel de nefireasca ce a avut-o pentru profesoara lui din facultate, si a unei tinere, Tsugumi, nepoata marii iubiri a profesorului, o tanara de o frumusete rapitoare, cuminte si mult mai putin experimentata. Daca profesorul cauta in iubire ultima carte castigatoare a sufletului sau, Tsugumi vede in ipotetica relatie cu seniorul ei oportunitatea de a vedea viata si altfel si de a uita de esecul primei sale relatii. Pe langa decorurile superbe si linistea pe care o inspira niste locuri unde impesia emanata este ca timpul a stat in loc, iubirea de o vara ce se naste in sufletul profesorului tradeaza o necessitate a fiecaruia dintre cei 3 protagonisti. Exista un lucru comun care ii apopie pe bunica Towa, pe profesorul mai mic decat ea si pe nepoata ei. Acesta e singuratatea. Fiecare a fost parasit de cineva drag, ramanand cu o rana in suflet: Tsugumi de bunica ei, plecata in ceruri, bunica – de iubitul ei mai tanar, caruia ii lasa cheile locuintei sale, iar profesorul, care nu a avut niciodata pe cineva la care sa tina asa cum a tinut la bunica lui Tsugumi, a fost parasit… de soarta insasi. Relatia neobisnuita ce ia nastere intre profesor si Tsugumi e una anevoioasa, in care pe el il vedem mai tot timpul cu o tigara aprinsa, citind ziarul tacticos, in tihna, in timp ce ea e mereu tacuta, iritata vizibil de indrazneala strainului ce-i devine colocatar, aproape incapabila sa se exprime. Subiectul are o evolutie lenta, nu se intampla mai nimic pe toata durata filmului, astfel ca senzatia ca privitor e ca poti savura in liniste o atmosfera plina de gingasie si lipsita de cine stie ce incarcatura emotional-romantica, in care tot farmecul sta in prestatiile celor doi protagonisti, carora viata le ofera, la un moment dat, chiar oportunitatea de a se comporta ca o veritabila familie, episod care lasa urme adanci in sufletele celor doi. Un film romantic, ce ne bucura cu multe imagini superbe de interioare japoneze de la tara, si care pe langa ineditul relatiei ne prezinta si viziunea unei femei tinere ce lupta cu snguratatea si o stima de sine scazuta (elemente si ele specifice realitatii societatii japoneze moderne), insusi titlul in japoneza al filmului putandu-se traduce ca “Viata unui baietoi”, in acest caz “baietoiul” avand o dubla valenta. Un film relaxant asemeni unei veri romantice petrecute in pitorescul mediu rural japonez, cu multe lucruri frumoase care te fac sa-ti doresti sa nu mai iesi din atmosfera de vis in care reuseste cu usurinta sa te tina captiv 120 de minute.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in pemiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil