Yong Ee are o discutie dura cu tatal lui adoptiv si acesta afla cu durere ca degeaba si-a trimis fiul atatia ani si cu atatea sacrificii la scoala, acesta isi vede viitorul alaturi de banda Ajik. Dar in iubirea si bunatatea lui fara margini, nu il invinovateste pe Yong Ee pentru asta, ci pe el insusi.
In timp ce Shi Hoo merge cu inteligenta si perseverenta pe firul putinelor indicii lasate de talharul ce picteaza ramuri de prun la casa lordului jefuit si apoi la locul unde a disparut caruta, Yong Ee, dupa cearta cu Soe Dol si bataia primita de la Dan Ee, se refugiaza in prunul copilariei sale rememorand trecutul. Curand i se alatura o tovarasa neasteptata, si o veche intalnire isi imprastie parfumul inefabil peste amandoi.
Yong Ee nu are insa timp de amintiri multa vreme, fiindca talharul-pictor e dat repede in urmarire generala, sub numele de ILJIMAE. Iar in vanatoare nu e implicat doar Palatul Interzis…
Exista unele lucruri pe care te-ai astepta sa le intalnesti la o vedeta de film: sa arate bine, sa aiba o viata publica fabuloasa si, poate, sa aiba putina atitudine. Cam aceastea au fost si asteptarile unui reporter coreean inainte de a obtine un interviu de la actorul Lee Jun-ki. Lee, odata un tanar actor promitator in cautarea celebritatii, originar din orasul port Busan, a fost catapultat pe culmile succesului de impresionanta intruchipare a unui clovn androgin in blockbusterul coreean al anului 2005, „The King and the Clown”. Astazi, Lee este unul din cei mai bine cotati actori coreeni dupa incasarile pe care le aduc productiile in care este distribuit. Conform unor statistici, cele cateva filme in care a jucat au atras aproape 20 de milioane de oameni. Acest lucru il situeaza pe actorul de 27 de ani pe picior de egalitate cu cativa veterani de succes ai filmului coreean, precum Song Kang-ho, Seol Kyeong-gu sai Ahn Seong-gi.
Sa luam la rand fiecare trasatura pe care te-ai astepta sa o gasesti la un actor si sa o analizam pe cazul particular al lui Lee. In primul rand un actor spuneam ca trebuie sa arate bine. Lee ara un aspect aflat undeva la frontiera dintre un barbat si o femeie. Trasaturile androgine nu sunt intocmai ceea ce se poate intelege prin acest termen, aspectul sau fizic dovedindu-se pana la urma un element care a cucerit foarte multe doamne si domnisoare. In al doilea rand, viata publica a lui Lee a fost, pana in prezent, una ireprosabila. Cunoscator al artelor martiale si practicant al acestora, cu o mare capacitate de a atrage priviri si de a destinde prin niste simple gesturi atmosfera, Lee mereu a fost preocupat sa-si construiasca o imagine de actor modest. Totusi, acesta tine mult la look in momentul in care apare in fata fanilor; poate acele scene din serialul „Iljimae”, in care personajul interpretat de el, Yeong, e mereu preocupat de imaginea sa in fata lumii, asemeni unui narcisist perfect constient de pozitia sa, au un sambure de adevar in realitate.
Insa legat de cel de-al treilea aspect – atitudinea -, este greu de spus daca aceasta este tipica egalilor sai din domeniul in care activeaza. „Am avut caderea mea din gratii”, a spus Lee cu o figura serioasa si cu voce joasa in timp ce participa la o sedinta foto imbracat intr-un costum negru impecabil, camasa alba si cravata neagra. „Dupa performanta mea din ‘The King and the Clown’, m-am regasit fata in fata cu aceasta imagine de „baiat dragut”, ca a fost sau nu aceasta intentia mea. Dintr-o data, lumea a fost interesata de mine; au fost numai elogii si critici constructive la adresa mea, ambele in acelasi timp. Totul a fost atat de coplesitor… Simteam ca si cum pluteam in aer„.Pentru barbati, look-ul de „baiat dragut” pe care l-a lansat Lee Jun-ki, un adevarat stil propriu, a devenit mai popular, in ultimii ani. Iar de atunci, cultura pop coreeana si industriile care o sustin nu au mai fost niciodata la fel. Imaginea unor barbati care sa fie la fel de draguti (sau mai draguti) decat femeile a devenit un lucru popular si obisnuit la care fiecare barbat tanar coreean a ajuns sa viseze. Grija pentru propria imagine a devenit un adevarat cuvant de ordine in randul tinerilor coreeni, avandu-l ca model pe Lee Jun-ki.
Cu toate ca aceasta orientare este inca puternica, ea nu i-a garantat succesul lui Lee. Rolurile din „Fly, Daddy, Fly” (2006), „Mey 18” (2007) si „Virgin Snow” (2007) nu au constituit succese de box-office sau l-au prezentat pe Lee in niste roluri secundare care nu ii puneau prea bine pe tapet calitatile. Cu toate acestea, actorul a reusit sa se mentina in lumina reflectoarelor prin cateva seriale de televiziune, precum „My Girl” si „Time Between Dog and Wolf”.
Sa Cheon, razboinicul de la Curte, care l-a ucis pe ultimul om ce putea depune marturie ca tatal lui Yong a fost nevinovat, isi da seama ca acesta a putut lasa un mesaj scris cu sange , mesaj care ar putea dezvalui tot adevarul. El nu stie inca faptul ca o parte incomplete a mesajului a ajuns la destinatar si face totul sa stearga orice urma. Dar prea tarziu – Yong e deja pe cale sa se intalneasca cu o persoana care ii poate dezvalui misterul mortii tatalui sau, pe podul Nam Mun. Crezand ca va afla vesti despre sora si mama lui adevarata, Yong se grabeste spre pod. Insa pe acela trec in acelasi timp nu numai prieteni ci si dusmani. Si intalnirea ce putea dezvalui totul e intrerupta brusc… in timp ce in padure doi oameni plin de sange supravietuiesc la limita, purtand asupra lor un impovarator secret.
Sub povara amintirilor, Yong revede casa familiei sale, acel loc care a fost pentru el paradisul. Parasita acum, casa e tulburata doar de pasii lui, iar apoi de ai fetei care a admirat alaturi de el acest paradis, in copilarie. Cu masca nepasarii pe fata dar cu sufletul sangerand, intors in casa parintilor sai adoptivi, e asteptat din nou de bataia mamei vitrega reci si distante, si de tatal adoptiv cu inima calda si buna. Si sus, pe acoperisul insingurat al casei,
Soe Dol, tatal adoptiv al lui Yong Ee, urmeaza sa-si primeasca pedeapsa pentru ca a indraznit sa-l atace pe tanarul stapan Shi Wan in padure. A fost o reactie disperata, in conditiile in care a aflat ca Shi Wan l-ar fi aruncat intr-o groapa parasita si l-ar fi ucis astfel pe Yong Ee al lui. Acum, daca nu se va intampla o minune, mana lui va fi taiata. Yong Ee se umileste in fata lui Shi Wan, implorandu-l sa-l ierte pe tatal sau, insa acesta pune la cale un plan: pentru a-l elibera pe Soe Dol, ii cere lui Yong Ee sa-i aduca bani pentru jocurile de noroc. Si cum stie ca acesta nu are de unde sa o faca, il introduce in lumea interzisa a luptelor si a pariurilor. Aici, Yong Ee, victima sigura, trebuie sa se lupte cu campionul luptelor din urma cu un an, Hong Monstrul, o namila de om, pentru a obtine premiul in bani care il va multumi pe Shi Wan. Insa Shi Wan mai provoaca pe cineva sa intre in ring, pentru a lupta pentru acelasi premiu. Lucrurile se complica, si curand o schimbare cruciala se va produce…
Daca primul episod a dezvaluit partea placuta a copilariei lui Iljimae, al doilea episod aduce un tavalug de evenimente care vor schimba lucrurile cu 180 de grade. In fata intrigii puse la cale de rivalii politici, tatal lui Geom il ascunde pe acesta intr-un dulap, pentru a-i salva viata. „Orice s-ar intampla cu tata, trebuie sã continui sa traiesti„, ii spune la despartire. Lucrurile insa iau o turnura dramatica, iar Geom, care a vazut pana acum doar latura frumoasa a vietii, ajunge sa cunoasca frica si disperarea de animal haituit. Evenimente incredibile si intersectari de destine il aduc pe acesta din situatia de nobil in cea de cersetor, iar unele personaje, altadata umile, ajung intr-o situatie mai buna decat el, viata lui atarnand de un cuvant al acestora.
Cum incepe povestea lui „Iljimae” ? Serialul in discutie este prima versiune completa a seriei de benzi desenate omonime a lui Go Too Yeong (foto), care a fost publicata intr-un ziar local de sport intre anii 1975-1977. Povestea era una banala, familiara oricarui copil: un „haiduc” din timpul dinastiei Joseon ii jefuieste pe cei bogati pentru a-i hrani pe cei saraci. Iljimae, eroul, lasa mereu in urma o crenguta dintr-un prun, la locul jafului, pentru a revendica actul comis. Desigur, calitatea sursei originale a serialului este indiscutabila, desi a fost scrisa in urma cu 30 de ani. Dialogurile, personajele, insusi stilul autorului creaza scenarii mult mai complexe decat o superficiala poveste despre un erou si lupta acestuia cu binele si raul. Personalitatea accentuata a personajelor manhwa originale si umorul situatiei salveaza povestea de la a se transforma intr-o povata aproape didactica de moralitate sau intr-un comentariu critic la adresa unui conflictului social.
Realizarea lui Go Too Yeong este un excelent exemplu e parodie sociala. Go, la acea vreme un autor de manhwa veteran de mare succes, a spart conventiile sociale, prin lucrarea sa. De altfel, acesta era cunoscut in toata Coreea pentru faptul ca se folosea de personajele si povestile sale inspirate din snoave sau povestiri traditionale coreene ca metafore pentru societatea contemporana coreeana. Benzile desenate ale sale au fost republicate in mai multe editii, ultima avand 8 volume. Dar aceasta este povestea benzilor desenate. Povestea serialului este in mare parte diferita de linia din povestirile lui Go, deoarece producatorii serialului pentru televiziune nu au reusit sa obtina drepturile asupra povestii. Serialul a preluat doar ideea, nu si scenariul in sine, care a cazut in sarcina scenaristului Choi Ran (a nu se confunda cu actrita coreeana cu acelasi nume). Acesta a reusit sa creeze o poveste extraordinara, mereu captivanta si cu o multime de rasturnari de situatii, insa succesul scenariului s-a datorat in mare masura si distributiei de exceptie pe care producatorii au reusit sa o asigure.
Omul orchestra al serialului „Iljimae” este Lee Jun-ki. El da tonul, dirijeaza si impresioneaza pana la lacrimi, el emotioneaza si te face sa zambesti asa cum numai el stie. Cunoscatorii filmului asiatic, cu precadere „cunoscatoarele”, il cunosc pe Lee Jun-ki mai bine decat pe unii actori din noul val de la Hollywood. Numele lui este sinonim cu succesul si cu calitatea productiilor in care a fost distribuit. Cine nu-l tine minte pentru prestatia de senzatie din „The King and the Clown” ? Sau pentru rolul elevului de liceu rebel care il antreneaza pe tatal unei fiice molestate sa il infrunte pe un elev uns cu toate alifiile, in „Fly, Daddy, Fly”? Sau pentru prestatia din blockbuster-ul „May 18” ? Lee Jun-ki este nu doar un actor talentat, ci si un model si un interpret de muzica exponential pentru „Noul Val” („Hallyu”). Are cunostinte in artele martiale si este unul din cei mai populari actori ai momentului. Cel de-al doilea mare nume care da culoare serialului este Lee Moon Shik, nimeni altul decat partenerul lui Lee Jun-ki din „Fly, Daddy, Fly”. Orice prezentare a lui este de prisos, mai ales ca in scurt timp veti realize uriasul talent actoricesc de care da dovada.
Si datorita popularitatii lui Jun-ki, serialul a avut un rating impresionant. De la primele episoade s-a aflat intr-o crestere continua, ajungand de la un rating de 14,8 la nivelul Coreei, cat a avut primul episod, la 31 %, cat a avut ultimul episod ! Acest lucru vorbeste de la sine de succesul sau. Lee Jun-ki a castigat premiile SBS ale anului 2008 pentru Excelenta si pentru Cea mai mare popularitate in urma voturilor de pe internet, Lee Moon-shik a castigat premiul pentru cel mai bun rol secundar, serialul fiind recompensat cu inca 2 premii (Cel mai bun tanar actor si Cea mai buna tanara actrita)
Inainte de a incheia, o precizare esentiala. Simbolul prunului inflorit este preluat si in serialul realizat de televiziunea coreeana SBS, asa cum apare si in manhwa originala, iar semnificatia lui – pentru ca va veti intreba cu siguranta asta – este profunda. Prunul simbolizeaza puritatea si rezistenta vietii in fata iernii, si, in general, in fata sortilor potrivnici. In Extremul Orient, prunul infloreste sub zapada, in februarie, cea mai rece perioada a anului, de aici si semnificatia lui. Insa in serial, aceasta semnificatie e dublata de propriile cuvinte ale eroului: „imi place prunul pentru ca simbolizeaza cinstea omenirii„. E laitmotivul care va marca gandirea si evolutia personajului de-a lungul intregului serial. Iar daca prunul simbolizeaza, in viziunea lui Iljimae, „cinstea omenirii”, acea crenguta de prun rosu lasata la locul jafurilor simbolizeaza nici mai mult nici mai putin decat o revendicare a unei faradelegi in numele… cinstei ! O idee extraordinara pe care nu o poti intelege fara aceasta explicatie a simbolului prunului in viziunea realizatorilor serialului.
Ca urmare a succesului lui „Iljimae”, postul concurent al SBS, MBC, a lansat in acest an „The Return of Iljimae”, un serial cu totul diferit de „Iljimae”, realizat dupa manhwa lui Go Too Yeong, ale carei drepturi au fost cumparate de MBC. „The Return of Iljimae” nu are nici un actor din „Iljimae”, actiunea nu continua povestea din „Iljimae”, actorul din rolul principal, Jang Dong Gun (de altel un actor talentat) e eclipsat complet de Lee Jun-ki, inclusiv prin faptul ca nu are cunostinte de arte martiale. In plus, „The Return of Iljimae” apare mai mult ca o relansare a carierei cinematografice a acestuia, dupa 4 ani de pauza. Aceasta precizare era si ea esentiala, de la bun inceput, pentru ca fanii serialului „Iljimae” sa nu fie indusi in eroare de numele noului serial.
„Fly, Daddy, Fly” este o drama coreeana inspirata de un roman omonim al japonezului Kaneshiro Kazuki. In 2005, japonezii au realizat prima ecranizare inspirata de acest roman, „Furai, dadi, furai”. Este primul film regizat de Choi Jong-tae, si, desi la data premierei a trebuit sa stea in umbra lui „The Host” al cunoscutului Bong Joon Ho, filmul merita sa-si gaseasca fanii odata cu aparitia pe dvd. Si nu a ramas un film oarecare. Distributia este una de zile mari, cu Lee Moon Shik din „A Bloody Aria” si, mai ales cu starul Lee Jun Ki, care revine pe ecrane dupa mega-succesul The King and the Clown. Jun Ki este, astazi, unul din cei mai exponentiali reprezentanti ai Hallyu, la acea vreme rolul din „Fly, Daddy, Fly” nefacand decat sa-i sporeasca popularitatea dupa prestatia din serialul „My Girl” si, mai ales, dupa cea din succesul de box-office ” The King and the Clown”.
Un film in genul unui „Crying Fist”, o poveste in stilul „Rocky” insa mult mai sensibila si plina de invataminte despre un functionar care incearca sa-si depaseasca conditia de dragul unor valori incomensurabile precum familia si siguranta acesteia. Filmul este mai degraba o analiza examinativa emotionanta a barbatului si tatalui modern, intr-o societate necrutatoare, cu reguli dure, care mereu marginalizeaza, transformand individul intr-o victima a celor ce-si asuma controlul ei prin forta pumnului si prin intimidare.
